Asasinatul împotriva mareşalului Ion Antonescu dejucat la Băile Olăneşti. Planul executat de un comando legionar ar fi fost conceput de sovietici
0
Istoricul Sorin Oane scrie în publicaţia "Buridava" despre o tentativă de asasinat din 1944 al cărui ţintă a fost controversatul mareşal Ion Antonescu.
Mareşalul Antonescu urma să vină la Olăneşti-Vâlcea pentru tratament, la începutul lunii august 1944.
Istoricul Sorin Oane scrie în lucrarea „Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu“, care a apărut în publicaţia „Buridava“, că, în noaptea de 27-28 iulie 1944, o echipă formată din patru legionari ar fi fost paraşutată de sovietici lângă Olăneşti, cu scopul asasinării mareşalului: „Aceştia erau: I. Al. Miron, liderul grupului de comando, îmbrăcat în uniformă de locotenent al armatei române, Cristu Costache Gheracostea, care purta uniformă de sublocotenent, Tudor Djonat, îmbrăcat în uniformă de căpitan, şi Andrei Vlăsceanu şi el echipat ca sublocotenent. După lansare, membrii grupului au reuşit să-şi ascundă toate materialele cu care fuseseră dotaţi şi anume arme, explozivi, mai multe rânduri de acte false şi bani (aproximativ 3.000.000 lei)“.
Unul dintre membrii grupări s-a predat
Istoricul scrie în lucrare că unul dintre cei patru legionari s-a predat de bunăvoie la un post de jandarmi şi i-a trădat pe ceilalţi. „Cristu Gheracostea, macedonean din Botoşani, s-a predat, de bunăvoie, în 28 iulie 1944, la Postul de Jandarmi Comanca, la câţiva kilometri de Olăneşti. Gheracostea fusese comandant legionar, organizator al trupelor alcătuite din macedoneni, adică un personaj important al Mişcării legionare. Jandarmii au anunţat imediat evenimentul la Bucureşti.
Gheracostea s-a dovedit cooperant în timpul anchetei, recunoscând scopul pentru care fuseseră paraşutaţi: de a-şi face legături şi de a lua apoi contact cu Moscova, prin aparatele de radio-recepţie, urmând săse indice un loc de aterizare pentru şeful organizaţiei care-i instruise în U.R.S.S. şi care urma la rândul lui să fie paraşutat lângă Olăneşti la finele lunii iulie, data când trebuia să se declanşeze acţiunea. Deci, mai curând era vorba despre pregătirea terenului pentru un posibil atentat contra mareşalului Antonescu. Gheracostea a declarat că este purtătorul unui mesaj foarte important din partea ofiţerilor români prizonieri, pentru care a solicitat să fie condus în faţa şefului Marelui Stat Major. El nu a fost capturat de către jandarmi, ci s-a predat de bunăvoie, considerându-se purtătorul unor mesaje politice importante“, se mai arată în lucrarea lui Sorin Oane.
Staţiunea, împânzită de jandarmi
Comisarul Anton Milcom a fost trimis de către autorităţile din Bucureşti la Vâlcea. Acesta a ajuns în judeţul Vâlcea la Serghie Iandola, şeful Siguranţei din judeţul Vâlcea.
În staţiune au fost mobilizaţi aproximativ 100 de jandarmi, în căutarea legionarilor paraşutaţi.
„Pe data de 29 iulie 1944, încă de la 6.00 dimineaţa, în Olăneşti şi-au făcut apariţia generalul Piki Vasiliu, comandantul Inspectoratului General al Jandarmeriei, generalul Nicolae Diaconescu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne şi director general al Poliţiei ca şi Eugen Cristescu, directorul Serviciului Secret de Informaţii, precum şi o mulţime de ofiţeri de jandarmi, de diferite grade, cu circa 100 jandarmi. Ei urmau să plece în căutarea celorlalţi paraşutişti legionari. Indola a fost chemat şi el la Olăneşti“,
arată istoricul.
