Amintiri despre inundaţia catastrofală din 1970, când oraşul Satu Mare a fost măturat de ape: „Când s-a rupt digul a venit apă de un metru“

Multe persoane şi-au riscat viaţa în inundaţiile din 1970 din Satu Mare, refuzând să urce în bărcile salvatorilor rămânând pe acoperişul caselor, până ce acestea au căzut la pământ, spălate de ape.

Data de 14 Mai 1970 este o zi care încă mai stoarce multe lacrimi în rândul familiilor din Satu Mare. Oameni, animale, case, mobilier, bunuri de orice fel, toate şi-au găsit sfârşitul sub apele tulburi şi repezi care au năvălit în oraş prin digul spart în zona localităţii Mărtineşti, după ce apa Someşului a crescut foarte mult din cauza precipitaţiilor. În doar câteva ore, o bună parte din oraş a fost sub ape, oamenii adăpostindu-se cu preponderenţă pe acoperişuri în aşteptarea salvatorilor. 

Nicolae Epuran a fost unul dintre cei care au intervenit atunci pentru a salva vieţile concetăţenilor, fiind la acea vreme ofiţer în cadrul Detaşamentului de Pompieri Satu Mare. 

„A fost ca la război, zi noapte, fără întrerupere. Lucram pe întuneric, pentru că s-a întrerupt curentul. Prioritatea noastră au fost Fabrica de Lapte şi Fabrica de Pâine, ca acestea să poată funcţiona în condiţii normale să se poată furniza hrană la populaţiei. Aşa să vă închipuiţi, că atunci când a venit apa nu a venit aşa, un firicel, când s-a rupt digul a venit apă de un metru. Nu am cuvinte să spun ce disperare se citea pe chipurile oamenilor. Unii şi-ar riscat viaţa, s-au urcat în pod şi au zis că nu îşi părăsesc casa, iar mai apoi s-a prăbuşit casa cu ei”, afirmă Nicolae Epurat, adjutant şef în rezervă.

Primele străzi inundate şi unde s-a intervenit pentru salvarea oamenilor au fost actualele străzi Botizului şi Odoreului, unde apa a intrat în casele oamenilor până la nivel acoperişului. „Ţin minte şi acum cum am urcat în pod şi acolo ne-am adăpostit. Noi aveam casa aproape de locul unde s-a spart digul şi la noi a venit prima data casă. Au venit şi ne-au luat şi pe urmă s-a şi dărâmat casa”, afirmă doamna Irina. 

În urma inundaţiilor şi-au pierdut viaţa 56 de persoane, conform statisticilor oficiale, iar peste 20.000 de animale au murit înecate, dar sunt persoane care afirmă că numărul celor decedaţi ar fi fost mult mai mare. Kaizer Arnold a trăit în 1970 în Satu Mare şi afirmă că a intervenit pentru a salva lumea din zona Cartierului Micro 16.

„Am intervenit în zona inundabile de pe strada Careiului, dimineaţa la ora 8, în data de 15 mai. Nu ştiu cum se spune peste tot că au fost doar 56 de morţi, că eu am numărat atunci vreo 91. De salvat am salvat câteva sute”, afirmă Kaizer Arnold, în prezent mutat în Ungaria.

„Apele au ajuns la un moment dat până în localitatea Dorolţ. Când s-a auzit că s-a spart digul şi apele o iau în colo, cei de la IAS Dorolţ au mutat, pe jos, câteva mii de vaci, din Dorolţ până pe cealaltă parte de Someş, pe Bulevardul Cloşca, pentru a le pune la adăpost”, mai afirmă Nicolae Epuran. 

A treia zi de la ruperea digurilor, la Satu Mare a ajuns şi Nicolae Ceauşescu, cel care a dat ordin ca primele locuri unde să se intervină după retragerea apelor să fie fabricile, ca mai apoi să trimită la Satu Mare întreaga companie de construcţii Carpaţi, care a reconstruit oraşul la modul modern, ridicându-se după inundaţii, în mai puţin de un an cartierele Solidarităţii, Micro 14, Carpaţi I şi Carpaţi II. În cartierul Solidarităţii s-a ridicat şi un monument dedicat victimelor inundaţiilor, care este un loc de comemorare a acestora, în fiecare an în data de 14 Mai.