Moscova încearcă să combată forţele interne centrifuge

Ruşii şi guvernele regionale resimt din ce în ce mai acut dificultăţile economice din ţară. În timpuri de criză economică severă, precum cea din 1905 şi cea din 1998, ruşii şi autorităţile regionale se revoltă împotriva autorităţilor federale creând o fragmentare a ţării. Cei de la Moscova înţeleg acest lucru şi iau măsuri pentru a se asigura că previn şi combat orice revoltă şi formă de disidenţă regională, se arată într-o analiză Stratfor.

Economia rusă se află într-un grav declin de mai bine de doi ani şi alunecă într-o altă recesiune. Declinul este cauzat de o multitudine de factori printre care preţul scăzut al petrolului, sancţiunile Occidentului, şi relaţiile investiţionale reci datorită crizei din Ucraina. Aceasta a dus la un exod masiv de capital de 160 de miliarde de dolari în 2014 şi aproximativ 80 de miliarde de dolari în 2015, o volatilizare a rublei (care s-a devalorizat cu 40 de procente) şi un deficit bugetar federal de aproximativ 45 miliarde de dolari în 2015.

Efecte negative

Ruşii încep deja să resimtă aceste efecte. În luna martie a acestui an inflaţia a sărit la aproape 17 procente, de la puţin sub 7 la sută, cât era în februarie. Potrivit unui sondaj al centrului Levada, ruşii văd inflaţia ca cea mai gravă problemă cu care se confruntă în prezent societatea lor.

Preţul alimentelor a crescut şi mai repede din cauza embargoului impus de Rusia asupra importurilor de produse alimentare din Uniunea Europeană şi Statele Unite. Potrivit ministerului Agriculturii, în ultima jumătate de an, preţul verzei în Rusia a crescut cu 66%, cel al cepei cu 40%, cartofii s-au scumpit cu 36%, morcovii cu 32%, iar carnea de vită a devenit cu 10% mai scumpă. La sfârşitul lui februarie, majoritatea supermarket-urilor au anunţat o îngheţare a preţurilor a peste 20 de produse social importante precum  carnea, peştele, laptele, zahărul, sarea, cartofii, varza şi merele pe o perioadă de două luni. Unele lanţuri alimentare precum cele din regiunea Norilsk care sunt deţinute de către ”Noriliskii Nikeli”, cea mai mare companie minieră din Rusia, înregistreză pierderi la subvenţiile acordate produselor alimentare.

Dificultăţile nasc proteste

O altă sursă de nemulţumire în rândul poporului rus este închiderea mai multor instituţii medicale în unele regiuni cum ar fi Moscova, Novosibirsk şi Vladivostok. În Moscova, aproape un sfert din spitale au fost închise din luna noiembrie a anului trecut până în prezent, fapt ce a generat câteva proteste minore.

În plus, presiunea economică afectează piaţa locurilor de muncă. Ministerul Muncii din Federaţia Rusă a anunţat că în 2014 au dispărut în jur de 154.800 de locuri de muncă, iar în primele două luni a anului 2015 au mai dispărut alte aproximativ 127.000. Potrivit ministrului Muncii, Serghei Velimiaikin, cea mai mare parte din aceste remanieri au fost făcute la companii ruseşti mari precum Rosneft, Rostelecom, Avtovaz şi Mechel, aflate sub conducerea statului sau a oligarhilor. Există, de asemenea, rapoarte că în regiunile Murmansk şi Zabaikalsk profesorii nu şi-au primit salariile deja de trei luni. Astfel cei din Murmansk i-au înaintat guvernatorului regiunii mai multe petiţii prin care-i cer să solicite preşedintelui rus, Vladimir Putin, creşterea subvenţiilor financiare, iar cei din Zabaikalsk au organizat trei proteste minore.

Guvernul federal a alocat 300 de milioane de dolari pentru subvenţii de ocupare a forţei de muncă pentru unele guverne regionale ca cel al Tatarstanului, regiunii Altai, Samararei şi Tveriului. Aceste subvenţii sunt destinate menţinerii locurilor de muncă la companiile regionale precum Kamaz, Avtovaz, AltaiVagon, şi Uzina de Vagoane din Tveri.

