Judecătorii aruncă pietre în curtea procurorilor. „Calitatea actului justiţiei depinde de ei”

Judecatorii nu sunt multumiti de activotatea procurorilor. FOTO: Adevarul

De calitatea actului de justiţie din Republica Moldova nu sunt responsabili doar judecătorii, ci şi procurorii. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Victor Micu, a declarat că judecătorii moldoveni ar fi avut o imagine mai bună şi ar lua decizii care să satisfacă societatea dacă procurorii şi-ar face treaba mai bine.

La Chişinău se desfăşoară un atelier de lucru pentru judecătorii din Republica Moldova la care participă experţi din Olanda şi România. Atelierul cu genericul „Calitatea actului judecătoresc - constrângeri, provocări şi bune practici. Experienţa Olandei, României şi Republicii Moldova” este organizat de Ambasada Olandei la Bucureşti.

Cererile admise la CEDO

Ministrul Justiţiei, Vladimir Cebotari, consideră că justiţia trebuie să fie una accesibilă şi să ofere părţilor egalitate în drepturi. La acest proces trebuie să participe avocaţii, mediatorii, judecătorii, procurorii şi executorii judecătoreşti.

Victor Micu, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, a încercat să răspundă şi el la întrebarea ce face un act de justiţie ca să fie calitativ. Micu îndeamnă cetăţenii să fie optimişti şi să admită faptul că în ultimii ani s-au făcut eforturi mari pentru îmbunătăţirea actului judecătoresc. „În ultimii ani cererile admise la CEDO se situează în jurul cifrei de 1,8% faţă de cele 30% din anii trecuţi”, spune Micu.

Procuratura nu-şi face bine treaba

Un obstacol în efectuarea unui act judecătoresc de calitate este faptul că judecătorul joacă un rol pasiv în administrarea probelor, iar de aici vine şi neînţelegerea din partea societăţii din cauza unei sau altei decizii. Un act judecătoresc, potrivit lui Micu, nu depinde doar de prestaţia instanţei de judecată. „Nu vreau să arunc cu pietre în ograda altuia, dar de foarte multe ori prestaţia procurorilor în dosare civile, dar şi penale lasă de dorit. Judecătorul adoptă un act potrivit probelor prezentate, dar societatea nu înţelege hotărârea judecătorului”, argumentează preşedintele CSM. Victor Micu consideră că rolul judecătorului în instanţa de judecată trebuie să devină mai activ.

Potrivit acestuia, calitatea actului judecătoresc depinde inclusiv de numărul dosarelor pe care le examinează un judecător. Dacă numărul e prea mare, judecătorul nu acordă suficient timp unui dosar, iar actul judecătoresc nu este calitativ.

Corupţia este inadmisibilă în justiţie                                                

Cristi Dănileţ, judecător din România, admite că în statele care provin din fostul bloc comunist corupţia este mai prezentă. „Este inacceptabilă corupţia în administraţia publică, în mediul politic şi justiţie. Corupţia este un fel de cancer care trebuie să-l tratăm în fiecare zi cu un antidot. Lupta anticorupţie nu este o chestiune care să se sfârşească după o anumită reformă sau după o anumită perioadă de timp. Este o chestiune pentru care trebuie să lupte şi cetăţeanul de rând, şi toate instituţiile statului, în special cele din acest sistem”, crede Danileţ.

Erori fac atât judecătorii, cât şi procurorii Mircea Roşioru, preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, nu este de acord cu Victor Micu. Contactat de Adevărul Moldova, acesta a spus că în ultimii trei ani intervenţia procurorilor în cauze civile este una infimă şi nu crede că afirmaţia preşedintelui CSM este justificată. „Dacă vorbim despre cauze penale este o altă situaţie. În republică, anual, la nivel de primă instanţă se examinează în jur de 10.000-11.000 de cauze cu hotărâri. În instanţe se judecă în jur de 13.000-14.000 de oameni dintre care 200-250 de persoane sunt achitate, declarate nevinovate. Făcând o coparaţie cu alt state, ponderea persoanelor achitate este una care arată că indicii procuraturii sunt buni şi calitatea dosarelor este una bună. Totodată, achitările sunt lucruri fireşti”, comentează Roşioru. Totuşi, preşedintele CSP nu neagă faptul că în unele cauze penale au fost admise erori de procedură care au avut ca finalitate imposibilitatea pronunţării unei decizii. „Admit că asemenea situaţii s-au întâmplat, dar eu pot să vorbesc despre cauze concrete în care instanţele de judecată au administrat probatoriul neprofesionist. Spre exemplu, la nivelul Curţii de Apel Chişinău, în anul trecut, mai mult de jumătate din dosarele pe care instanţele de fond, judecătoriile, au pronunţat hotărâri de achitare, ulterior au fost răsturnate şi persoanele au fost condamnate în instanţele de apel. Nu putem veni şi zice că procurorii nu-şi fac treaba. Erori sunt de ambele părţi ale baricadei”, constată Mircea Roşioru.