Video Profesorul care a readus „colindele la fereastră“ în curţile oltenilor. „Se strângeau la casa cea mai vrednică şi acolo ei îşi făceau repetiţiile“ VIDEO
0
După ce a colindat toată copilăria, Florian Mărghidanu a înfiinţat un grup folcloric menit să ducă mai departe tradiţiile şi obiceiurile din sudul Olteniei, astăzi aproape pierdute.
Florian Mărghidanu (69 de ani) conduce grupul „Bujorelul“ din Drăgăneşti-Olt de peste 30 de ani, timp în care i-a învăţat pe copii şi adulţi deopotrivă cântece, dansuri şi colinde autentice. Cântecele tradiţionale pe care le cânta pe când era copil, culese de la „bunicu’ şi moşicu’“, sau create pe uliţa satului alături de copiii de aceeaşi vârstă, şi-a amintit şi s-a gândit, pentru prima dată, să le imprime în 2014 – astfel, el deschide poarta unei lumi deja pierdute.
Colindătorii, creatorii
„Până în 2012-2013 am mers cu grupul vocal cu colindele religioase. Astea de care vorbim sunt «colindele la fereastră», pe uliţa satului, e alt gen de colinde. Unele sunt create de către noi, colindătorii, pe uliţa satului, noi eram creatorii. Copiii îşi frământau improvizaţiile lor. Altele le-am şi cules, de la moşicu’ meu, de la tataia al meu. Am strâns vreo 40-50, dar nu le-am imprimat la casa de producţie pe toate pentru că n-am mai avut bani. Sute de milioane mi-au cerut. Sunt colindele de odinioară, vechi, de pe uliţa satului. Doar trei sunt culese, restul sunt făcute de mine“, a dezvăluit profesorul.
FOTOGALERIE „Bujorelul - Drăgăneşti“, grupul care aduce vechile colinde de pe uliţa satului în actualitate
Ce a făcut, de fapt, profesorul a fost să-şi consulte vechile caiete, pentru că de mic, după cum mărturiseşte, era preocupat să-i asculte pe adevăraţii lăutari şi să noteze tot, să nu se piardă. Multe le-a dus, în acei ani, profesorului său de la liceul de muzică din Craiova, cel care l-a învăţat cum să le aşeze pe portativ. Când şi-a făcut curaj şi a ieşit cu ele-n lume, la zeci de ani distanţă, cunoscătorii şi-au dat seama că olteanul le-a pus în faţă o comoară.
A fost atât de uşor, astfel, ca în 2019, la un mare festival de colinde de la Focşani, grupul „Bujorelul“, format din bărbaţi de toate vârstele, să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Spectatorii i-au aplaudat în picioare pe bărbaţii care i-au făcut să-şi retrăiască întreaga copilărie.
„Eram separaţi de cei mari, ei aveau repertoriul lor“
Când „Bujorelul“ urcă astăzi pe scenă, dar mai ales când bărbaţii ajung în curţile oamenilor – asta pentru că au încetat să o mai facă copiii – totul se schimbă. Te transpun în altă lume, acea lume în care uliţele se umpleau de glasul copiilor. De vreo 20 de ani, în satele din sudul Olteniei vezi din ce în ce mai rar colindătorii. „Bujorelul“ vrea să schimbe lucrurile şi să trezească pasiunea pentru autentic şi tradiţii.
Bărbaţii colindă astăzi în preajma Crăciunului, aducând colindele vechi în prim-plan FOTO: Facebook/Bujorelul Drăgăneşti
„Eu am plecat cu aceste colinde când aveam 9-10 ani, dar eram separaţi de cei mari. Ei aveau repertoriul lor de colinde, cei mici aveau repertoriul lor de colinde. Vă rog să mă credeţi că nu ne dădeau voie să le cântăm colindele lor. Aşa era atunci. Erau aşa de bine educaţi copiii... Noi ne vedeam de creaţia noastră, ei îşi vedeau de creaţia lor. După 12-14 ani, cu greu m-au băgat în formaţiile lor, la cei mai mari. Veneam acasă şi spuneam şi mamei şi tatălui: «Uite ce spune Petrică a’ lu’ Firicel, că eu am luat colinda de la cutare!», iar mama, o femeie foarte echilibrată, spunea: «Mă, maică, cântaţi-vă cântecele voastre şi lăsaţi-i pe ei!“. Eu aşa am primit educaţia de la părinţii mei“, şi-a amintit Florian Mărghidanu.
„Nu avem cui să lăsăm moştenirea asta“
„Bujorelul“ urcă astăzi pe scenă, însă cea mai mare bucurie e când ajung în ograda gazdei. Pentru că tinerii nu mai colindă, copiii de odinioară – astăzi părinţi sau bunici – ar face orice ca cineva să le vestească Naşterea Domnului şi ei să fie cei care le mulţumesc.
