Interviu cu graficianul Lucian Mareş: „Artistul trebuie să fie până la urmă un exemplu moral”
0
Lucian Mareşi este unul din cei mai talentaţi artişti plastici din municipiul Drobeta-Turnu Severin. Graficianul a discutat în cadrul unui interviu despre condiţia artistului local, ce şanse are un artist nou să se afirme în zilele noastre, despre rolul artistului în societate şi multe alte lucruri.
Despre Lucian Mareş
S-a născut la 12 mai 1975, la Drobeta -Turnu Severin. A terminat Facultatea de Arte şi Design (2003) din cadrul Universităţii de Vest şi în prezent este profesor la Liceul de Artă „Ioan Ştefan Paulian” din Turnu Severin.
Reporter: Când aţi dat primele semne că sunteţi atras de artă, de pictură şi că aveţi şi talent?
Lucian Mareş: Cu creionul în mână sunt de pe la cinci-şase ani. Părinţii mei puneau deoparte toate desenele mele şi nu au pierdut nimic, şi acum dau de ele şi mă minunez câteodată. Primii paşi au fost îndreptaţi spre artă datorită părinţilor, care sunt de profesie ingineri proiectanţi. Văzând mult desen în casă am avut aplecare şi spre arhitectură şi spre desen tehnic. Am urmat liceul de construcţii, profilul urbanism şi amenajarea teritoriului, fiindcă nu era deschis la vremea aceea liceul de artă în oraşul nostru. La finele liceului, aş fi putut opta pentru arhitectură, dar îmi aduc aminte că se cerea ceva mai multă matematică şi eu fiind mai mult de factură umanistă, matematica nu era punctul meu forte.
Repoter: După terminarea facultăţii mulţi dintre severineni preferă să rămână în Timişoara. Aveţi vreun regret că v-aţi întors în oraşul natal?
Lucian Mareş: Nu am rămas în Timişoara deşi după Severin este oraşul meu de suflet, în schimb avem fiica studentă în Timişoara tot la Arte Plastice. Regretul este poate doar unul profesional fiindcă este o altă deschidere spre Occident, o altă punte de lansare, nu ştiu poate trăiesc eu cu senzaţia aceasta, poate lucrurile nu stau tocmai aşa. Şi artiştii din Timişoara se plâng ca şi noi că pe partea artistică nu merg lucrurile aşa cum ar trebui să meargă, cu toate că acolo au totuşi cinci-şase galerii, pe lângă cea oficială a Uniunii Artiştilor Plastici.
Reporter: Înţeleg că la Turnu Severin este o mare problemă pentru artiştii locali lipsa acestor galerii private, singurul loc pentru organizarea unor expoziţii fiind doar spaţiul pus la dispoziţie de municipalitate.
Lucian Mareş: Noroc că mai există Facebook, Instagram şi alte reţele de socializare, unde putem să ne expunem virtual lucrările şi automat primeşti şi feedback-ul oamenilor. Dar nu ştiu cât de mult te încălzeşte binele acesta virtual. Până la urmă o lucrare se face pentru privitori şi finalitatea ei este să ajungă în casa cuiva, nu să le stocăm undeva acasă fiindcă atunci se creează un cerc vicios. Lucrezi, dar pentru ce lucrezi? Trăieşti un fel de blocaj mental, simţi cumva că arta nu ajunge la inima cuiva, trăieşti nişte emoţii ciudate. Viaţa este cum este, ritmul este alert, este foarte puţin timp pentru artă, totul este să drămuieşti bine timpul, să ştii ceea ce vrei. Lipseşte finalitatea, actul expunerii.
Reporter: Până la urmă dacă v-aş îndrepta care este marea d-voastră dragoste, grafica sau pictura, care ar fi răspunsul?
Lucian Mareş: Cred că totuşi marea mea dragoste ar fi grafica, ţinând cont că e prima iubire. Culoarea este mult mai grea, mai neprietenoasă, sunt anumite canoane, anumite reguli, ţine şi de suportul pe care îl alege artistul, de stabilitatea în timp a culorii. Numai că la grafică partea negativă, dacă pot să spun aşa, este că nu poţi pune o lucrare de grafică în orice ramă, este nevoie de o anumită prezentare, până la urmă se ajunge tot la chestiunea pecuniară. Materialele sunt scumpe şi fiecare artist ţine să-şi prezente într-un mod cât mai profesionist lucrarea şi de aceea suntem câteodată nevoiţi să apelăm la materiale bune şi foarte bune, în detrimentul unui număr mai mic de lucrări. Adică preferăm să lucrăm mai puţin, dar să le aducem publicului într-o manieră mult mai elegantă, decât ceva industrial şi poate nu de calitate.
