Motivarea sentinţei prin care şmecherul cu BMW de la Lugoj, care a nenorocit o femeie după ce a condus băut şi fără permis, a scăpat de puşcărie

Condamnat de Judecătoria Lugoj la patru ani de închisoare cu executare, lugojeanul Alin Faur, care a accidentat grav o femeie după ce a intrat cu maşina pe trotuar, a primit o condamnare cu suspendare la Curtea de Apel Timişoara. Magistraţii de aici şi-au motivat decizia.

Sentinţa Judecătoriei Lugoj prin care şmecherul cu BMW de la Lugoj a fost condamnat cu executare a fost desfiinţată de Curtea de Apel, care a emis o sentinţă definitivă de condamnare cu suspendare.  În motivarea sentinţei prin care Faur a scăpat, practic de puşcărie, judecătorii arată că balanţa a fost înclinată de faptul că inculpatul şi-a recunoscut faptele, beneficiind de o reducere a pedepsei, potrivit articolului 320/1.

Faur şi-a recunoscut faptele încă de la începutul procesului la Judecătoria Lugoj. Magistraţii de aici nu au aplicat, însă, reducerea pedepsei, considerând că tânărul a recunoscut acuzaţiilor numai după ce a fost pus în faţa faptului împlinit. Magistraţii Curţii de Apel Timişoara au arătat că reducerea pedepsei prevăzută de 320/1 trebuia aplicată pentru că inculpatul a recunoscut acuzaţiile înainte de începerea procesului.

„Curtea reţine, că, deşi raportat la gravitatea faptelor, prejudiciu şi atitudinea inculpatului din faza de urmărire penală şi primă instanţă, nu se impune acordarea unor circumstanţe atenuante, totuşi atitudinea de recunoaştere a inculpatului în faţa instanţei, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale şi situaţia personală, acesta având trei copii minori, justifică reducerea pedepselor în principal pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 320/1 C. pr. pen.1968. Toate aceste aspecte configurează, cel puţin până în momentul săvârşirii faptelor dar şi ulterior, un profil socio-familial pozitiv al inculpatului, care permite concluzia potrivit căreia acesta dispune de aptitudini care să-i permită reeducarea şi conştientizarea rezultatului negativ al faptelor sale prin executarea unei pedepse orientate spre minimul special”, se arată în decizia Curţii de Apel Timişoara.

Potrivit aceluiaşi document „pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. „Instanţa de apel reţine şi că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise”, mai arată judecătorii prin sentinţa care este definitivă.