VIDEO Cel mai bătrân suporter al echipei Pandurii, pe stadion la 84 de ani: „Pe ploaie şi pe vânt/ Cu Pandurii sunt“

Valeriu Andronache a împlinit în luna mai vârsta de 84 de ani FOTO Alin Ion

Valeriu Andronache, din localitatea gorjeană Pojogeni, este cel mai vârstnic suporter al echipei de fotbal Pandurii Târgu Jiu. Are vârsta de 84 de ani şi este prezent la toate meciurile echipei sale de suflet, chiar dacă se dispută la sute de kilometri distanţă de casă.

Valeriu Andronache locuieşte într-o casă micuţă şi părăginită din localitatea Pojogeni. În cele două camere are trei televizoare, care toate sunt programate pe canalele de sport. Nu scapă niciun meci. Într-una din camere se află trofeele sale: tricouri cu autografe, fulare, fotografii şi alte amintiri de la meciurile la care a fost prezent.

„Tataie“, aşa cum îi spun colegii din galeria „Durii“, merge pe jos în jur de 13 kilometri ca să ajungă la meciurile pe care Pandurii le dispută în deplasare, pentru că autocarul cu suporteri nu ajunge la el în localitate. „Sunt în putere şi mă simt foarte bine. Mi-a plăcut să merg pe jos şi asta m-a ţinut în formă. Abia aştept să se reia campionatul pentru a merge pe stadion şi să susţin echipa. Mersul pe jos mă menţine într-o formă bună. Cei tineri mă întreabă dacă o mai duc şi cum mă simt. Împart mâncarea cu ei“, îşi începe povestea Tataie.

20 de kilometri pe jos

Bătrânul este în stare să meargă pe jos până la Târgu Jiu, pe o distanţă de peste 20 de kilometri, pentru a încuraja echipa gorjeană: „Am mers pe jos de la Pojogeni până la Târgu Jiu acum câţiva ani, ca să prind autocarul şi să ajung la meciul de la Bistriţa. Am plecat de acasă la miezul nopţii şi am ajuns la patru dimineaţa la Târgu Jiu. La ora 5 am plecat la Bistriţa. Dacă mi-ar spune cineva şi acum să merg acum până la Târgu Jiu la pas, aş merge fără să obosesc“.

Valeriu Andronache nu vrea să urmărească meciurile din faţa televizorului: „Nu este obositor, pentru că îmi place foarte mult. Nu îmi place să stau în faţa televizorului atunci când joacă Pandurii. Eu îmi doresc să fiu pe stadion şi să încurajez echipa. Fie că ninge, că plouă sau că este vânt mă duc la meci. De multe ori a ploua şi eu stăteam în tribună şi încurajam echipa“.

Singurul suporter de pe stadion

Valeriu Andronache a fost prezent la toate meciurile echipei Pandurii. Îşi aduce aminte de cele mai frumoase deplasări, atunci când echipa a jucat în grupele Europea League. „Cele mai frumoase deplasări cu Pandurii au fost la Cluj, când a jucat în Cupa UEFA, cu Dnipro şi cu Hapoel Tel Aviv. La meciul cu Hapoel am fost singurul suporter al echipei Pandurii de pe stadion, pentru că nu au pus la dispoziţie autocar“, povesteşte cel mai vârstnic suporter. Acesta abia aşteaptă să se reia campionatul, pentru a venit din nou la meciuri.

În capionatul trecut, gorjeanul a ajuns şi la Botoşani, fiind tot singurul suporter pe care echipa l-a avut pe stadion. „Am plecat din Târgu Jiu la ora 11 şi am avut legătură din Bucureşti la ora 23.00, iar la ora 6.00 dimineaţa am fost în Botoşani. M-am dus să scot biletul şi am spus să-mi dea la peluza oaspeţilor. A venit un jandarm şi m-a dus la peluză. Au stat 30 de jandarmi lângă mine“, îşi aminteşte Valeriu Andronache. Suporterul are şi o goarnă cu care îşi încurajează echipa, iar scandarea preferată este „Pe ploaie şi pe vânt/ Cu Pandurii sunt“, pe care a inventat-o. Pentru că a fost singurul suporter prezent pe stadionul din Botoşaniu, Valeriu Andronache a fost premiat anul trecut de conducerea clubului gorjean.

Piţurcă, jucătorul preferat

Jucătorul care i-a plăcut cel mai mult lui „Tataie“ dintre toţi fotbaliştii care au jucat la Pandurii a fost Victor Piţurcă: „Era un adevărat golgheter. Avea un stil de joc care îmi plăcea. Îmi aduc aminte că în meciul cu Autobuzul Bucureşti, din divizia B, nu a intrat titular şi Pandurii era condusă cu 4-0. A fost băgat mai târziu şi a dat patru goluri în cinci minute. S-a terminat 4-4“.

Valeriu Andronache a lucrat la CFR ca mecanic de locomotivă. Este pensionat din anul 1987. „Tatăl meu, care a fost în ambele războaie mondiale, m-a băgat ucenic la Bucureşti. Am stat patru ani ucenic. Lucram fierărie-lăcătuşerie. Duminica eram pe stadioane, ba pe Republicii, ba pe Dinamo. Atunci ţineam cu Locomotiva Bucureşti, care a devenit, apoi, Rapid Bucureşti. M-a luat militar şi, după ce m-am liberat, am lucrat la staţia Progresul, dar nu am mai găsit locuinţă şi m-am transferat la depoul Petroşani, ca lăcătuş. Pe urmă am trecut la focărie pe locomotivă, pentru că erau maşinile cu aburi în floare şi pe urmă am venit cu transfer mai aproape de casă, la Depoul Craiova şi am lucrat la Remiza Târgu Jiu. Am făcut specializare la şcoala de mecanici abur, iar, mai târziu, şi în Diesel, pentru că ieşiseră locomotivele, iar în anul 1987 m-am pensionat“, şi-a încheiat povestea Valeriu Andronache.