FOTO Drumul care face legătura între trei monumente istorice, reabilitat cu 1,1 milioane lei şi blocat de tone de bolovani
0
Zeci de tone de bolovani blochează de joi, 31 ianuarie, Drumul Judeţean 654 – Cheia, între Mănăstirea Iezer şi Schiturile Pahomie şi Pătrunsa din judeţul Vâlcea. Cele trei lăcaşuri de cult sunt monumente istorice, zeci de călugări fiind izolaţi de restul lumii.
Bucăţi de stâncă s-au dislocat de pe versant şi au căzut peste un drum de munte care face legătura între trei mănăstiri celebre din Oltenia, aflate în Parcul Naţional Buila - Vânturariţa din judeţul Vâlcea. Autorităţile au intrat în alertă, după ce călugării de la două dintre lăcaşurile de cult au anunţat că au rămas izolaţi de restul lumii.
De două zile angajaţii Regiei Autonome de Drumuri şi Poduri (RAJDP) Vâlcea, în administrarea căreia se află drumul, sunt la faţa locului pentru a înlătura stâncile căzute.
Surparea s-a produs ca urmare a precipitaţiilor din ultima perioadă, fluctuaţiilor de temperatură care au dus la fenomenul de îngheţ - dezgheţ, dar şi a topirii zăpezii.
DJ 654, care porneşte din drumul naţional DN 64 A, care face legătura între Râmnicu Vâlcea şi staţiunea balneoclimaterică Băile Olăneşti, trece prin satul Valea Cheii şi ajunge la Schiturile Iezer şi Pahomie. De aici, doar pe picioare, se poate merge la Mănăstirea Pătrunsa, aflată mai sus, pe munte.
1,1 milioane de lei pentru reabilitarea şi consolidarea parţială a drumului
Drumul este considerat o rută extrem de importantă pentru turismul monahal, motiv pentru care în urmă cu mai puţin de un an şi jumătate a beneficiat de o investiţie de 1,1 milioane de lei pentru reabilitarea şi modernizarea sa.
„Acest drum judeţean este foarte important pentru vâlceni şi îndrăznesc să spun pentru creştinii ortodocşi din România, deoarece este drumul pe care paşii călătorului întâlnesc Schitul Iezerului, Schitul Pahomie şi Schitul Pătrunsa”, spunea la vremea respectivă, Constantin Rădulescu, şeful administraţiei judeţene care a demarat proiectul.
Investiţia amplă a vizat refacerea a peste 100 de podeţe, sprijiniri de maluri, reabilitări în albia râului şi lucrări de refacere a platformei de circulaţie, în special în zonele cunoscute cu potenţial de risc.
Potrivit primarului Sorin Vasilache din Băile Olăneşti, zona în care s-au prăbuşit acum stâncile nu este printre cele în care s-au făcut lucrări de consolidare.
Fiind printre cele mai izolate lăcaşuri de cult din ţară, mai ales Schitul Pahomie şi Mănăstirea Pătrunsa, comunităţile de călugări de aici au parte în general de condiţii destul de aspre, în mod special iarna. De aceea, cei de la Pahomie sunt dotaţi cu utilaje care să-i ajute, în caz de nevoie. Deseori, iarna cu ajutorul unui tractor, vin în sprijinul turiştilor care se încumetă să meargă pe munte şi rămân înzăpeziţi. De această dată, a fost nevoie de intervenţia autorităţilor.
Fiind pe munte, peste 50 de călugări de la Pahomie şi Pătrunsa au acum acces doar pe jos către comunităţile de la baza Parcului Naţional Buila - Vânturariţa: Pietrari, Bărbăteşti şi Costeşti, fiind rupţi de lume faţă de Olăneşti - de unde de obicei se aprovizionează şi unde pot ajunge cu maşina. Nu se ştie dacă în cele două lăcaşuri existau şi turişti în momentul producerii evenimentului.
