Oierii încearcă să îşi dea singuri un imbold pentru a continua activitatea prin reluarea obiceiurilor străbune

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Coborâtul oilor de la munte a fost sărbătorit pentru prima dată în judeţul Satu Mare, ca un imbold pentru crescătorii de ovine de a menţine activitatea în acest sector care a pierdut teren constant din 1990 până în prezent.

Coborâtul oilor de la munte este un eveniment din viaţa crescătorilor de oi la fel de importantprecum urcatul oilor la munte, sau Sâmbra Oilor, aşa cum este cunoscută. Acum oierii care îşi trimit oile la păscut cu ciobanii şi le primesc înapoi, mai grase, mai puternice şi mai arătoase, pentru a le putea duce la stabulaţiile de iarnă. Evenimentul este o ocazie perfectă pentru crescătorii de oi pentru a se mândri cu animalele pe care le deţin, în special cu berbecii, care sunt piesele lor de rezistenţă.

Coborâtul oilor de la munte este începând cu acest an şi un motiv de sărbătoare  pentru comunitatea din Ţara Oaşului şi din întreg judeţul Satu Mare, unde există în prezent, înscris în asociaţie, peste 90 de crescători de oi cu peste 80.000 de animale. Aceştia au luat parte în weekend la Negreşti Oaş. În locul numit Abrăneşti, la o sărbătoare dedicată oierilor.

„Aici tradiţia creşterii oilor s-a mai păstrat, chiar dacă după 1990 creşterea oilor a stagnat sau chiar au scăzut efectivele, în ultimii ani a crescut interesul pentru creşterea oilor. Eu cred că asta e un lucru extraordinar şi sper că tradiţia se va păstra şi chair dezvolta”, afirmă Nicolae Bura.

„Pentru viaţa păstorilor, Sfântul Simedru reprezintă momentul de răscolire a oilor. În această perioadă, stăpânii care au avut oi date la cioban şi le iau în primire acasă şi intră pe stabulaţia de iarnă. Oile se întoc mai puternice de la munte, mai ales că la începutul lunii septembrie au fost lăsaţi şi berbecii ca să  să facă mârlirea lor, adică să le monteze pentru o nouă fătare care va avea loc în februarie- martie”, afirmă un alt cunoscător al vieţii ciobanilor.

Iubitorii de oi, fie ei crescători cu turme mari sau mai mici, sau simpli admiratori ai acestui animal, au venit pentru a admira exponatele adue de cei 25 de crescători din zonă, animale atent alese pentru a impresiona prezenţa. Ele au fost atent alese iar unele au primit chiar oferte de cumpărare, cunoscătorii fiind atenţi la multe aspecte atunci când au privit o oaie sau un berbec care i-a interesat.

„Aici sunt doar oi doar clasa întâia.Am şi eu dar nu le-am adus aici. Aş cumpăra eu de la ei, dar nu ştiu daca o să ne înţelegem. Când le iei te uiţi la lână, să fie faine la faţă, neapărat săfie ţurcane, la noi doar astea merg, că la noi le poartă prin dealuri şi peste tot şi alte nu rezistă, rămân în spate.”, afirmă Sabus Gheorghe.

În ciuda bucuriei momentului, crescătorii de oi nu au putut să îşi steargă din minte nici greutăţile cu care se confruntă, în special lipsa forţei de muncă,a ciobanilor responsabili care să le ducă oile la munte primăvara şi să le îngrijească. Piaţa de desfacere pentru miei şi carnea de oaie, dar mai ales cea pentru lună reprezină încă o problemă pentru aceştia. În cazul lânii nimeni nu a găsit încă o utilitate, motiv pentru care oierii sunt nevoiţi să o ardă, pentru că preţul de 50 de bani kilogramul, pe care îl primesc în prezent nu le acoperă nici costurile cu tunsul unei oi, care este de 5 lei/oaie.

„Nu prea sunt ciobani, nu sunt oameni, e foarte greu. Caşul şi mielul mai trec, dar problema mare e că nu sunt oameni, nu găseşti ciobani. Lâna iarăşi, doar aprinsă,că nu o cumpără nimeni. Dai 5 lei pentru o oaie să o tundă şi lâna e 50 de bani. Cândva se folosea, că se făceau cergi, se făceau de tot felul, acum nu. ”, afirmă Dragoş Vasile, unul dintre crescătorii de oi prezent.

Dincolo de expoziţia de oi, evenimentul în sine a fost o sărbătoare câmpenească, unde preparatele culinare s-au învârtit în jurul produselor realizate din carne de oaie, fie că este vorba de tocănită la ceaun sau cârnaţi de oaie. Au fost prezenţi totodată la eveniment şi cei care produc obiecte tradiţionale autentice, atenţia fiind atrasă de un domn care produce haine pentru ciobani, din lânăde oaie şi miel. Acesta este încă optimist din punct de vedere al desfacerii pentru afacerea sa.

„Într-un cojoc ciobănesc e lâna de la şase oi şi două piei de miel, care se pun mai jos pe cojoc, în dreptul genunchilor. În cojocul acesta dorm ciobanii pe munte, ori pe zăpadă, ori în pat,e bun oriunde să dormi pe el. Un cojoc de acesta e aproximativ 600 de lei, dar e negociabil. Încă sunt căutate, vând cam 5-6 pe an. E mult de lucru pe el, durează 21 de zile prelucratul şi pe urmă cusutul cam trei-patru zile, că e lucrată manual”, afirmă un comerciant.

De la eveniment nu a lipsit muzica, distracţia şi conform tradiţiei din Ţara Oaşului, pălinca, cu care fiecare producător din zonă ţine să se laude la evenimente prietenilor săi. 

Satu Mare

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite