Mărturia veteranului de război, de 94 ani, din Al Doilea Război Mondial despre deviza soldaţilor români de pe front: „Decât prizonier la ruşi, mai bine mort“

Militarii români care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial au trecut prin momente cumplite. Unul dintre cei care a început războiul cu nemţii şi l-a terminat cu ruşii este căpitanul în retragere Constantin Călina. Veteranul în vârstă de 94 de ani a povestit cum au fost zilele în care România a întors, practic, armele împotriva Germaniei şi care era deviza soldaţilor români de pe front privitoare la ruşi.

Militar al Regimentului 6 Artilerie Grea, Constantin Călina a luptat, alături de camarazii săi, atât pe frontul de vest cât şi pe frontul de est. La sfârşitul lui august 1944, regimentul de artilerie grea din care făcea parte Constantin Călina lupta pe frontul de est, tunurile fiind amplasate în câteva comune din judeţul Iaşi. „În seara zilei de 19 august, difuzoarele sovietice de pe front anunţau: ostaşi români, pregătiţi-vă caii căci mâine mergem la Bucureşti. Nimeni nu a luat în seamă acest avertisment, iar dimineaţa la orele 5.00, a urmatt un bombardament de două ore cum nu vă puteţi imagina. Artileria grea a armatei ruse arunca proiectilele până în spatele nostru.  Am primit ordin să ne retragem urgent. În câteva zeci de minute, maşinile au tractat obuzele. Era o groază teribilă. Am încercat să scăpăm pentru că se ştia foarte bine de către toată lumea: decât prizonier la ruşi, mai bine mort. Prizonierii duşi la sovietici au dus o viaţă extraordinar de grea”, a rememorat căpitanul în retragere Constantin Călina.

Veteranul de război a mai povestit că retragerea s-a făcut atât de repede încât „morţii noştri  au rămas în grădinile oamenilor”, fiind ulterior îngropaţi în curtea bisericii din localitatea în care fusese instalat Regimentul 6 Artilerie Grea. Constantin Călina a mai povestit că în retragerea lor, militarii români au văzut şi nenorocirea abătută asupra Iaşiului bombardat de ruşi. La 23 august, seara, la ora 23.00 militarii din regimentul lui Constantin Călina primeau vestea că regele Mihi a încheiat arminstiţiu cu ruşii.  

„Armata sovietică nu a ţinut cont de ce a spus regele la radio. Aici s-a văzut că ambasadorul României la Moscova nu şi-a făcut treaba. Ne-au lăsat acolo în câmp şi până la 23 august au fost luaţi 130.000 de perizonieri români. Au fost luaţi, urcaţi în tren, în vagoane de animale. De la 23 august şi până la 27 august, armata sovietică a mers prin România ca la ea acasă. Nu s-a mai opus niciun fel de rezistenţă pentru că însuşi generalul nostru Avramescu ne-a permis să mergem pe cont propriu în unităţile noastre. Apoi au mai fost vreo 50.000 de prizonieri luaţi de sovietici. În total 180.000 de oameni”, a spus Constantin Călina, care îşi aminteşte că în retragerea din Moldova spre Transilvania, militarii Regimentului 6 Artilerie Grea au luptat împotriva armatei germane care păzea sondele de la Polieşti şi podul de peste Buzău.

Căpitanul în retragere, Constantin Călina a mai spus că abia la 27 august ruşii au primit dispoziţie să nu mai facă ravagii în ţară şi au primit ordine să facă ordine. „Au început să facă ordine din asta: când a băut rusul s-a dus cu pistolul, i-a luat soţia şi i-a împuşcat bărbatul. Erau înnebuniţi”, îşi mai aminteşte veteranul de război, potrivit căruia armistiţiul de fapt s-a încheiat abia în 13 septembrie, cei din 23 august fiind doar o formă juridică.

Veteranul de război consideră că regele Mihai a acţionat corect, fiind singura soluţie pe care o avea. „Regele nu a trădat. Greşeală mare a făcut că l-a lichidat pe Antonescu. A făcut bine că a încheiat acel arminstiţiu pentru că mareşalul voia să facă încă o linie de front, dar nu făcea nimic. Ne distrugea ţara şi distrugea şi oamenii. Ungurii au ţinut mai departe lupta şi le-a făcut ruşii praf ţara. Greşeala mare a fost a americanilor şi a englezilor. Ei trebuia să sară atunci, nu să ne predea Churchil cu un bileţel dat lui Stalin: tu te ocupi de România. Ăsta a fost necazul mare, că ăştia şi-au luat mâinile de pe noi”, a mai spus Constantin Călina, unul din puţinii veterani din Al Doilea Război Mondial care au rămas în viaţă.