Visul lui Ceauşescu să primească Premiul Nobel pentru Pace. Pactul secret făcut cu Arafat şi Gaddafi, istorisit de Pacepa

Nicolae Ceauşescu se visa mediatorul care va aduce pacea în Orientul Mijlociu, rol care ar fi trebuit să-i aducă Nobelul pentru Pace. Fostul preşedinte român a făcut totul pentru acest deziderat, susţine fostul şef al serviciilor secrete comuniste, Mihai Pacepa.

Nicolae Ceauşescu s-a împreietenit cu numeroşi liderii din ţările arabe. Printre "fraţii" lui s-au numărat Muammar el Gaddafi din Libia şi Yasser Arafat din Palestina.

Departamentul de Informaţii Externe (DIE) a stabilit o puternică legătură cu organizaţia teroristă pentru eliberarea Palestinei, OEP. Ceauşescu este descris de Pacepa şi drept un mare antisemit, astfel că şi-ar fi oferit tot sprijinul în lupta arabilor împotriva statului Israel. 

Despre acestea a scris cu lux de amănunte Ion Mihai Pacepa, fostul consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi Secretar de Stat în Ministerul de Interne. 

„DIE a furnizat cantităţi enorme de tehnică de spionaj, de aparatură electronică de ascultare pentru monitorizarea în secret a instituţiilor guvernamentale din Israel, Iordania şi alte ţări, până la emiţătoare rapide, cerneluri şi indigouri pentru scrieri secrete. Moscova ajută OEP-ul cu arme. Eîi îi ajut să obţină informaţii”, povesteşte Ion Mihai Pacepa, în cartea „Orizonturi Roşii“, demascând astfel sistemul crimei organizate condus de Partidul Comunist Român şi Securitate. 

Ceauşescu şi Arafat aveau intenţia să câştige şi Statele Unite ale Americii de partea lor. Metodele lor erau însă diferite. „Tu, frate Arafat, foloseşti arme. Eu folosesc cuvinte. Lupta, frate Ceauşescu! Lupta armată şi teroarea. Asta-i tot ce respectă America”, relatează Pacepa o discuţie între cei doi.

Doi preşedinţi americani au vizitat România, pentru că Ceauşescu a pus în amplicare operaţiunea „Orizont”, prin care dorea să arate lumii întregi că el este independent faţă de URSS.
 

„Înainte de a începe operaţiunea Orizont, nu puteam exporta nimic în America. Acum exporturile mele aproape îmi egalează importurile şi peste zece ani balanţa va fi de zece la unu în favoarea mea. Cu cinci ani în urmă aveam o duzină de spioni recrutaţi din rândul americanilor. Acum am de cinci ori pe atât, incluzându-l pe ambasador, iar peste doi ani voi avea de zece ori pe atât. Şi ce a obţinut America din toate astea? Rahat, nimic mai mult decât rahat”, îi spunea Ceauşescu lui Arafat.

Ceauşescu şi "fratele" Arafat

Cei doi au devenit atât de buni prieteni încât au ajuns să se considere „fraţi”. „Asemănarea dintre Ceauşescu şi Arafat era izbitoare. Nu numai din motive politice sau ca un corolar natural faţă de antisemitismul său avea Ceauşescu încredere în Arafat. Fără barba lui Arafat şi pielea sa puţin mai închisă la culoare, e greu să-i deosebeşti. Au aceiaşi formă a feţei, aceeaşi expresie în jurul gurii, acelaşi zâmbet, aceiaşi ochi ca de viezure care te străpung. Amândoi gândesc şi acţionează la fel. Sunt la fel de vorbăreţi, irascibili, impulsivi, violenţi, isterici. Această asemănare i-a izbit din prima zi în care s-au cunoscut şi a jucat un rol semnificativ în prietenia lor”, a povestit Pacepa.
 

Ceauşescu încerca să-l convingă pe Arafat să reformeze OEP-ul în ochii Occidentului şi Americii, pretinzând că a rupt-o cu terorismul şi pentru crearea unei imagini de moderat pentru liderul palestinian. la un moment dat, a şi apărut o nouă organizaţie teroristă, „Iunie negru”, care părea o grupare dizidentă desprinsă din „paşnicul” OPE, însă era condusă tot de oamenii lui Arafat. 

Eliminarea persoanelor incomode 
 

Ceauşescu s-a folosit însă de organizaţiile terorioste pentru a scăpa de persoanele incomode care trăiau în diaspora. Printre victime a fost şi Monica Lovinescu, o respecată intelectuală care locuia la Paris şi lucra la pentru postul de radio Europa Liberă. Ea a criticat vehement cultul lui Ceauşescu. 

