Povestea gorjeanului emigrant care lucra la uzinele Ford din SUA şi a venit de peste mări şi ţări să lupte în război, dar a ajuns după încheierea păcii
0Un gorjean care a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde s-a angajat la uzinele Ford, a preferat să renunţe la tot şi să se întoarcă în ţară atunci când România a intrat în Primul Război Mondial.
Ion Stroie-Ştefu a plecat din România în urma mişcărilor sociale din anul 1907. „Ca urmare a mişcărilor sociale de la cumpăna sec. XIX-XX, totul culminând cu răscoala din 1907, mai mulţi locuitori săteni din judeţul Gorj au luat decizia radicală de a părăsi locurile natale şi a pleca în lumea largă ca să scape de calicie. Unul dintre aceştia a fost şi Ion Stroie-Ştefu, originar din Câmpofeni-Gorj. Temerarul nostru gorjean a reuşit să traverseze Oceanul Atlantic şi după o călătorie care de regulă dura mai bine de două luni de zile s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. Fiind mai întreprinzător de felul său a reuşit să se angajeze la uzinele Ford din Detroit, statul Michigan, unde a lucrat vreme de 15 ani după propriile naraţiunii“, arată istoricul gorjean Gabriel Sarcină.
A fost nevoit să ocolească toată lumea ca să ajungă în România
Gorjeanul a aflat din presă că România a intrat în război şi a luat decizia să se întoarcă acasă, pentru a lupta pentru ţara sa, însă, din cauza evenimentelor, a ajuns după încheierea războiului. Istoricul Gabriel Sarcină redă consemnările făcute profesorilor D.I. Coiculescu şi Dan Pupăză, care au avut privilegiul să asculte de la acesta aventurile prin care a trecut: „(...) cuprins de elan patriotic, nenea Stroie a plecat din America, cu vaporul, ca să se înroleze în Armata Română şi să lupte pentru întregirea României. După oarecare timp şi peripeţii a ajuns în Strâmtoarea Dardanele, de unde nu i s-a mai dat voie să meargă cu vaporul, deoarece nemţii instituiseră Blocada continentală. Nenea Ion nu s-a lăsat bătut; a luat alt vapor prin canalul Suez, a ocolit India şi China şi a ajuns la Vladivostok, în Extremul Orient. De acolo a pornit cu Transiberianul prin Siberia ca să ajungă în România, să lupte. A traversat Rusia care era frământată de Revoluţia din 1917, supravieţuind haosului şi cruzimii şi a reuşit ca după un an şi ceva să ajungă în România, tocmai când se terminase războiul (11 noiembrie 1918)“.
A adus din SUA viţa de vie „italiană“
Ion Stroie-Ştefu s-a întors în SUA, dar venea acasă ori de câte ori putea. „Sursele noastre istorice ne arată că atunci când revenea în ţară de pe continentul american - odată a adus un „Caiet de folclor al românilor din America” (l-a împrumutat de la un ardelean stabilit în SUA), iar altădată a adus viţa de vie căreia în zilele noastre i se zice „italiană”, dar ea a fost adusă din America - organiza nişte zaiafeturi de pomină în oraşul de pe Jiu. Spre exemplu, noaptea târziu spre dimineaţă, pleca de la Târgu Jiu la Câmpofeni cu două birje. În una era el, în cealaltă bastonul şi pălăria (!). După un timp a revenit în Statele Unite unde a dobândit cetăţenia americană, iar în anul 1924 a participat la demonstraţia muncitorilor ţinută în „Parisul Vestului” (Detroit) şi organizată cu prilejul morţii lui V.I. Lenin“, arată istoricul Gabriel Sarcină.
A muncit la construcţia căii ferate de pe Defileul Jiului
Evenimentele din 23 August 1944 l-au găsit în România pe Ion Stroie-Ştefu. „Ceva îl tot atrăgea aici, poate iarba verde de acasă, poate destinul. Cu toate că era cetăţean american nu i s-a mai permis să părăsească nou înfiinţata Republică Populară Română. Ba chiar mai mult „(...) fiind tare «apreciat» de regimul Gheorghiu-Dej a fost înregimentat forţat pentru a lucra pe Şantierul naţional Bumbeşti-Livezeni, la construirea căii ferate şi a numeroaselor tunele de pe Valea Jiului”, a mai transmis istoricul.
Vă mai recomandăm că citiţi
Se încarcă comentariile...
