Iubirile lui Eminescu de la Floreşti. Vacanţa la moşie care l-a inspirat să creeze unele dintre cele mai mari poezii

Mihai Eminescu a fost inspirat de conacul din Floreşti şi de natura locului în poeziile sale

Poetul naţional Mihai Eminescu a petrecut, în anul 1878, o vacanţă de neuitat la moşia familiei Mandrea, din localitatea gorjeană Floreşti, aflată la graniţa cu judeţul Dolj. Aici, Eminescu şi-a recăpătat forţele, a iubit, a îndrăgit natura locului şi a creat unele dintre cele mai valoroase poezii din opera sa.

Zoe Mandrea, fostă Bălcescu, şi soţul ei, Nicolae Mandrea, au proprietarii moşiei din Floreşti, din judeţul Gorj, unde Mihai Eminescu avea să petreacă o vacanţă de neuitat. Zoe Mandrea (Bălcescu) este fiica Elenei Aman, nepoata marelui pictor Theodor Aman, şi a lui Barbu Bălcescu, fratele revoluţionarului Nicolae Bălcescu.

Zoe şi Nicolae Mandrea, jurist au construit în moşia de la Floreşti un conac foarte frumos. Nicolae Mandrea a fost ales parlamentar în mai multe legislaturi din partea Partidului Conservator, după care a lucrat la Curtea de Apel din Iaşi, iar apoi la Curtea de Casaţie din Bucureşti şi Craiova. 

Zoe era deosebit de frumoasă şi era înzestrată şi cu talentul desenului, astfel că a devenit o apreciată pictoriţă. Multe dintre lucrările sale sunt realizate chiar la moşia de la Floreşti, După Titu Maiorescu, născut în Craiova, trei lucruri meritau să fie văzute în capitala Olteniei: „Grădina Bibescu, Biserica Sf. Dumitru şi fetele lui Bălcescu“.

După Războiul de Independenţă, Zoe şi cu soţul ei locuiau în Bucureşti şi participau la seratele literare organizate de Titu Maiorescu. Casa familia Mandrea  a devenit un loc de întâlnire pentru scriitorii vremii: Ioan Slavici, D. Zamfirescu, I.L. Caragiale şi alţii. În acest fel, cei doi soţi l-au cunoscut pe marele poet Mihai Eminescu cu care au legat o prietenie sinceră şi durabilă. Marele poet trecea printr-o situaţie foarte grea. El fusese dat în judecată de către Biblioteca din Iaşi al cărei director fusese până în anul 1877 pentru pentru aşa-zise nereguli.

De asemenea, Eminescu reuşise să imprime ziarului „Timpul“ o nouă orientare în favoarea ţărănimii, astfel încât se dorea îndepărtarea sa de la conducerea ziarului. În această perioadă dificilă din viaţa poetului, soţii Mandrea i-au propus să meargă în vacanţă la moşia de la Floreşti, propunere care a fost acceptată de poet. 

Se scălda în apa râului Gilort

„Data sosirii lui Eminescu la Floreşti ar fi în jurul zilei de 10 iunie 1878, iar a plecării, luna septembrie sau octombrie. El a călătorit cu trenul, coborând în staţia CFR Filiaşi, după care cu olacul s-a îndreptat spre Floreşti. (...) Fiind cunoscut şi apreciat de toţi românii de pretutindeni ca un mare poet, a fost bine primit de autorităţile comunale şi intelectualii satului: preotuil Dumitru Duţescu şi dascălul Ioannu Vulpianu. A fost găzduit la conac, unde simţindu-se bine, poetul a dobândit liniştea necesară creaţiei literare“, arată profesorul Vasile Bobocescu.

Eminescu îi mărturisea lui Thedor Rosetti, într-o scrisoare, că se simte minunat la Floreşti. Peisajul moşiei unde îşi petrecea vacanţa era unul deosebit, având aproape Pădurea Arpadia, Câmpul Cerbului şi zăvoiul râului Gilort, unde se răcorea în vara anului 1878. 

A creat 15 poezii la Floreşti

Vasile Bobocescu susţine că Mihai Eminescu a creat 15 poezii în timpul vacanţei de la Floreşti, printre creaţiile sale numărându-se: „Pajul Cupidon“, „O rămâi“, „Pe aceeaşi ulicioară“, „De câte ori, iubito“, „Rugăciunea unui dac“, „Fiind băiet păduri cutreieram“, şi „Atât de fragedă“. Şi poezia „Freamăt de codru“ ar fi inspirată tot din perioada petrecută la Floreşti. 

„Am trecut şi eu peste câteva săptămâni şi eu pe la Floreşti şi l-am găsit acolo sănătos tun şi în voie bună. Era numai la conacu8l moşiei, singur, adecă în foarte bună societate“,

arată Ion Slavici. 

Idilele lui Eminescu la Floreşti 

Vasile Boboceanu a trăit în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial şi a fost, ulterior profesor în comuna Ţânţăreni, acolo unde se află satul Floreşti, dar şi în Turburea. Astfel, el a aflat prin viu grai diferite istorioare de la cei care l-au cunoscut pe Eminescu în timpul şederii la Floreşti. „De la un simplu ţăran din Floreşti, cu care călătoream cu trenul, am aflat că Eminescu a avut şi unele idile pe meleagurile gorjen, că de el s-a îndrostit fata preotului din această comună şi că el a fost vizitat la conacul lui Mandrea chiar de fiica medicului de la Ministerul Învăţământului. De asemenea, frumoasa şi tânăra soţie Zoe Mandrea manifesta şi ea sentimente de dragoste faţă de marele poet“, arată Vasile Boboceanu.

Scriitorul craiovean Mihai Duţescu, nepot al preotului Dumitru Duţescu, arăta şi el iubirea dintre fata popii şi Eminescu: „La Floreşti, Eminescu câştiga repede simpatia oamenilor, în special preotului Dumitru Cabla, a cărui fiică, în peregrinările la Câmpul Cerbului devine aceea crăiasă cu părul verde şi ochi vineţi, din poezia «Freamăt de codru»“. 

În schimb, profesorul Ion Mocioi spune că a existat o relaţie de amor între Eminescu şi fata preotului Dumitru Duţescu, Elena, care fusese căsătorită cu un ţăran bogat.