Timişoara în timpul dictaturii fasciste. Şcoala Politehnică a devenit cel mai important cuib de legionari

Şcoala Politehnică din Timişoara în anii '30

Şcoala Politehnică din Timişoara, care a luat fiinţă în 1921, a devenit un important cuib de legionari. Acolo a funcţionat Centrul Studenţesc Legionar Timişoara.

Una din cele mai importante cuiburi legionare din Timişoara a fost chiar Şcoala Politehnică. Acolo a existat o mişcare alcătuită de grup de tineri numit Centrul Studenţesc Legionar Timişoara, care a dus la răspândirea crezului legionar în regiune.

„Când am descins în această parte a României în 1932, Banatul nu avea decât o vagă cunoştinţă despre isprăvile temerare ale lui Corneliu Codreanu. Se zvonea ceva, se astepta să vină şi prin mândrele sate bănăţene echipele de cămăsi verzi, cu cântacele lor duioase, în cari se îngemănau jalea cu eroismul si nădejdea de mai bine pentru masele obidite, dar abia după prigoana din 1933-1934 au căzut obloanele care ţineau lumea în întuneric şi s-au revărsat, ca o binecuvântare a cerului, formaţiile de tineri legionari, până în cele mai îndepărtate cătune. În câţiva ani, 1935-1937, Banatul a devenit una din cele mai puternice regiuni ale Miscării Legionare”, scria în memoriile sale Marin Bărbulescu, unul din legionarii din Timişoara.
 

Această adeziune şi convertire a maselor româneşti din Banat la idelurile legionare nu ar fi fost posibilă fără existenţa Centrului Studenţesc Legionar de la Timişoara. Acest lucru era subliniat şi de Horia Sima.

„Oriunde era nevoie să se înfrunte un pericol, să se pătrundă într-un teren necunosut, să se elimine teama populaţiei de politică de jandarmi, se făcea apel la grupul legionar de la Politehnică. Aceştia reprezentau rezerva dură a organizaţiei noastre. După succesul alegerilor din 1937, când Miscarea a obţinut 66 de locuri de deputat, a venit înghetul carlist: dictatura, suprimarea constituţiei, dizolvarea partidelor, şi apoi arestarea şi condamnarea Căpitanului. În această prigoană, studentimea legionară de la Timişoara a intrat cu aceeaşi vigoare în luptă cu regimul, suferind grele pierderi”, scria Horia Sima.

În Banat şi Timişoara, o mai mare parte din electoratul român, decât în alte zone mai româneşti ale ţării, a votat pentru legionari. În Oltenia, 16,1 % au votat pentru Garda de Fier, în timp ce în Banat, o treime dintre români au votat pentru Gardă. „Această proporţie reflecta clar resentimentele ce existau faţă de alte minorităţi, percepute mai prospere”, explică istoricul Tiberiu Schatteles.

A urmat instaurarea dictaturii generalului Antonescu, de la 4 septembrie 1940, cu ajutorul aliaţilor săi din Garda de Fier, care s-a dezlănţuit şi au trecut la o serie de omoruri înspământătoare.  

„Garda de Fier sărbătorea la Timişoara, în 1940. Aproape în fiecare zi după lovitura de stat din septembrie, dar mai ales în decembrie au avut loc festivităţi zgomotoase care proclamau victoria legionarilor; şi asta în timp ce ţara era tăiată ân bucăţi, ca o consecinţă a deciziei aliaţilor lor nazişti. Apogeul acestui circ a fost sosirea în oraş a Comandantului Mişcării Legionare, Horia Sima, la 27 decembrie”, a mai spus Schatteles.

Fostul primar al oraşului, Coriolan Băran, a trebuit să cedeze locul unui ales al Gărzii de Fier, care a prezidat haosul patru luni, după care el a trebuit să-şi cedeze poziţia unei persoane alese de armata nazistă. 

Citiţi şi:

FOTO Strălucirea Timişoarei între cele două războaie mondiale  

Reclamele care îi atrăgeau pe cumpărătorii timişoreni în perioada interbelică GALERIE FOTO

FOTO VIDEO Minunata Timişoara - Toate secretele clădirilor-monument şi poveştile uluitoare ale unei cetăţi imperiale

FOTO Schimbarea faţadei fasciste a Operei şi Teatrului Naţional din Timişoara: "Ne-a fost lăsat un arc de triumf al prostiei"