RISE Moldova: Miliţienii transnistreni sechestrează persoane pe care le duc în regiunea separatistă

Miliţienii transnistreni fac incursiuni în mod sistematic pe teritoriul controlat de autorităţile constituţionale de la Chişinău, de unde sechestrează persoane pe care le duc cu forţa în regiunea separatistă. De la oameni simpli la foşti funcţionari în administraţia locală, victimele sunt de multe ori torturate pentru a recunoaşte anumite infracţiuni.

Potrivit jurnaliştilor RISE Moldova, unele operaţiuni de răpire au fost desfăşurate cu suportul operativ al organelor de forţă ale Republicii Moldova. Oficial, colaborarea cu organele neconstituţionale din regiunea transnistreană este interzisă, transmite IPN.

Într-o investigaţie RISE se menţionează cazul lui Iurii Ghervaziuc, fostul şef al vamei din autoproclamata republică nistreană. În seara zilei de 15 februarie 2017, acesta conducea pe traseul Odesa-Chişinău. Venea din Ucraina şi se grăbea să ajungă în capitala Republicii Moldova. Din spusele soţiei, a doua zi dimineaţa Ghervaziuc urma să meargă la consulatul rus să-şi ridice noul paşaport de cetăţean al Federaţiei Ruse. Potrivit avocaţilor, la o bucată de drum, între oraşele Căuşeni şi Anenii Noi, acesta a fost tras pe dreapta de doi agenţi ai Inspectoratului Naţional de Patrulare (INP). Unul dintre ei s-a apropiat şi a cerut să-i prezinte actele. Între timp, dintr-un Nissan parcat în apropiere au ieşit câteva persoane mascate. Rudele susţin că Ghervaziuc a fost scos cu forţa din maşină, bătut şi aruncat în portbagaj. Nu înainte de a-i lipi gura cu scotch şi a-i pune un sac pe cap. Două ore mai târziu, Ghervaziuc se afla deja în incinta Comitetului de Anchetă din Tiraspol. Acuzaţia – evaziune fiscală în proporţii deosebit de mari.

Potrivit rudelor şi avocatului fostului oficial transnistrean, Ghervaziuc a fost internat în spital a doua zi de la reţinere. Ulterior medicii erau să constate că acesta avea trei coaste fracturate, vânătăi pe faţă, cap, piept şi talie. Fostul oficial transnistrean deţine şi cetăţenia Republicii Moldova, iar modul în care acesta a fost reţinut şi dus la Tiraspol este calificat de legislaţia penală drept „răpirea unei persoane” şi „privaţiune ilegală de libertate”, infracţiuni care, dacă sunt săvârşite de două sau mai multe persoane, se pedepsesc cu cel puţin 6 şi, respectiv, 3 ani de puşcărie. Sesizată de avocaţii lui Ghervaziuc, Procuratura raionului Anenii Noi porneşte un proces penal, dar pe care îl clasează ulterior „deoarece nu există faptul infracţiunii”.  Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale este atacată la procurorul ierarhic-superior, care însă respinge cererea apărării.

În cele din urmă, avocaţii atacă în instanţă ordonanţele. Astfel, la finele lui iunie 2017, magistratul Igor Brai de la Judecătoria Anenii Noi constată că „pretinsa „investigaţie” petrecută de organul de urmărire penală a fost desfăşurată cu încălcări ale prevederilor legale şi ale principiilor consacrate de CEDO”. Mai mult, „concluziile procurorului sunt vădit arbitrare, din care rezultă că plângerea a fost examinată unilateral şi superficial”.

Judecătorul şi-a bazat poziţia pe mai multe inacţiuni ale procurorului Viorel Gaina, respectiv, dispune restituirea cauzei şi-l obligă pe procuror „să înlăture încălcările depistate”. Ca rezultat, Procuratura Anenii Noi porneşte deja două cauze penale: pentru răpire de persoane şi pentru vătămare corporală. Procurorul Viorel Gaina susţine că deocamdată nu poate dezvălui mai multe detalii. Potrivit lui, instanţa a stabilit faptul că respectivul caz nu a fost investigat în mod obiectiv, însă nu poate comenta în niciun fel o decizie a instanţei.

Potrivit jurnaliştilor RISE, Alexandru Pânzari, şeful Inspectoratului General al Poliţiei, neagă implicarea subalternilor săi în operaţiunea de reţinere. Mai mult, acesta asigură că „în perioada de timp în care a fost reţinut cetăţeanul Iurii Ghervaziuc, traseul R-30 Căuşeni-Anenii Noi nu a fost patrulat de către angajaţii INP”. Şeful IGP mai spune că angajaţii Poliţiei colaborează doar cu autorităţile publice constituite legal. Prin urmare, colaborarea dintre angajaţii IGP şi organele neconstituţionale din regiunea transnistreană este interzisă, în caz contrar, aceasta ar constitui o depăşire a atribuţiilor de serviciu. Şi Procuratura Generală neagă orice posibilitate de colaborare cu organele de forţă din stânga Nistrului.

