Cum a fost descoperit sifonul. Ideea inspirată din procesul de fabricare a berii

Sifonul a avut un mare succes în perioada comunistă şi în primii ani de libertate

Sifonul a fost descoperit întâmplător de către omul de ştiinţă britanic Joseph Priestley, atunci când a văzut o fabrică de bere.

Lui Joseph Priestley i-a venit ideea de a combina apa cu dioxidul de carbon atunci când a văzut o fabrică de bere care funcţiona chiar lângă locuinţa sa. Istoricul Eugen Şendrea a încercat să redea scena în volumul său „Istoria pe placul tututor“:

„Uşă în uşă cu el, câţiva muncitori trudesc cu greu la o fabrica de bere. Plictisit, dădu să intre în casă, când privirea i se opri asupra căzilor de bere. I se păru tare ciudat că „gazul de deasupra căzilor de bere în fermentaţie conţinea o cantitate de «aer fixat» (oxidul de carbon). Se lumină brusc la faţă. «N-ar putea fi colectat gazul şi impregnat în apă?» Se apucă să facă o serie de experienţe chiar în berăria vecină. Experienţele decurgeau bine, când, într–o zi, Priestley, lăsă să scape puţin solvent în cada de fermentaţie a berii, compromiţând toată şarja. Înfuriat, patronul l-a aruncat afară. N-are încotro şi pentru prepararea şi colectarea gazelor, îşi foloseşte aproape toate vasele din bucătărie, ba chiar şi albia de rufe care a devenit «cameră pneumatică». Deocamdată, aproape nimeni nu-l lua în seamă. Singura persoană care-i dădea atenţie mare experienţelor era Mr.Hey, «chirurgul». După o muncă asiduă, el putea oferi prietenilor o băutură necunoscută până atunci: sifonul. Era actul de naştere al popularului sifon de astăzi. Primii lui clienţi, care au folosit sifonul au fost marinarii, ei propunând instalarea pe nave a unor maşini de făcut sifon“.

Sifonul a avut un mare succes

Sifonul a avut un mare succes şi s-a răspândit într-un mod rapid. Joseph Priestley a primit în anul 1773 medalia de aur „Copley” al Societăţii Regale.

„Prin 1770 în cartierele Londrei se aflau «maşini de făcut sifon». Combinat cu sucuri extrase din lămâi, portocale, făcea deliciul copiilor, şi nu numai al lor“, precizează Eugen Şendrea. Sifonul a cucerit foarte repede lumea întreagă.

A descoperit şi alte substanţe importante 

Joseph Priestley a continuat munca de cercetare  şi a descoperit şi alte substanţe. „Joseph Priestley îşi continua cu succes experienţele, descoperind amoniacul, acidul clorhidric, dioxidul de azot, hidrogenul sulfurat, dioxidul de sulf, florura de siliciu, oxidul de carbon. Între 1772–1779, va fi şi bibliotecar“, se mai arată în volmul „Istoria pe placul tuturor“. 

Pentru ca se opunea monarhiei, casa s-a din Birmingham a fost incendiată. S-a refugiat cu familia în America, unde şi-a continuat experienţele până în anul 1804, când a murit. 

Şpriţul românesc

În România, un succes deosebit l-a avut combinaţia dintre sifon şi vin. „La noi, sifonul combinat cu vin, dădea popularul şpriţ. Curând nu era bodegă să nu aibă sifoane. Apar „sifonăriile”, iar populaţia putea să servească oricând un sifon acasă. La iarmaroace, bâlciuri, se serveşte sirop de zmeură, trandafir, numai cu sifon. De la oraş, sifonul trece şi la ţară. Sifonul ţinut în recipiente de sticlă de un litru, este înlocuit cu buteliile de 2, 3, 5 sau 10 litri. Până în 1989 sifonul părea fără moarte“, se menţionează în lucrarea „Istoria pe placul tuturor“.