„De vreo 20 de ani încoace nu se mai colindă. Copiii aceştia, inclusiv cei care au trecut prin mâna mea, sunt familişti. Ei, fiind cu mine, au ştiut să mai meargă pe ici-pe colo, să colinde, dar generaţia care a venit nu ştie să colinde. Îi întrebi ce cântă şi nu ştiu. Este o cultură tradiţională atât de frumoasă, un obicei extraordinar, şi nu avem cui să lăsăm moştenirea asta tradiţională, că nu se leagă nimeni de ea. Prin mâna mea au trecut mii de copii, în 30 şi ceva de ani, dar aşa o delăsare n-am văzut în viaţa mea“, spune profesorul. Nici profesorii de muzică nu s-ar mai apleca asupra tradiţiilor, se plânge păstrătorul de obiceiuri, iar consecinţa va fi că în curând îi vom vedea pe urători doar pe scenă şi în documentare.
„Noru-mea iese cu banu-n prag, v-a dat şi-aţi plecat“
Şi obiceiurile gazdelor s-au schimbat, spune cu tristeţe profesorul. De la bucuria de a primi aşa cum se cuvine colindătorii, totul se derulează astăzi de faţadă. Copiii nu mai primesc mere, nuci şi dovleac copt, astăzi se bucură când gazda le pune în mână euro. Nu-şi mai frământă mintea să scornească noi texte, pentru că miza este doar câştigul.
Prof. Florian Mărghidanu (dreapta), alături de cel mai vârstnic membru al grului Bujorelul FOTO: Alina MItran
„Până la 20-21 de ani colindau, până când îşi făceau o familie. Mergeau, se făceau mănunchi, se strângeau la o casă, cea mai vrednică, cea mai înstărită, şi acolo ei îşi făceau repetiţiile. Era frumos, extrem de frumos. Colindele Crăciunului, colindele de Anul Nou, colindele Sfintei Bobotezi. Abia aşteptau bunicii noştri să vină copiii la colindat, pentru că noi suntem nişte mesageri, transmitem Naşterea Mântuitorului. Alungăm şi spiritele rele din ograda respectivă, avem şi noi nişte criterii de bază religioasă. Nu aşa, că vin copiii la colindat. Noi avem un mesaj de Sus să dăm mai departe“, mai spune profesorul Mărghidanu.
Este o cultură tradiţională atât de frumoasă, un obicei extraordinar, şi nu avem cui să lăsăm moştenirea asta tradiţională, că nu se leagă nimeni de ea. Prin mâna mea au trecut mii de copii, în 30 şi ceva de ani, dar aşa o delăsare n-am văzut în viaţa mea.
Gazda, la rândul său, se frământa cum să-i primească mai bine. Cea mai mare bucurie era ca pe gerul năprasnic să-i întâmpine cu colaci calzi, proaspăt scoşi din cuptor. Este exact ce-i bucură şi pe spectatorii care vin să-i vadă pe membrii grupului vocal „Bujorelul“. Pentru fiecare reprezentaţie, gazda se pregăteşte şi pune pe masa rotundă de odinioară merindele pregătite atent.„«Vin diseară colindătorii, Mărine? Noi cu ce ne pregătim la oamenii ăia?» Şi el îi spune: «Du-te şi fă colacii, în noaptea asta să ţi-i coci!». Ne dădeau colacii calzi, doamnă! Aşa ne primeau bunicii noştri!“, mai spune Florian Marghidanu. Şi de la „În noaptea asta să coci colacii, să fie calzi“, s-a ajuns, spune profesorul, la răsplata în euro. „Acum a venit modernismul ăsta peste noi. Şi ce spune acum maica Rada: «Maică, când am fost eu mai tânără eu vă dam aşa, da’, uite, noru-mea iese cu banu-n prag, v-a dat şi-aţi plecat“, explică profesorul.
Grupul „Bujorelul“ colindă şi astăzi în casele gospodarilor care îi invită FOTO: Facebook/Bujorelul - Drăgăneşti
„Să faceţi ceva să nu piară obiceiul satului“
Marea durere a profesorului Florian Mărghidanu este că foarte greu mai trezeşte în copii grija pentru păstrarea tradiţiilor. A înfiinţat o asociaţie culturală, pregăteşte un grup de copii, un grup de adulţi şi un ansamblu de dansatori cu 42 de membri, are trei albume din zona Romanaţiului şi alte două din Câmpia Boianului, caiete întregi de notiţe pe care s-a gândit să le lase ucenicilor săi, însă tot se teme că nu este de ajuns. „Mi s-a tot spus: «Să faceţi ceva să nu piară obiceiul satului!», iar eu asta fac. Le spun prietenilor mei, cei cu care am crescut: «Măi, aveţi copii, aveţi nepoţi, aduceţi-i să ducă mai departe!»“, mai spune profesorul.
Are în lucru o teză de doctorat pe tema cântecului tradiţional de pe uliţa satului, pe care o va depune la universitate. Are documentări, înregistrări, însemnări menite să scoată din anonimat o zonă folclorică pe nedrept uitată de cercetători.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Mărturiile răvăşitoare ale unor mutilaţi ai Revoluţiei. Povestea eroului-martir ars la crematoriu
Se încarcă comentariile...
