Sute de participanţi la bursa locurilor de muncă, mai mult în plimbare. Angajator: „Practic, am venit degeaba“

Şomerii în plată au fost interesaţi mai mult de viză decât de un nou loc de muncă FOTO: Alina Mitran

Aproape 500 locuri de muncă disponibile în Slatina şi Caracal la bursa organizată de AJOFM Olt şi peste 700 de persoane care au venit să vadă oferta, însă la final nici şomerii şi nici angajatorii n-au fost mulţumiţi.

La Slatina fost o nouă bursă a locurilor de muncă la care au participat sute de persoane. Angajatorii au venit cu 388 locuri de muncă (la Caracal au fost aproape 100), astfel că, teoretic, şomerii care au trecut pragul Casei de Cultură a Sindicatelor în căutarea unui job ar fi avut de unde alege.

Meserii diverse, pachet salarial atractiv, s-au lăudat angajatorii, însă interesul şomerilor a fost slab. Locuri de muncă, şi în judeţ, dar şi în altă localitate (la Herculane, spre exemplu), transport asigurat, retribuţie, după performanţă.

„Ce să facem, cu ce să trăim? Să plecăm în străinătate?“

De masa unde un reprezentant al AJOFM Olt suplineşte angajatorul care caută bucătar, ajutor de bucătar şi personal hotelier, pentru Herculane, se apropie o doamnă care a mai cercetat, până aici, şi alte oferte. „Am aproape 50 de ani, am lucrat ca asistent social, îngrijeam o persoană, dar am intrat în şomaj. Am 450 de lei şomajul, normal că vreau să-mi găsesc de lucru, altfel, ce fac, cu ce trăim? Să plecăm toţi în străinătate, să stăm pe ajutorul social, 130 de lei?!“, încearcă femeia să convingă. Pe lângă ea trec însă zeci de persoane, mai tinere chiar, grăbite să obţină viza pe carnetul de şomer sau ştampila pe adeverinţa pe care o duc la primărie, pentru dosarul de ajutor social, şi să-şi vadă de drum.

„Din croitorie am plecat şi nu mai vor necalificaţi. Am lucrat 4-5 ani şi nu mai vor, nu mai au nevoie, chiar dacă am lucrat şi la negru. Tot necalificată sunt, am lucrat la aţe, la ambalat... Mi-e că cine ştie, acum, mă duc pentru un an şi poate nu mai fac faţă. Am şcoala profesională, de sudor, am mai lucrat pe la Rulmenţi, dar acum, nu mai... Nici nu prea mă simt bine...“, spune o şomeră venită să obţină viza şi cam atât.

Câţiva tineri se jenează că au dat buzna tot la viză, fără să analizeze cu adevărat ofertele, şi-şi acoperă faţa cu pliantele primite la intrare. „Nu, nu se merită, pe banii ăştia... Vor o grămadă de la tine patronii ăştia, îi ştim noi“, concluzionează.

„Nu am niciun şomer pe listă. Nu mai sunt şoferi de tir, le trebuie categorie, C şi E, le trebuie atestat profesional... Am zis să-ncerc întâi aici, la bursă. M-aşteptam să nu găsesc, este criză de şoferi. Marea majoritate, dacă n-au studii superioare, pleacă. Aici, în ţară, le-aş da în jur de 2.500-3.000, dar nu găsesc. Şi tineri, şi de vârsta a doua, nu contează, dar nu găsesc. Mai bine dacă vine unul de 40-50 de ani, decât de pe băncile şcolii.“, spune Constantin Şerban, reprezentantul unei firme de transport.

„Nu găsim lucrători în Slatina. Activăm în domeniul Ho-RE-CA, dar nu găsim, nici necalificaţi. Nu vorbim de salarii, că sunt foarte mari, dar în ultimii trei ani avem problema asta. Pleacă mulţi în străinătate, mulţi stau pe ajutorul social, şi nu vor să lucreze. Locuri de muncă sunt, în toată România. E foarte greu cu forţa de muncă. E foarte greu să găsim oameni cu chef de muncă. Se supără foarte repede dacă-i pui la muncă. Avem 40 de persoane care lucrează acum. Îi menţinem pentru că-i bonusăm foarte bine. Îi şcolim şi, după ce îi şcolim, unii pleacă, ei cred că e altceva în altă parte. În ultima vreme îi reprimim, dacă se-ntorc, tocmai pentru că găsim greu. Oferim de la 1.200 lei, până la 2.000, managerul are mult mai mult. Tinerii vin vara, lucrează part-time, fac bani şi pleacă la mare. Pentru cei din mediul rural oferim şi transport la tura de seară, când nu mai au cu ce să plece. Masă asigurată, bonuri de masă, în afară de salariu... E oraşul mic, găsim foarte greu“, spune Laurenţiu Negreş, un alt angajator care se confruntă cu problema de personal, şi calificat, şi necalificat.

