Când li se scot copiilor polipii. Condiţiile în care intervenţia chirurgicală este obligatorie - explicaţia medicului
0Oportunitatea operaţiei de scoatere a polipilor copiilor - ablaţia vegetaţiilor adenoide, cum se numeşte intervenţia în termeni medicali - reprezintă o dilemă a tuturor părinţilor care se confruntă cu această recomandare.
Vremurile în care scoaterea polipilor era o procedură traumatizantă, care se făcea fără anestezie, sunt încă vii în memoria actualei generaţii de părinţi cu copii aflaţi la vârsta aproape inevitabilelor probleme cu polipii. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că, multă vreme, a existat impresia unei tendinţe a ORL-iştilor de a recomanda foarte uşor, uneori nu foarte bine fundamentat, această intervenţie chirurgicală, dilema cu care se confruntă părinţii de azi puşi în faţa unei asemenea recomandări este perfect legitimă.
Potrivit Anamariei Matioc, medic primar ORL, medicina de azi permite stabilirea cu exactitate a cazurilor în care o astfel de intervenţie este recomandată. Sunt două situaţii - precizează specialistul - care pot conduce către recomandarea unei ablaţii a vegetaţiilor adenoide. Una este creşterea în volum a acestor vegetaţii care persistă şi chiar se permanentizează. Se pune, în această situaţie, în primul rând, problema acutizărilor frecvente (răceli mai dese), dar duce şi la lipsa funcţiei nasului. ”Copilul începe să sforăie, iar pentru că respiraţia este orală, apar infecţiile de tract respirator inferior, plus că apar şi complicaţiile locale, otice şi sinusale”. Dr. Matioc spune că, cel mai adesea, această creştere în volum a polipilor apare din cauza infecţiilor foarte frecvente, când nu se reuşeşte tratarea definitivă a uneia până la instalarea unei noi infecţii, dar şi din cauza unui tratament incorect. Nu în ultimul rând, polipii pot creşte în volum şi pe fondul unui teren particular. ”Alergia, parazitoza intestinală - întreţin dimensiunea crescută a polipilor”, explică medicul ce anume reprezintă acest ”teren particular”.
Cea de-a doua situaţie ce conduce la indicaţia chirurgicală este, potrivit medicului ORL, cantonarea infecţiei la nivelul polipilor. ”Polipii au, la fel ca şi amigdalele, nişte găuri. Bacteriile intră în găurile respective, iar ţesutul se fibrozează, iar din această cauză tratamentul medicamentos nu mai poate să ajungă acolo. Acel tratament va da, totuşi, o stare de bine, dar în momentul în care scade imunitatea, bacteria îşi va crea puteri şi va da din nou o stare de boală”, explică Anamaria Matioc. Această cantonare a infecţiei la nivelul polipilor apare ca urmare a unor infecţii repetate şi nu trebuie să fie neapărat şi obstructivă (adică însoţită de creşterea în volum a polipilor).
Când se recomandă intervenţia chirurgicală
Potrivit dr. Matioc, indicaţia chirurgicală se impune, prin urmare, pe de-o parte atunci când obstrucţia este persistentă şi când polipii ocupă în întregime rinofaringele, iar pe de alt parte când la nivelul lor este cantonată o infecţie cronică. ”Sigur, în primă fază tratezi medicamentos, dar dacă tratamentul medicamentos eşuează, trebuie tratat chirurgicale”, explică ea. Unul dintre riscurile neefectuării tratamentului chirurgical, dincolo de infecţiile repetate şi disconfortul de a nu putea respira pe nas, este îmbolnăvirea mucoasei nasului, rinita. ”Iar rinita este mult mai greu de tratat, pentru că nu pot îndepărta chirurgical mucoasa îmbolnăvită”, spune medicul.
Riscul de recidivă
ORL-istul admite că riscul de recidivă există - este citat şi în cărţile de specialitate - dar spune că sunt foarte puţine astfel de cazuri. ”În momentul acesta, în care operaţiile se fac sub anestezie generală, dar chiar şi în cazurile celor cu anestezie locală, există foarte puţine recidive. Sunt predispuse la recidivă vârstele mici - sub trei ani, în condiţiile în care se ştie că complicaţiile cu polipii manifestate înainte de trei ani au la bază, de regulă, un teren alergic, iar pe teren alergic există risc de recidivă. Mai sunt recidive ce pot ţine de complicaţiile operatorii sau de tehnica chirurgicală”, spune medicul.
În situaţii normale, în care o persoană nu a avut probleme cu polipii, aceştia încep, după vârsta de 6 - 7 ani, să se atrofieze, astfel că adulţii nu mai au polipi. În cazul celor cu complicaţii de genul celor enumerate mai sus, această atrofiere nu mai are loc, problemele persistând şi la vârsta adultă, mai precizează medicul.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