În investigaţie se mai menţionează că miliţienii transnistreni răpesc în mod sistematic persoane de pe teritoriul controlat de Chişinău şi le duc cu forţa în regiunea separatistă. Doar în prezent poliţiştii investighează patru cazuri de privare ilegală de libertate a cetăţenilor Republicii Moldova de către aşa-numiţii angajaţi ai autorităţilor neconstituţionale din regiunea transnistreană. Deşi organele de forţă neagă oficial orice colaborare şi implicare în acţiunile miliţiei transnistrene pe teritoriul din dreapta Nistrului, totuşi „există o colaborare neoficială între forţele de ordine de la Chişinău şi cele din regiune”, se spune într-un raport din 2013 al Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului (FIDH), realizat cu sprijinul Asociaţiei Promo-LEX Moldova.

Un alt caz reflectat de jurnaliştii de la RISE Moldova se referă la Ion Macari din satul Lipceni, raionul Rezina, care în noiembrie 2011 este luat din curtea primăriei de miliţienii transnistreni şi transportat în oraşul Camenca, unde i se înaintează acuzaţia de furt. În dreapta Nistrului, Procuratura Rezina îl învinuieşte pe Vasile Bacila – inspector de sector din Lipceni – de complicitate la răpire şi depăşirea atribuţiilor de serviciu. Omul legii îşi recunoaşte fapta, declarând că a intermediat întâlnirea miliţienilor din Camenca cu Ion Macari la indicaţia superiorilor de la raion, informaţie negată categoric de şefi. Mai mult, Bacila afirma că nu a ştiut nimic despre intenţia transnistrenilor, aceştia asigurându-l că urmau doar să discute cu Macari.

Astfel, după ce constată că drepturile constituţionale ale lui Ion Macari au fost încălcate, procurorul Igor Negreanu îl scoate pe poliţistul de sector de sub urmărire penală şi clasează cazul. Motivul – nu a fost posibilă stabilirea persoanelor implicate în răpirea lui Macari şi nu au fost găsite probe care ar demonstra implicarea intenţionată a lui Vasile Bacila. Contactat telefonic, Macari a refuzat să discute cu jurnaliştii RISE referitor la răpirea sa din 2011.

Un alt caz ţine de Ghenadie Negruţa, fost procuror în regiunea transnistreană, care în 2011 este reţinut de miliţieni chiar în centrul oraşului Rezina, pentru un pretins act de luare de mită. Potrivit declaraţiilor lui Negruţa, la reţinerea sa a participat Andrei Mejinschii, fratele lui Valentin Mejinschi, fost director al Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC – actualul CNA) de la Chişinău. Andrei Mejinschii era atunci adjunctul şefului aşa-numitei direcţii de combatere a crimei organizate şi corupţiei din cadrul ministerului de interne transnistrean. Operaţiunea miliţienilor în dreapta Nistrului a fost desfăşurată cu concursul a doi ofiţeri CCCEC. În 2012, Ghenadie Negruţa a fost condamnat de către aşa-zisa curte supremă de justiţie de la Tiraspol la 4 ani şi şase luni de închisoare, cu confiscarea averii. Însă, după ce a depus o plângere, în 2012 Procuratura Rezina a început urmărirea penală a celor doi ofiţeri ai CCCEC care au participat la operaţiunea din Rezina. Câţiva ani mai târziu, bănuiţii sunt scoşi de sub urmărire penală. Avocatul Alexandru Postica contestă în instanţă decizia procurorilor. Magistraţii o declară nulă şi îi obligă pe oamenii legii să reia ancheta.

În investigaţie se mai spune că, sechestrate pe teritoriul controlat de autorităţile de la Chişinău, persoanele duse în dreapta Nistrului nimeresc într-o regiune în care violenţa fizică şi tratamentul inuman şi degradant sunt aplicate sistematic de către organele de forţă. Iar puţinele dosare intentate împotriva miliţienilor adună praf de ani de zile. Jurnaliştii locali din regiune au solicitat de la aşa-zisa procuratură generală transnistreană statistica privind numărul cazurilor de abuz în serviciu, de aplicare a relelor tratamente şi a torturii de către organele de drept. În răspunsul primit se menţionează că „procurorul nu este obligat să dea niciun fel de explicaţii.

În martie 2017 jurnaliştii au expediat o solicitare şi în adresa lui Vasilii Kaliko, la acel moment încă aşa-zis avocat al poporului din regiunea transnistreană. Acesta spune că în cei peste 10 ani de activitate a recepţionat mai multe plângeri în care sunt invocate acţiuni abuzive ale miliţienilor. „Cam prea fixaţi sunteţi cu toţii pe aceste acte de tortură… Faptul că pensionarii mor de foame, nu preocupă pe nimeni… Punctul meu de vedere este că acordăm prea multă atenţie unor astfel de cazuri”, a comentat Vasilii Kaliko, ombudsman în stânga Nistrului în perioada 2006-2017.