De unde venea numele domnitorului Petru Cercel şi cum a fost influenţat el de moda de la curtea regelui Franţei

Domn al Ţării Româneşti, Petru Cercel a fost fiul nelegitim al lui Pătraşcu cel Bun. A călătorit prin Europa, ajungând în 1579 la curtea regelui Franţei, Henric al III-lea. În iunie 1583, cu sprijinul diplomatic al acestuia şi în schimbul unor sume imense de bani, este numit domn, iar la 29 august 1583 îşi făcea intrarea în Bucureşti.

Petru Cercel, domnitorul Ţării Româneşti, a primit educaţie aleasă de la curţile regale franceze şi italiene, unde a petrecut o bună bucată de timp. În timpul său, capitala Ţării Româneşti, Târgovişte, cunoaşte o dezvoltare extraordinară.

A şocat boierimea de la curte prin vestimenţia sa, dar mai ales prin podoaba pe care o purta. Avea în ureche un cercel de aur în care fusese montată o perlă de mărimea unui ou de porumbel, conform modei franceze.

Istoricii îl descriu pe valah ca fiind un spirit renascentist reformator. Petru Cercel şi-a atras ostilitarea boierimii. Sporirea birurilor pentru achitarea datoriilor contractate a produs nemulţumire în ţară, iar intrigile fostului domn, Mihnea Turcitul, au dus la chemarea sa la Poartă.  

Petru Cercel alege fuga în Transilvania, dar, ajuns în Ţara Bârsei, este prădat de gărzile sale şi încarcerat la Huszt, în Maramureş, de către guvernatorul Trasilvaniei.

În 1587 evadează, cu gândul de a merge la Roma spre a obţine sprijinul Papei, dar rămâne în nordul Italiei. Bazat pe sprijinul regelui Franţei, la 25 iulie 1589, sosea la Istambul, unde tronul Ţării Româneşti era din nou scos la mezat.  

Mihnea are câştig de cauză, iar Petru Cercel este închis la Edikule. În urma unei noi intervenţii a lui Mihnea la Poartă, a fost ucis şi aruncat în mare, în drum spre insula Rhodos, unde fusese exilat. 

Curtea revine la Târgovişte în ianuarie 1584, unde Petru Cercel începuse o puternică activitate edilitară, vizând transformarea oraşului într-o capital de tip european. Este construită o nouă casă domnească, complet nouă, despărţită de casa lui Mircea cel Bătrân. Noua construcţie, având beciuri, parter şi etaj, reprezintă o realizare tehnică de excepţie, o descriere a ei fiind lăsată de secretarul său Italian, Franco Sivori: “palatul principelui, clădit de strămoşii săi, este de proporţii mari şi de o arhitectură îngrijită, cu camere frumoase şi mândre grădini italieneşti”.