Teribila poveste a unei femei din Argeş a cărei fiică a fost sechestrată de mafia chineză: „Pentru că te-ai dus la Poliţie, răscumpărarea creşte”
0
O mamă din Piteşti a trăit un coşmar după ce fiica ei în vârstă de 13 ani, cu probleme de sănătate, a fost sechestrată în China de nişte persoane care cereau, în schimbul copilei, zeci de mii de euro. Cazul a ajuns în atenţia Guvernului şi a Preşedinţiei României, dar şi a Interpolului.
Teribila poveste a Paulei Dong (acum în vârstă de 19 ani), fata cu cetăţenie română dată dispărură în China, a început în 2010, în timpul divorţului părinţilor săi, Dong Ya Min, cetăţean chinez, şi Alexandra Grigorescu, româncă, patronii unui restaurant chinezesc din Piteşti. Mama îşi dăduse acordul ca tatăl să plece în China cu fetiţa, încadrată în grad de handicap, după ce medicii au descoperit că are un cheag de sânge pe creier.
Cei doi soţi conveniseră asupra custodiei ambilor copii: fetiţa să rămână cu tatăl, pentru a-i facilita continuarea procedurilor medicale în China, iar băiatul, pe atunci, în vârstă de 15 ani, să fie în grija mamei, în România. Divorţul s-a pronunţat când bărbatul se afla în China cu fiica. S-a întors în ţară fără copilă, explicându-i mamei că micuţa a rămas la tratament. La scurt timp după revenirea lui Dong Ya Min, când deja fostul soţ se mutase cu o altă femeie, tot româncă, bărbatul a făcut infarct şi a decedat. Primul gând al mamei a fost la fetiţa sa rămasă în China. A încercat să contacteze clinica la o care o ştia internată, dar fetiţa nu era era acolo. „Mi s-au înmuiat picioarele. Nu aveam nicio idee unde anume, într-o ţară uriaşă, se află copilul meu. Nu ştiam pe cine să întreb, de unde să încep”, povesteşte Alexandra Grigorescu, mama Paulei.
Paula, împreună cu tatăl, acum 10 ani
A început cu demersurile către Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului, pentru încredinţarea, măcar teoretică, a fetiţei, iar, până la obţinerea custodiei a făcut propriile investigaţii. A identificat, pe o factură emisă pe adresa restaurantului, câteva numere cu prefix de China şi a început să sune. „Aşa am ajuns să vorbesc cu cetăţenii chinezi la care se afla fetiţa. Am încremenit! Mi-au dat-o la telefon câteva secunde şi, din câte auzeam, lângă ea se mai aflau şi alte copile. M-am gândit la ce e mai rău: trafic de persoane, trafic de organe. Mi-au cerut 25.000 de euro, sumă pe care, spuneau ei, i-ar fi dat-o fostului meu soţ pentru a le intermedia obţinerea unor vize pentru România”, povesteşte mama.
„Pentru că te-ai dus la Poliţie, răscumpărarea creşte”
Groaza că-şi va pierde fiica a făcut-o să caute cu disperare banii pentru răscumpărarea Paulei, dar şi sprijin din partea Organizaţiei Salvaţi Copiii - China, care i-a explicat că acolo lucrurile stau altfel decât în România. „Au fost momente de disperare. Nu aveam ce să vând… M-am dus la Poliţia Română. N-a trecut mult şi m-am trezit cu telefon de la cei care-mi ţineau copilul: «Pentru că te-ai dus la Poliţie, răscumpărarea creşte la 30.000 de euro». Ce am trăit în acea perioadă e greu de descries. Aici, în ţară, mi-au fost tăiate cauciucurile de la maşină. Am fost la un pas să facă explozie în mers. Era un fel de ameninţare cu moartea”, ne-a povestit femeia.