În cursul lunii trecute au avut loc de asemenea proteste sporadice minore pe întreg teritoriul Federaţiei Ruse. În Stavropol, membrii Partidului Comuniştilor au protestat faţă de pensiile mici stabilite de guvernul regional băgându-se în sicrie, iar în Novosibirsk fermierii au descărcat câteva remorci de bălegar în faţa sediului băncii de stat Sberbank unde au agăţat şi tăbliţe cu mesajele ”Bancherii sunt duşmanii poporului” şi ”Jos sclavia creditelor”.

Ajutoare de la Kremlin

Agravarea situaţiei economice din mai multe regiuni l-a determinat pe Putin să organizeze ”întâlniri social-economice” cu mai mulţi lideri ai regiunilor. În ultimele două luni, Putin s-a întâlnit cu guvernatorii regiunilor Kursk, Karelia, Astrahan, Moscova, Tula, Irkutsk şi Kaliningrad şi preşedinţii republicilor Osetia de Nord şi Hakasia.

Majoritatea guvernelor regionale ale Federaţiei Ruse sunt slab pregătite pentru a face faţă acestei crize economice – 63 de guverne regionale, din totalul de 83 pe care le are Rusia, riscă să nu-şi poată plăti datoriile sau să dea faliment în următorii câţiva ani. De la începutul crizei fianciare din 2008-2009, datoria guvernelor regionale a crescut cu peste o sută de procente. Agenţia de evaluare financiară Standard and Poor’s estimează că în 2015 datoria guvernelor regionale va ajunge la 103 milioane de dolari americani. Datoria publică totală a Rusiei, adică cea federală împreună cu cea a guvernelor regionale, este de aproximativ 300 de miliarde de dolari SUA sau 14 procente din produsul intern brut al ţării. Aceasta este relativ mică pentru o ţară atât de mare ca Rusia, însă problema este că o foarte mare parte din datorie este concentrată în regiunile care nu dispun de la fel de multe instrumente de reducere a datoriei precum guvernul federal.

Kremlinul este îngrijorat de faptul că înrăutăţirea situaţiei economice ar putea face ca unii lideri regionali să se desprindă de unele strategii guvernamentale federale precum modul de gestionare a protestelor sau felul în care sunt alocate fondurile sau sunt plătite taxele. Populaţia din ce în ce mai nemulţumită şi liderii de afaceri, precum şi guvernul federal, pun tot mai mare presiune pe liderii regionali. Mai exact, Kremlinul vrea ca guvernele regionale să continue să plătească taxe extraordinar de mari în loc să-şi păstreze fondurile acasă. Din totalul taxelor şi veniturilor acumulate în fiecare regiunie, doar 37 la sută rămân pe loc, în timp ce restul pleacă către guvernul federal. Unele dintre fonduri, însă nu mai mult de 20%, se reîntorc sub formă de subvenţii.

Cu un ochi pe disidenţă

În afară de programele de asistenţă financiară, Kremlinul se gândeşte cum să pună presiune pe liderii regionali în cazul în care acolo apar forme de disidenţă sau în cazul în care aceştia nu sunt în stare să-şi controleze regiunile.

Pe data de 30 martie, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, un think tank al Kremlinului, a publicat un clasament al celor mai buni şi celor mai slabi lideri regionali. Studiul a evaluat în mare parte îmbunătăţirea condiţiilor socio-economice ale regiunilor. Fundaţia a declarat de asemenea că va realiza un astfel de clasament în fiecare trimestru, astfel Kremlinul va dispune de o verificare trimestrială a competenţelor liderilor regionali.

Putin nu a ezitat niciodată să remanieze şefii regionali. De la începutul acestui an, el a reconfirmat în funcţie sau a desemnat noi guvernatori în şase regiuni: Tatarstan, Amur, Sahalin, Iamalia-Neneţia, Hantâ-Masiisk şi Regiunea Autonomă Evreiască. Astfel se pare că Putin ia măsuri de a se asigura ca toţi guvernatorii şi capii regionali să-şi ştie locul şi a creat un sistem de instigare a sentimentului public împotriva acelor guvernatori care nu se supun politicilor lui.