Reporter: Ce teme abordaţi în lucrările d-voastră?
Lucian Mareş: Întotdeauna am fugit de nuduri, chiar dacă este o latură mai facilă, mai comercială, mai uşor de atins la sufletul publicului. Abordez peisaj, chiar dunărean, zona Mraconiei m-a fascinat foarte mult, dar ca ultimă tematică ţine ceva de latura imaginativă, de ceva ireal, adică ideea de Turn Babel, de labirint, de ceas, de cuc. Sunt anumite tematici pe care le reiau puţin obsesiv, dar care m-au fascinat şi încerc să le duc mult mai departe. Îmi place să abordez şi portretul, dar mai puţin în culoare, mai mult în grafică.
Reporter: Opera d-voastră este influenţată de anumiţi autori?
Lucian Mareş: Cred că inevitabil suntem influenţaţi de ceea ce vedem şi la un moment dat poate rămâne undeva pe scoarţă şi poate găsim nişte suflete pereche ca şi artişti, ne regăsim în opera cuiva. Că îmi place foarte mult Van Gogh, asta inevitabil place multora, dar nu simt nevoia de al copia pe Van Gogh, dar posibil undeva să se regăsească anumite tuşe, anumite abordări. Îmi place foarte mult Gustav Klimt şi câteodată mă mai las dus de val şi mai intru şi eu într-o abordare klimtiană, îmi place foarte mult un grafician Geiger.
Reporter: Care este rolul artistului în societate?
Lucian Mareş: Ar fi să sădească frumosul în fiecare, să dea acel dram de estetică vizuală fiecăruia, de a ne îmbunătăţi zilnic viaţa, de a ne ajuta să alegem o vestimentaţie bună, a scrie poate mai frumos, de a citi mai mult, de a asculta muzică mai bună. Artistul trebuie să fie până la urmă un exemplu moral şi, zic eu, şi social şi artistic, adică să însenineze vieţile oamenilor prin ceea ce face, prin ceea ce gândeşte, cum interacţionează.
Reporter: Care este mesajul operei d-voastră?
Lucian Mareş: În fiecare lucrare este ceva codat, deci aştept privitorul să decodeze, chiar aş fi curios să aflu fiecare cam ce gândeşte despre o lucrare de-a mea, aş fi curios într-adevăr. Poate eu am vrut ceva, iar privitorul vede altceva şi e interesantă şi ideea lui sau abordarea lui despre o lucrare sau alta.
Reporter: Ce şanse are un artist nou să afirme în zilele noastre?
Lucian Mareş: Poate avea şanse mari. Nu înseamnă că dacă eşti tânăr sau nou în domeniu ai calea închisă. Avem un exemplu clar în pictorul Adrian Ghenie de la Cluj, care a cochetat foarte mult cu o galerie din Berlin şi care la momentul de faţă este cel mai bine vândut român din Occident, o lucrare de-a sa ajungând să se vândă pe sume foarte mari la casele de licitaţii.
Reporter: Dar nu este uneori nevoie şi de noroc, pe lângă talent?
Lucian Mareş: Este şi şansa, dar asta infirmă regula că dacă eşti tânăr şi la început de drum nu poţi cunoaşte succesul, dar îţi trebuie într-adevăr şi mult noroc. Cum zic românii „cimitorul e plin de genii”, mulţi au fost poate foarte buni, iar acum se bucură de un anonimat puternic şi poate nimeni nu mai vorbeşte despre ei.
Reporter: Ce planuri are artistul Lucian Mareş pentru anul acesta?
Lucian Mareş: Aş vrea să realizez împreună cu fiica mea o expoziţie, un fel de tandem artistic între arta fotografică şi pictură. Eu să iau ceva din fotografiile ei şi să le reinterpretez. Sunt sigur că vom găsi sorţi de izbândă în Severin pentru o astfel de expoziţie.
Se încarcă comentariile...