„Dacă statul nu ne-ar lua atât, să le putem da mai mult şi angajaţilor...“

„Nu-i interesează deloc. Noi i-am şi şcolarizat, am făcut cursuri cu ei, iar după cursuri au plecat. Noi am procedat acum altfel - cât muncesc, atâta să ia. Nu-i interesează nici asta, s-au învăţat cu muncă puţină.  Tineretul nu e doritor de muncă, mai mult vin să le pună viză pe carnetul de şomaj, asta-i treabă? Eu le ofer salariul minim pe economie şi, după aceea, cât lucrează. Anul trecut le-am şi dublat salariile. Nu-şi dau seama că şi în afară dacă se duc îi costă foarte mult. Muncesc un membru din familie să plătească numai chiria. Noi am da şi salarii mai mari, dar domeniul privat n-a fost sprijinit deloc. Dacă ar rămâne mai mult să dai salariaţilor...“, expune situaţia Angela Popa, reprezentanta unui angajator din domeniul construcţiilor.

„Nu găsim. Vin, stau două săptămâni... Salariul este bun, numai că la interviu spun că le place domeniul, după care pleacă şi spun că nu le-a plăcut mirosul din farmacie, nu le place mirosul de mâncare de câini. Nu putem să luăm necalificaţi. Încercăm să angajăm cu postliceala sanitară, pentru că pot învăţa mai repede. Oferim un salariu de 1.700 lei, la un program de 6 ore eu zic că e OK. Îmi stau în pregătire două săptămâni, şi când e să-i angajăm, nu mai vin. Tot timpul avem anunţuri date. Avem un parteneriat cu liceul agricol, au zis că vin să facă practică la noi şi n-au mai venit“, povesteşte experienţa ei de recrutare Roxana Sasu, reprezentanta unei farmacii veterinare.

Pentru obţinerea vizei au plecat de-acasă sute de şomeri

„Am venit, practic, degeaba. Nu am pe nimeni pe listă, a venit o singură fată, să-ntrebe ce înseamnă confecţioner. Probabil li se pare înjositor, chiar nu ştiu. Salariul este minim, dar îi plătim în acord, poate creşte. Mai vin la poarta societăţii, aşa îi găsim. Dar vin, mai întrerup contractul, mai pleacă la muncă sezonier, în străinătate, se-ntorc...“, spune reprezentanta unei firme de confecţii.
„Noi nu, nu căutăm, noi avem ajutoare sociale, suntem din Izvoarele, şi a rămas să ne cheme dacă au nevoie. Eu sunt la bază tractorist. În afară nu putem să plecăm, că, dacă avem ajutoare sociale... Nu e vorba de bani, cât e vorba de adeverinţa aia de la angajator, că nu poţi s-o iei, dacă pleci. Şi avem şi noi, doamnă, asigurarea aia de boală“, reuşeşte să spună în grabă un bărbat de aproximativ 35 de ani, care a rezolvat problema vizei, iar acum îşi ia soţia şi fiica la cumpărături, însoţiţi de alţi consăteni.

„Am adoptat inclusiv această soluţie, să contactez primarii comunelor cu număr mare de beneficiari de ajutor social şi să le spun să-i aducă la bursă, unde sunt locuri de muncă şi pentru persoane necalificate. Problema este însă mult mai complexă, semnale erau de câţiva ani că va veni, la un moment dat, o criză în domeniu, că nu se vor mai găsi atât de uşor lucrători calificaţi. Acum deja angajatorii se gândesc să investească în formare încă de pe băncile şcolii, dar trebuie să găsim soluţii şi pentru aceste persoane neocupate“, a precizat directorul AJOFM Olt, Cristinel Cîrloganu.

Bilanţul celor două burse organizate vineri la Slatina şi Caracal, a transmis AJOFM, este următorul: 786 persoane participante la bursă, din care 342 au fost selectate pentru interviu/proba de lucru, astfel - la Slatina 285 şi 57 persoane la Caracal.