Cum a fost prins Djonat
Unul dintre legionarii paraşutaţi, Tudor Djonat, a ajuns la Băile Olăneşti pentru a luat legătura cu un curier legionar, soţia unui preot din Râmnicu Vâlcea, dar până la această întâlnire a intrat într-un restaurant unde s-a îmbătat. Apoi, a plecat la întâlnire, dar a fost recunoscut de către comisarul Milcom, aflat pe terasa unui restaurat din centrul staţiunii, care mai avusese de-a face cu el şi, astfel, l-a putut recunoaşte.
„Milcom stătea la masă cu Serghie Iandola, şeful Siguranţei vâlcene şi cu Ştefan Theodorescu, poliţistul care urma să răspundă de securitatea mareşalului Antonescu la Băile Olăneşti. (...) Milcom vorbea tocmai despre… Tudor Djonat, având informaţii despre el de la Gheracostea, legionarul care se predase. Iandola îi povestea că îl cunoştea pe fratele acestuia, pe Ion Djonat, refugiat basarabean din Soroca, stabilit la Râmnicu Vâlcea şi a cărui soţie era evreică. N-au trecut 30 de minute de când se aşezaseră la masă, când Milcom a observat cădin direcţia vilei mareşaului, vila Scarlat, cobora un ofiţer în uniformă de căpitan, mergând puţin legănat. Avea vestonul descheiat la gât, iar chipiul era ţinut în mână. Comisarul s-a sculat în picioare ca fulgerat, l-a fixat cu privirea şi a spus perplex: «D-le şef, acesta este Djonat!». El s-a repezit la Djonat, l-a apucat pe la spate de ambele mâini, iar în acelaşi timp şeful de poliţie Ştefan Thedorescu i-a ieşit în faţă, Djonat fiind astfel complet imobilizat. Djonat a fost recunoscut de comisarul Milcom cu destulă greutate, totuşi, datorită unei operaţii estetice, care i-a modificat fizionomia obrajilor şi a bărbiei. Milcom îl ştia însă foarte bine din perioada rebeliunii legionare din 1941, Djonat fiind şi unul dintre participanţii la asasinatele de la Jilava, din seara zilei de 27 noiembrie. Comisarul îl filase şi după aceea. Dar, după reprimarea rebeliunii legionare, Djonat fusese trimis pe frontul rusesc. De fapt, Antonescu îi trimisese în prima linie a frontului, pe toţi legionari prinşi după rebeliune, pentru a-i extermina“, se mai arată în lucrarea „Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu“.
Tudor Djonat, orginar din Chişinău, era cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi comandanţi legionari, membru în faimoasa echipă a spărgătorilor de fronturi de sub conducerea legionarului Ovidiu Găină, fost chestor în Poliţia capitalei în regimul antonesciano-legionar, fiind şi el implicat în asasinatele de la Jilava, din 27 noiembrie 1940 - când au fost omorâţi 65 demnitari şi funcţionari plublici, în frunte cu generalul Gheorghe Argeşanu, fost prim ministru.
„Căzut prizonier, Djonat, împreună cu un camarad, I.Al. Miron, tot şef legionar, şi-au propus să câştige încrederea sovieticilor, care tocmai aprobaseră constituirea Diviziei «Tudor Vladimirescu». La sfârşitul anului 1943, cei doi au luat mai întâi legătura cu alţi legionari din lagărele de prizonieri, pe care i-au asigurat că vor lucra în realitate numai în folosul mişcării legionare, apoi au adresat un memoriu autorităţilor sovietice, prin care au cerut să fie paraşutaţi în România, unde cu ajutorul altor legionari, trebuiau să organizeze o acţiune de răsturnare a guvernului Antonescu, concomitent cu ofensiva sovietică împotriva ţării. După primirea memoriului, autorităţile sovietice reacţionează favorabil şi, ceea ce pare greu de crezut, dar nu imposibil, grupul de legionari este primit chiar de către Molotov, ministrul de externe sovietic, iar I. Al. Miron chiar de către Stalin. Misiunea grupurilor de legionari ce urmau să fie paraşutate, era aceea de a lua legătura cu susţinătorii lor, de a răsturna guvernul Antonescu şi de a pune capăt alianţei cu Germania. Planul acesta pare, deci, o „alternativă” sovietică la tratativele eşuate purtate de U.R.S.S. cu guvernul României la Stockholm“, prezintă Sorin Oane.
