Cardiologul care „vindecă“ minunatele case căzute nemeritat în ruină: „Sunt lucruri pe care nu le mai face nimeni astăzi“

Marian Albu, medic specialist în cardiologie intervenţională în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Ploieşti, şi-a extins harul de salvator şi către „pacienţii“ cu patru pereţi. A reuşit să resusciteze o casă bătrânească, veche de mai bine de o sută de ani, care se afla pe lista clădirilor de patrimoniu imposibil de consolidat

Medicul Marian Albu recunoaşte cu mândrie că este fiu de ţăran, iar amintirile din copilărie, pe care şi-a petrecut-o pe prispa casei bunicilor din satul prahovean Homorâciu, comuna Izvoarele, l-au împins să caute acea stare de spirit cum numai în bătătura unor oameni de la ţară o mai poţi regăsi. 

Ideea construirii unei case într-un sat din Prahova a pornit totuşi de la nevoia de a-şi aduce aproape părinţii care locuiesc în prezent în zona Bărăganului.

N-ar fi putut să-i mute într-un apartament de bloc, în mijlocul unui oraş agitat cum este Ploieştiul, aşa că a căutat un loc liniştit unde doi oameni trecuţi de prima tinereţe şi obişnuiţi cu bătătura să se simtă în largul lor. Doar că bătrânii au refuzat să-şi părăsească gospodăria, iar medicul a rămas cu terenul, dar şi cu gândul la o căsuţă aidoma celei în care a crescut.

Casa din comuna prahoveană Plopu, salvată de medicul Marian Albu FOTO Diana Frîncu

Terenul pe care cardiologul l-a ales pentru a recrea atmosfera copilăriei sale se află în satul Hârşa, comuna Plopu, o localitate situată la o distanţă de 14 kilometri faţă de Ploieşti, într-o zonă cu specific viticol. Într-o primă fază a proiectului, medicul a intenţionat să aducă în Prahova o casă bătrânească din zona Maramureşului, ce respecta arhitectura autentică a locului.

„Găsisem o casă din zona Maramureşului clasificată ca fiind parte din patrimoniu, numai că acea casă era putredă, pentru că nu fusese bine conservată şi nu a mai putut fi adusă. Pentru că implicasem deja nişte oameni în proiectul meu, printre care şi Constantin Stere, şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură Prahova, am decis să nu renunţ. Mi-am tot zis, chiar nu putem să găsim o casă muntenească din zona noastră? Aşa că am plecat la drum alături de domnul Stere care m-a dus prin trei comune, la Bătrâni, Secăria şi într-o altă localitate din zona aceasta“, povesteşte medicul Albu.

„Bătrâna“ din Secăria

În aceste sate de munte, Marian Albu a vizionat o serie de case bătrâneşti, de patrimoniu care au rezistat de-a lungul timpului, dar care aveau deja dosarele în aşteptare pentru a fi dărâmate pentru că imobilul nu mai putea fi refăcut, degradarea fiind accentuată. I-a atras atenţia una dintre casele vizitate din Secăria, o comună de munte aflată lângă mai celebra Valea Doftanei. Casa nu putea fi mutată cu totul pe platformă şi dusă la Plopu şi asta pentru că exista riscul să se degradeze şi mai mult, iar costurile transportului ar fi fost foarte mari.

Prin urmare, a decis să ia doar elementele autentice ale casei, cadrul acesteia şi tot ce înseamnă lemnărie, uşi, ferestre, mobilă. Baza casei era din piatră de munte din zona Valea Doftanei, dar a lăsat-o acolo, pentru că proprietarul voia să-şi construiască un beci. A adus, însă, la Plopu pentru fundaţie tot piatră din aceeaşi zonă.

„Să ştiţi că sunt multe astfel de case în aceeaşi situaţie, care, restaurate, ar putea să arate din nou aşa cum au fost odată. Oricine poate să readucă la viaţă o astfel de casă. Este o variantă prin care cei de la Direcţia de Cultură reuşesc să salveze elemente de arhitectură tradiţională, pentru că alt-el se pierd, sunt distruse şi nu în puţine zone, pe locul casei vechi care a fost clasificată de partimoniu chiar de prin anii ’70, se construiesc case noi, unele fără autorizaţie. Nu ştiu cine lasă să se întâmple acest lucru şi de ce nu se iau măsuri în acest sens. Probabil că oamenii preferă să se lupte cu statul decât să salveze casa bătrânească“, spune Marian Albu.

Singurul element modern este baia

Construcţia sau mai degrabă îmbinarea elementelor salvate de la casa din Secăria a început în primăvara anului trecut, iar după mai puţin de un an, casa copilăriei din visul medicului Albu a devenit locuibilă la începutul acestei veri.

„Casa respectă întru totul stilul tradiţional şi planul casei vechi din Secăria. Prispa este pe trei laturi din patru şi are o intrare, cameră în stânga, cameră în dreapta, iar în spate, unde era amenajată o cămară în casa originală, eu am făcut o baie. Bucătăria am făcut-o undeva sub casă, este un demisol unde am săpat atât cât mi-a permis terenul în pantă şi unde am amenajat un beci şi zona de gătit. Singurul element modern din casă este baia, pentru că şi mobilierul am încercat să-l realizez cât mai aproape de stilul tradiţional“, spune medicul.

Nefiind o locuinţă de mari dimensiuni, dar suficientă pentru o familie cu doi copii, casa de la Hârşa a fost ridicată în doar câteva luni, însă cel mai dificil lucru a fost identificarea unor meşteri care să ştie să lucreze în lemn şi în lut.

„Sunt lucruri pe care nu le mai face nimeni astăzi“

„Meşterii i-am găsit foarte greu pentru că sunt unele lucruri pe care nu le mai face nimeni astăzi. Înainte toată lumea ştia să-şi lipească grajdul şi casa cu pământ. Eu aşa am prins la bunica, văruia şi lipea pământ de două ori pe an în casă, iar eu nu am mai găsit oameni să facă asta. Foarte greu a fost, dar am găsit în cele din urmă tot la Valea Doftanei, pentru că am vrut să aduc oameni care să cunoască specificul arhitecturii locului“, explică Marian Albu.

Când totul a fost terminat, inclusiv amenajările interioare, zvonul s-a întins prin toată comuna şi a ajuns până la urechile unor artişti care veniseră într-o tabără de creaţie în zonă. Medicul n-a dorit să ţină doar pentru sine bucuria salvării unui cămin care adăpostise trei generaţii, ci a invitat localnicii, dar şi un ansamblu de copii care au oferit un spectacol de dansuri tradiţionale munteneşti tocmai pentru a face o inaugurare aşa cum se cuvenea.

Casa de poveste din Hârşa nu este un muzeu, este o locuinţă de vacanţă a familiei Albu, însă salvatorii acesteia deschid porţile celor care vor să o viziteze şi să vadă cu ochii lor care este diferenţa dintre o casă tradiţională şi un cub din beton, aşa cum arată astăzi majoritatea construcţiilor noi.