Cum au fost înăbuşite răscoalele ţăranilor din Gorj, în anul 1907. Preoţii şi învăţătorii i-au ţinut în frâu pe ţărani cu discursuri manipulatorii

Capii revoltelor din Gorj au fost executaţi

Mişcările ţărăneşti de la 1907 s-au resimţit şi în judeţul Gorj, unde orice acţiune a fost înăbuşită chiar din „faşă“, cu ajutorul preoţilor şi învăţătorilor, care au susţinut cuvântări în comunele gorjene.

În anul 1907, ţăranii duceau o viaţă deosebit de grea din cauza birurilor impuse şi a produselor care deveneau tot mai scumpe. „Răscoala din Gorj n-a avut amploarea şi intensitatea acţiunilor ţărăneşti din celelalte judeţe ale Olteniei. (...) În acest judeţ, mai ales în partea de nord, unde numărul moşierilor a fost redus, lipsa de pământ, de păşune şi condiţiile de trai a fost mult mai accentuată decât în alte judeţe. De asemenea, condiţiile învoielilor agricole, impozitele şi prestaţiile către stat, taxa timbrului de 5 lei pentru porumb, scumpirea mărfurilor alimentare sau de îmbrăcăminte şi altele, au avut un caracter mult mai pronunţat decât în alte părţi. Nu întămplător s-au desfăşurat o serie de răscoale în diferite sate, cum au fost cele din Pegeni, Hurezani, Turburea, Aninoasa, Ceauru, Bobu“, a explicat economistul gorjean Gheorghe Gârdu, care a realizat un studiu cu privire la mişcările ţăranilor din Gorj în anul 1907.

Preot suspectat de implicare în răscoale 

A fost o perioadă foarte tumultoasă şi a fost momentul punerii în aplicare a unor răzbunări personale. Dezinformările cu privire la posibili instigatori la revolte se puteau termina cu execuţii fără prea mari explicaţii şi fără vreo judecată. Un preot din comuna Turburea se afla printre cei suspectaţi, iar domciliul său a fost făcută chiar şi o percheziţie. „Chiar în raportul protoereului şi al revizorului şcolar al judeţului Gorj sau al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, se arată printre altele că s-au chemat la parchet preoţii Ion Tomescu din Valea lui Cîine, Ion Bălan din Stolojani şi Iacob Bărbulescu din Corneşti, ca martori informatori, pentru oarecare persoane acuzate de faceri de rele şi instigatori. Totdată, aceste rapoarte arată că «Preotul Ilie Roşoga din Turburea, fiind bănuit că ar fi în inconvenienţă cu V.M. Kogălniceanu, i s-au făcut percheziţie domiciliară , dar nu s-a găsit niciun act compromiţător»“se arată în lucrarea „Răzbunări în Gorj, cu ocazia răscoalelor ţărăneşti de la 1907“.

Doi învăţători, la un pas să fie executaţi  

De asemenea, alţi doi învăţători au fost la un pas să fie executaţi, după ce au fost denunţaţi în mod fals ca instigatori. Într-un alt raport către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii, revizorul şcolar al judeţului Gorj, pe lângă anumite tulburări cunoscute în literatură, mai arată în anul 1907 au fost şi unele răzbunări personale. Acesta se referă la doi învăţători care au fost denunţaţi ca instigatori. Primul era învăţătorul C. Dobrescu, din comuna Andreeşti, denunţat de proprietarul Iancu Poenaru, care-l duşmănea de mult timp. «În ziua de 17 martie, d-ul căpitan Sc. Petroianu din reg. I artileri Craiova cheamă din clasă pe învăţător şi a voit să-l execute imediat. S-a întâmplat să fie de faţă, însă, preotul, primarul, chiar fiul denunţătorului medicul plăşii şi mai mulţi fruntaşi din sat. Aceştia au apărat şi au obţinut iertarea învăţătorului“, se arată în lucrarea Răscoala ţăranilor din 1907. 

Un alt învăţător a avut noroc că a scăpat cu viaţă. În momentul în care a vrut să-l împuşte fără nicio judecată, s-a împiedicat şi a căzut. „Al doilea învăţător denunţat ca instigator a fost M. Stoicoiu, de la Vladimir. Denunţul a fost făcut de primarul, N.I. Gîrbea. Este interesant că, în urmă, primarul a recunoscut faptul denunţării ca instigator a învăţătorului din Vladimir, din îndemnul proprietarul I. Poenaru, cel care l-a pârât şi pe învăţătorul din Andreeşti. Învăţătorul din Vladimir a trecut în ziua de 17 martie 1907 prin momente groaznice. În ziua aceea a fost chemat la Târgu Jiu, însoţit de un proprietar, un sublocotenent şi un soldat. În drum spre oraş, s-a întâlnit tot cu căpitanul Sc. Petroianu. «D-ul căpitan, cum l-a văzut pe învăţător, s-a repezit la el şi l-a luat la bătaie cu o cravaşă. Lovind şi insultând, s-a înfuriat şi mai rău, a scos revolverul şi, voind a se da câşiva paşi înapoi ca să tragă foc, s-a împiedecat în sabie şi a căzut. Sculându-l asistenţii, s-a potolit şi a plecat înainte“, se arată într-un documnet din Arhivele Statului. După plecarea căpitanului, învăţătorul a fost dus la comandamentul trupei, unde a fost cercetat şi găsit nevinovat“, a mai scris Gheorghe Gârdu. 

Capii revoltelor au fost împuşcaţi 

Capii revoltelor au fost executaţi, astfel încât mişcările ţăranilor au fost înfrânte la scurt timp. S-au înregistrat astfel de execuţii în Târgu Cărbuneşti şi Târgu Jiu. 

„Din telegramele generalului Lambrino către Ministerul de Interne şi Ministerul de Război, din 21/22 şi 22/23 martie 1907 reiese că la Cărbuneşti au fost împuşcaţi doi capi de revoltă pentru că n-au voit să se predea, şi un instigator cu doi autori morali. De asemenea, la Târgu Jiu, doi instigatori au încercat să fugă şi au fost împuşcaţi. (...) La Călăparul de Sus a fost împuşcat ca «instigator şi revoluţionar», aşa cum arată actul de deces, Vasile V. Hoban, fost primar şi notar al acestei comune. Acest caz a fost sesizat în documente, prin cererea soţiei acestuia către Ministerul de Interne, în care se plângea că soţul ei a fost împuşcat ca instigator, din pâra preotului Zamfir Pârvulescu“, a prezentat în lucrarea sa, Gheorghe Gîrdu.

Preoţii şi învăţătorii au susţinut cuvântări 

Potrivit lui Gheorghe Gîrdu, preoţii şi învăţătorii au fost special instruiţi pentru a înăbuşi mişcările ţăranilor. „Preoţii şi învăţătorii au fost bine instruiţi pentrua  potoli răscoala. Au ţinut discursuri şi servicii religioase, ameninţând pe cei care se vor răscula.  Învăţătorii Dumitru Nicolaescu şi Gr. Pănoiu au ţinut o cuvântare sătenilor din comuna Budieni în care s-a referit la două sărbători, una care aduce bucurie şi veselie, alta odihnă şi repaus, încadrând mişcările din ţară la «faptel barbare» dn cauza unor «nesocotiţi şi neînţelegători». Îndeamnă, în încheiere, ca «tot omul să se supună dregătoriilor celor mai înalte», căci «cârmacii noştri plini de întristare strigă să fim înţelegători şi smeriţi». Despre starea de mizerie, de averile rău agonisite în satul Budieni nu vorbesc nimic învăţătorii“, a mai manţionat Gheorghe Gîrdu.