„Au mai fost probleme şi în trecut. Nu se întâmplă prea des să rămână izolaţi, în urmă cu 8 - 10 ani era mai complicat, dar acum, ori de câte ori este vreun eveniment, ne sună. De altfel, drumul este mereu deszăpezit. Am trimis utilaje când a fost nevoie, de capacitate mai mare, plus că intervin şi cei de la obşte. Este drept că, dată fiind zona, de munte, ar fi necesar un excavator de dimensiuni mai mari, un buldo-excavator, un utilaj de capacitate mai mare... Lucrările de reabilitare şi consolidare s-au executat în zonele deja afectate în ultimii ani, dar trebuie continuate, noi am mai făcut nişte sesizări”, ne-a mărturisit primarul staţiunii Băile Olăneşti, Sorin Vasilache.
Scurt istoric despre cele trei lăcaşuri de cult - monumente istorice
Schitul Iezer este primul de pe DJ 654. Ctitorie a voievodului Mircea Ciobanul, a fost ridicat între 1558 - 1568, pe locul unui alt lăcaş construit de Radu cel Mare între 1495 - 1501. Astăzi, aici, sfântul lăcaş este slujit de o comunitate de maici, fiind la aproximativ 20 km depărtare de Râmnicu Vâlcea.
Există o legendă legată de acest loc, potrivit căreia, în urmă cu mai bine de patru secole, trei sute de călugări au fost ucişi de către jefuitorii schitului, care căutau un cazan cu galbeni care ar fi fost ascuns de către ctitorul schitului. Alte legende pomenesc despre minele de aur din zonă care erau exploatate de saşii din Ardeal, dar şi despre tezaurul pe care l-ar fi lăsat Mihai Viteazul spre păstrare, aici. Şi într-un caz şi în celălalt finalul tragic a fost acelaşi. Drept mărturie stau astăzi „Crucile moşilor”, locurile pe care se presupune că ar fi fost săpate gropile comune ale monahilor omorâţi.
Schitul Pahomie, potrivit site-ului „CreştinOrtodox.ro”, este unul dintre cele mai vizitate schituri sihăstreşti din ţara noastră. DJ 654 duce până la poarta acestui lăcaş de cult. Aparţine tot de staţiunea Băile Olăneşti, fiind la aproximativ 30 de kilometri depărtare de municipiul Râmnicu Vâlcea. Schitul a fost ridicat de un fost haiduc şi de un anume Popa Postelnicul, care ar fi avut o altă identitate. Unele surse îl indică a fi Marele Ban Barbu Craiovescu al Olteniei, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, din judeţul Vâlcea.
După călugărie a luat numele de monahul Pahomie şi de aici şi denumirea locului. „Pahomie monahul şi Sava Haiducul” au zidit biserica de sub stâncă, unică în România, în ceea ce priveşte construcţia, în anii 1519 - 1520, lângă Izvorul Frumos.
Anul acesta, schitul va sărbătorii cinci secole de existenţă. Şi în jurul lui circulă o serie de legende legate tot de comori ascunse de haiduci, dar şi de temple din vechime, porţi către „lumea de dincolo”, care erau păzite de balauri – animale sacre pentru vechii daci, unul dintre ei fiind răpus chiar de către monahul Pahomie care a avut astfel acces la comorile din adâncuri.
Mit sau adevăr, cert este că în zonă, în urmă cu decenii, un pădurar a scos la lumină un coif de aur dacic şi un vas cu zeci de monede din aur, din secolul I î.Hr..
Mănăstirea Pătrunsa - sora „Athosului românesc” cum este numită Mănăstirea Frăsinei - este cunoscută drept „locul cel mai izolat din viaţa monahală din România”. Ca şi în cazul mănăstirilor tibetane, aici se ajunge doar pe jos, pe munte. Materialele de construcţie şi hrana sunt aduse exact ca acum câteva secole, cu măgarii şi caii.
„Mănăstirea dintre nori” este ctitorie a Episcopului Clement al Râmnicului, ridicată în 1740, pe locul unde s-a născut. Mama sa, Paraschiva Modoran, din Pietrari, a fugit pe munte, ca să scape de turci, deşi era gravidă. Lăcaşul original a fost distrus de stânci şi refăcut ulterior în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Poveştile legate de comori ascunse prin zonă sunt legate şi de acest loc.
Se încarcă comentariile...
