Destinul învăţătorului condamnat la cinci ani de închisoare pentru că a ajutat cu alimente un luptător anticomunist

Alexandru Stoichiţescu a fost unul dintre cei trei învăţători din comuna gorjeană Arcani care au sprijinit rezistenţa anticomunistă din munţi, organizată de către mai mulţi ofiţeri ai armatei regale.

Alexandru Stoichişescu s-a născut la data de 16 august 1910, în comuna Arcani, din judeţul Gorj, într-o familie de ţărani. „A urmat şcoala în satul natal, gimnaziul la baia de Aramă şi Şcoala Normală la Rm. Vâlcea. Devine învăţător în anul 1929 şi timp de doi ani profesează în în judeţul Bihor (lângă Beiuş). În anii 1931-1932 satisface serviciul militar la Regimentul 95 infanterie Turnu Severin. Cu mare stăruinţă reuşeşte să obşină un post de învăţător suplinitor (devenit în anul următor titular) în comuna Peştişani, judeţul Gorj. Deşi era aproape de casă, a locuit în gazdă la Paraschiva Brâncuşi“, arată istoricul Gheorghe Gorun în articolul „Un destin sfărâmat. Învăţătorul Alexandru Stoichiţescu“. 
 

Se afirmă ca unul dintre cei mai destoinici învăţători, implicându-se în numeroase acţiuni educaţie şi publică o seamă de articole în reviste locale şi naţionale de mare impact. 

Decorat pentru meritele din timpul luptelor

În anul 1942, învăţătorul Alexandru Stoichiţescu a plecat pe front. A participat la luptele din Crimeea, Kuban, Azov şi în alte confruntări. A fost trimis acasă în primăvara anului 1943, când a fost rănit şi trimis acasă. A fost decorat cu „Cruciada împotriva comunismului“, „Bărbăţie şi credinţă“, ordinul Coroana României - clasa a V-a cu spade în grad de cavaler şi panglică de virtute militară pentru fapte de arme săvârşite în războiul contra Rusiei Sovietice, Crucea de Fier-clasa a II-a. 
 

În anul 1943 se reîntoarce la catedră şi prefesează în satul său natal, unde a fost şi directorul şcolii. Învăţătorul era ataşat de valorile Partidului Naţional Ţărănesc şi a participat la mai multe şedinţe, deşi nu făcea parte din conducerea partidului. 

Mutat de la şcoala din Arcani

După afirmarea Partidului Social Democrat, asupra sa au fost făcute mari presiuni pentru a trece la această formaţiune, lucru pe care îl făcuseră şi mulţi alţi învăţători. Alexandru Stoichiţescu era ameninţat cu anularea transferului său şi al soţiei sale la şcoala din Arcani şi, cu acceptul PNŢ, s-a înscris în PSD. În toamna anului 1946, pentru că la conducerea organizaţiei din Gorj se afla un bun prieten de-al său, Alexandru Stoichiţescu a fost numit inspector şef al învăţământului din Gorj.

„Aflat sub puternica presiune a raionului de partid şi a sindicatelor din învăţământ, renunţă la funcţie, şi, din 1 septembrie, 1948, revine la catedră, la Şcoala Arcani. Răzbunarea adversarilor se concretizează la 1 septembrie 1948, când este mutat la şcoala din Roşia de Jos, din comuna Roşia de Amaradia, la celălalt capăt al judeţului. La memoriul înaintat Ministerului i s-a răspuns „Aţi fost mutat pentru că aţi făcut mari greutăţi în munca politică pentru instaurarea socialismului în ţara noastră, de asemenea, aţi susţinut diferite elemente reacţionare în perioada cât aţi fost inspector general»“, mai arată Gheorghe Gorun. 

Arestat şi anchetat de Securitate

A fost mutat până la urmă la şcoala din comuna vecină Runcu. Aici a fost vizitat frecvent de mai multe persone din anturajul căpitanului Brâncuşi, care îi cereau să-l sprijine pe acesta în lupta sa împotriva comunismului, mai ales că învăţătorul şi căpitanul se aflaseră în relaţii de prietenie. Alexandru Stoichiţescu a fost chemat, apoi, la Inspectoratul şcolar, unde ofiţerul de securitate Goga l-a anchetat toată noaptea. Învăţătorul a negat că ar avea vreo legătură cu Brâncuşi. A mai fost audiat după un an, iar în toamna anului 1951 a fost arestat, după un an de la capturarea căpitanului Brâncuşi. Era acuzat că l-a ajutat cu alimente pe căpitan.

„A fost dus la securitatea din Târgu Jiu şi depus în beciul casei doctorului Lupescu, unde îşi instalase „braţul partidului“ sediul. Acolo a rămas pe tot parcursul iernii 1951-1952“,

menţionează istoricul Gheorghe Gorun. 

Condamnat la închisoare şi la confiscarea averii

În anul 1952 este transferat împreună cu toţi cei din lotul Brâncuşi la Penitenciarul Craiova, iar procesul s-a desfăşurat la Tribunalul Militar Craiova, care l-a condamnat la cinci ani de închisoare şi confiscarea averii. Este transferat la închisoarea Jilava, după care la Peninsula, lagărul de deţinuţi politici care lucrau la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Coşmarul nu s-a terminat aici, în toamna anului 1952, soţii Maria şi Alexandru Stoichiţescu sunt destituiţi din învăţământ. Casa din Arcani este confiscată şi aici se intalează preşedintele Sfatului Popular Arcani, Miliţia Arcani, Banca Populară. Disperată, pentru că avea doi copii minori în întreţinere, soţia sa intentează divorţ şi pleacă în Moldova, de unde venise în Gorj, pentru a se putea angaja. O judecătoare cu suflet i-a promis că va prelungi procesul până când soţul ei se va elibera din închisoare. 

Reintegrat în învăţământ

Alexandru Stoichiţescu a fost eliberat în anul 1955, prin Decretul 421 dat de Gheorghe Gheorghiu Dej. S-a dus, mai întâi, să-şi vadă părinţi, după care a încercat să revină în învăţământ, dar nu a reuşit şi a plecat la soţia sa care se afla în Viişoara, în Vaslui, unde reuşise să predea la o şcoală micuţă, care funcţiona într-un fost canton silvic, lângă pădure.

Învăţătorul nu a reuşit să se angajeze din cauza trecutului său şi întâmplarea a făcut să-l cunoască pe activistul de la GAS Todireşti şi să se angajeze contabil la gostat. În primăvara anului 1958 este reprimit în învăţământ ca urmare a intervenţiilor făcute de foştii săi colegi de muncă ajunşi înalţi funcţionari în Ministerul Învăţământului. „Bate la toate uşile marilor zilei, este reintegrat şi funcţionează ca învăţător în cele mai vitrege sate ale raionului Negreşti, regiunea Iaşi, până în anul 1972 când este pensionat“, mai scrie Gheorghe Gorun.