„Monica Lovinescu trebuie redusă la tăcere. Nu omorâtă. N-am nevoie de investigaţii din partea francezilor şi americanilor...Vreau să devină un cadavru viu. Folosiţi mâna străiniă, ca să nu existe dovezi că ar fi vorba de un amestec românesc”, îi spunea Ceauşescu lui Pacepa.
 

O lună mai târziu, Lovinescu a fost bătută cu sălbăticie, dar nu îndeajuns să devină un cadavru viu. Operaţiunea a fost realizată de oamenii lui Hani Hassan-unul dintre importanţii agenţi DIE.
 

"Ştim adevăratele sale sentimente faţă de Israel"

Arafat a refuzat însă sfatul lui Ceauescu să transforme OPE într-un guvern în exil, fiind considerată „nerealistă, absurdă şi periculoasă”. Arafat şi-a arătat însă falistatea în faţa lui Ceauşescu, susţine Pacepa: „Încă de când am păsărit Bucureştiul am susţinut propunerile fratelui Ceauşescu de a transforma OEP într-un guvern în exil. Toţi colaboratorii mei apropiaţi sunt de acord că trebuie să avem ţara noastră şi, cu siguranţă, şi guvernul nostru, dar ei nu pot spune când se va întâmpla asta. Ştiu că fratele meu Ceauşescu e mereu grăbit. Dar noi suntem în război, nu putem acţiona pripit. Tot ce pot spune e că sunt de acord cu ideea fratelui meu de a avea un guvern... Ştim că fratele Ceauşescu nu vrea compromisuri. Ştim adevăratele sale sentimente faţă de Israel. Ştim că îi îndepărtează pe toţi evreii din posturile de conducere din guvern. Dar, nu putem transforma revoluţia noastră într-o birocraţie”, i-a spus Arafat lui Pacepa, la o întâlnire care a avut loc la Beirut.

Una dintre cerinţele lui Arafat pentru Ceauşescu a fost trimiterea în Palestina a o sută de paşapoarte în alb, lucru care s-a rezolvat fără probleme. 

Fascinaţia pentru Gaddafi

Fedainul şi Beduinul erau nume de cod folosite de DIE şi Ceauşescu pentru Arafat şi Gaddafi. 

„Ceauşescu a fost fascinat de Gaddafi încă de când acesta a luat puterea în Libia, în 1969, la vârsta de 27 de ani. Cea mai mare asemănare dintre ei constă în visurile lor. Gaddafi visează să devină conducătorul necontestat al lumii islamice. Ceauşescu vrea să devină liderul lumii a treia. Rezervele vaste de bani ale Libiei, proveniţi din petrol, au constituit o altă calitate a lui Gaddafi în ochii lui Ceauşescu. <Am o mare admiraţie pentru credincioşi. Dumneavoastră credeţi în Coran, eu cred în marxism. Amândoi credem în independenţa propriilor noastre ţări. Trebuie să ne ajutăm reciproc>”, a scris Ion Mihai Pacepa, în „Orizonturi roşii”.
 

Ceauşescu a speculat egocentrismul lui Gaddafi, copleşindu-l cu favoruri. El a acordat sute de burse studenţilor libieni interesaţi să studieze în România, a trimis mii de profesoi în Libia pentru a-l ajuta pe Gaddafi să-şi realizeze ambiţia de a eradica analfabetismul.

„Un mare şi modern spital a fost construit, echipat şi dotat cu personal medical român. Maxima lui Ceauşescu era <banii heltuiţi pe Gaddafi vor plăti curând dividende grase>, s-a dovedit corectă. Gaddafi a devenit unul dintre cei mai apropiaţi prieteni şi aliaţi ai săi… Anul 1974 a marcat începutul colaborării intesne dintre cele două servicii de spionaj, iar schimbul de paşapoarte străinie a devenit unul dintre obiectivele majore ale acestei colaborări. Pentru organizarea de acţiuni teroriste sub steag străin în Occident, serviciul de spionaj libian crease o vastă colecţie de paşapoarte”, a explicat Pacepa.
 

Conform lui Pacepa, Gaddafi i-a oferit lui Ceauşescu 400 de milioane de dolari pentru importul unei moderne rafinării care urma să fie amplasată la Marea Neagră.

Citiţi şi:

Cum au ajuns evreii şi germanii „marf㐓 de export în România comunistă. Sute de milioane de dolari, profitul regimului

Povestea uzinei ultrasecrete de diamante a lui Ceauşescu. „DIE să le vândă în secret, aşa cum procedează şi cu cocaina“

Ion Mihai Pacepa, spaima bagajelor lui Guban: „Au trimis un bandit pe capul nostru în Germania”