Gloria comunităţii evreieşti rămâne o amintire la Satu Mare

Sinagoga ortodoxă de pe strada Decebal este singura care a mai rămas la Satu Mare

Satu Mare a fost unul din cele mai importante centre rabinice ale Transilvaniei, dinastia hasidică de Sătmar, fiind una dintre cele mai cunoscute dinastii de rabini. Printre rabinii hasidici sătmăreni s-a aflat şi Joel Teitelbaum, rabin-şef al oraşului New York după cel de-al doilea război mondial.

Dintre cele trei sinagogi mari şi cele 25 de case de rugăciuni care funcţionau în oraş, astăzi mai există doar sinagoga ortodoxă din strada Decebal şi doar 100 de evrei.

Nicoale Decsei, preşedintele comunităţii de evrei din Satu Mare a rămas aici în ciuda numeroaselor valuri de migraţie declanşate de la cel de-al doilea război mondial încoace. Potrivit lui Decsei, există 123 de cimitire evreieşti în judeţul Satu Mare şi cea mai mare problemă pentru comunitate este aceea de ale întreţine pe toate. Satu Mare este locul în care se odihnesc strămoşii comunităţii hasidice locale, aflată acum în New York în urma emigrării masive . Vizitatori ocazionali din Brooklyn şi din rândul altor comunităţi din Occident vin să-şi vadă mormintele părinţilor sau să facă pur şi simplu o călătorie de suflet în Estul Europei. Aşa cum povesteşte Decsei, “ei vin dinspre Budapesta, de unde iau un taxi până la cimitir, se roagă o vreme şi se întorc înapoi la Budapesta”.

Prezenţa evreilor în oraşul Satu Mare este atestată pentru prima dată în anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei, Gabriel Bethlen permite stabilirea evreilor in Satu Mare. Dacă în 1919 erau 8.959 evrei în Satu Mare, în 1935 numărul lor crescuse la 12.000 evrei, pentru ca în 1941 să devină de 12.960, ceea ce însemna o pondere de 24,9% din populaţia oraşului. Începerea celui de-al doilea război mondial şi anexarea nordului Transilvaniei de către Ungaria ca urmare a Dictatului de la Viena a însemnat o perioadă de persecuţie pentru populaţia evreiască din teritoriul ocupat.

Evreii, obligaţi să poarte steaua galbenă

 La 5 aprilie 1944 s-a instituit obligaţia ca evreii să poarte steaua galbenă, care avea rolul de stigmatizare a evreilor, iar la 3 mai s-a înfiinţat un ghetou. Acolo urmau să locuiască cei 18.863 evrei concentraţi în oraş. În interval de o lună aceştia au fost deportaţi pe rând. După război, aproximativ 500 de evrei au revenit în oraş, lor adăugându-li-se şi evrei din alte localităţi, astfel că în 1947 numărul lor a ajuns la 5.000. Odată cu instaurarea regimnului comunist, au fost desfiinţate treptat şcolile evreieşti, copii evrei învăţând în şcolile româneşti. În anul 1950 locuiau în oraş 7.500 evrei. Numărul lor a început să scadă după ce statul comunist a permis emigrarea evreilor în Israel. Ca urmare a acestui exod, la recensământul populaţiei din 1992 doar 205 mai locuiau pe teritoriul judeţului Satu Mare, dintre care 52 de persoane locuiau în municipiul Satu Mare.

Satu Mare a fost unul din cele mai importante centre rabinice ale Transilvaniei, dinastia hasidică de Sătmar, fiind una dintre cele mai cunoscute dinastii de rabini. Printre rabinii hasidici sătmăreni s-a aflat şi Joel Teitelbaum, rabin-şef al oraşului New York după cel de-al doilea război mondial. Prima sinagogă din Satu Mare a fost construită între anii 1852 şi 1858 pe strada Decebal. Pe locul ei a fost construit ulterior templul de astăzi. Încă din anul 1982 nu mai există rabin la Satu Mare, serviciile religioase fiind săvârşite de diverşi oficianţi dintre membrii comunităţii. La 12 iunie 2005 pe zidul Sinagogii Mari a fost dezvelită o placă comemorativă pe care sunt trecute numele evreilor sătmăreni ucişi în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau în anul 1944.