Asupra lui Djonat au fost găsite următoarele: un revolver, bani şi acte false, atât pe numele Octavian Dragomir, căpitan de artilerie cât şi pe numele Dănilă Tudor, sublocotenent de rezervă, Regimentul 63 Infanterie. Acesta a cooperat, iar informaţiile oferite de acesta au dus la prinderea celorlalţi doi doi membri ai echipei de legionari.
Cum a fost ucis conducătorul comandoului
Pe baza informaţiilor, jandarmii s-au mobilizat şi au pornit în căutarea celorlalţi doi legionari. „Ceilalţi doi membri ai grupului au fost şi ei prinşi. Povestea este, însă, un pic mai complicată. Intervine acum varianta folclorică locală despre acest eveniment. Conforma acesteia, Andrei Vlăsceanu, îmbrăcat cu un pardesiu bej, lung, sub care ţinea automatul, s-ar fi dus şi el la Băile Olăneşti, unde încerca să găsească locul ideal al asasinării mareşalului Antonescu. O băieşiţă, zisă Licăroaia, văzându-l şi întrezărind automatul acestuia de sub pardesiu, l-ar fi întrebat: «Aoleo, maică şi dumneata eşti dintre ăia care s-au predat? Surprins, acesta a întrebat:
„Păi cine s-a predat?” Ieri la Postul de jandarmi s-au predat doi!». «Aha!… Eu sunt venit la băi, aştept şi eu la rând aici». A plecat cu teama în suflet, s-a întâlnit cu Miron în pădure, i-a relatat situaţia şi l-a întrebat dacă n-ar fi cazul să se predea şi ei. Furios acesta l-a înjurat şi i-a amintit c are de îndeplinit misunea pentru care fusese angajat de Moscova. Vlăsceanu s-a arătat de acord, dar, cu prima ocazie favorabilă, l-a împucat pe «locotenent», pe când acesta se aplecase să bea apă dintr-un izvor. I. Al. Miron era şeful comandoului şi era supranumit «Locotenentul». Vlsceanu s-a predat apoi jandarmilor de la Cheia, la câţiva kilometri de Bîile Olăneşti“, menţionează istoricul.
Mormântul lui Miron devine Monumentul soldatului sovietic
Miron a fost înmormântat în data de 31 iulie 1944, în cimitirul din satul Olăneşti de către şeful de post Gheorghe Popa. Istoricul Sorin Oane prezintă în lucrarea sa că în 1993, Aurel Diaconu, din Olăneşti, a mărturisit redactorilor de la „Curierul de Vâlcea” o povestea pe care o ştia de la bunicul său, şi anume că în anii comunismului, Constantin Pârvulescu - vechi ilegalist şi membru de seamă al P.C.R., a aflat de existenţa mormântului şi a ordonat ridicarea unui mic obelisc cu steaua roşie în vârf, astăzi fiind cunoscut în sat sub numele de „Monumentul soldatului sovietic”.
Mareşalul Antonescu a sosit la Olăneşti în ziua de 1 august 1944, dar după două zile a în Germania, unde s-a întâlnit cu Hitler. „A revenit la Olăneşti pe 5 august, continuându-şi tratamentul până la 19 august 1944, când a plecat la Bucureşti, ca urmare declanşării ofensivei sovietice pe frontul Iaşi-Chişinău“, mai menţionează istoricul.
Se încarcă comentariile...