A apelat la avocatul argeşean Liviu Stancu, cel care, ulterior, avea să devină secretar de stat în Ministerul Justiţiei, pentru a o ajuta să-şi recapete fiica. „Domnul avocat m-a învăţat ce trebuie să fac. Am ajuns din nou la Poliţie. Fetiţa a fost dată în urmărire prin Interpol, dar nimeni n-o putea localiza. M-am trezit într-o zi cu soţia unui fost bucătar chinez al restaurantului nostru, recent întoarsă din China, că-mi arată poze cu ea şi fiica mea, făcute în timpul vizitei. Un alt şantaj, pentru că-mi cerea bani pentru fotografii. Am anunţat imediat Direcţia de Crimă Organizată Bucureşti. Aşa au reuşit să o localizeze pe fetiţă”, mai spune Alexandra Grigorescu.
Alexandra Grigorescu, mama fetiţei
„Un copil pierdut între un miliard de oameni”
Mai multe ministere ale Guvernului României s-au implicat în acest caz, precum şi Preşedinţia. Posibilităţile de intervenţie pe teritoriul Chinei erau, însă, foarte limitate. „În 2 iunie 2010, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului mă informa că o persoană pe numne Chen Shu Ping s-a prezentat la sediul Ambasadei României din Beijing susţinând că va da familiei fetiţa numai după ce va primi 30.000 de euro. Schimbaseră povestea. Vorbeau de banii pe care i-ar fi cheltuit cu intreţinerea şi tratamentele medicale ale Paulei”, spune mama. În cele din urmă, cazul a fost rezolvat printr-o strategie gândită de avocatul femeii. „Cum a fost posibil ca acea persoană să meargă la ambasadă şi să ceară răscumpărare pentru copil? Asta nu ştiu. În România nu mai pleca de acolo, pentru că ar fi fost reţinută. La ei a mers aşa. Aveam un copil pierdut între un miliard şi ceva de oameni şi niciun instrument juridic pentru a-l aduce înapoi, întrucât China nu era semnatara Convenţiei de la Haga privind traficul de persoane”, a declarat , pentru „Adevărul”, avocatul Liviu Stancu.
Alexandra Grigorescu mai avea la dispoziţie puţine pârghii: să dea în judecată respectiva persoană chineză, să soluţioneze conflictul pe cale amiabilă, aşa cum i-au sugerat autorităţile, sau să meargă pe mâna avocatului, creând o presiune asupra autorităţilor chineze. A optat pentru ultima variantă. „Am făcut plângere penală în limba chineză, însă plângerea noastră s-a întors de două ori înapoi din China din cauza unor formalităţi. Direcţia Consulară ne-a fost de mare ajutor. Am trimis o nouă plângere, însă după şase luni nu aveam niciun feedback.
Avocatul Liviu Stancu
Doamna Grigorescu nu mai avea nicio soluţie decât să execute o acţiune de protest în faţa ambasadei chineze. Am sfătuit-o s-o facă aşa cum trebuie, cu autorizaţie. Cu o zi inainte de manifestaţie, mă sună râzând şi îmi spune: «Ştiţi pe cine ţin eu în braţe? Pe Paula». Eram la volan şi am fost la un pas să intru cu maşina în şanţ când am auzit bucuria din glasul mamei (...) Lucrurile se mişcă. Important este să-ţi dai seama care sunt regulile jocului, mai ales când te adresezi unei culturi diferite care are alte reguli de comportament decât ale tale şi să înţelegi ce mişcă cel mai tare instituţia publică ca să ajungi la un rezultat! Până la urmă, am reuşit să aducem copilul ăsta în România fără să am niciun contact nici cu autorităţile chineze", a declarat, pentru Adevărul, avocatul Liviu Stancu.
Ce s-a întâmplat cu fetiţa în China, nu ştie până în ziua de azi nici avocatul şi nici mama copilei. „M-am gândit că cei care mi-au sechestrat copilul aveau şi sprijinul poliţiei de acolo şi au cedat abia când s-au văzut presaţi de ameninţarea unui protest. Cât despre fetiţă, au fost semne clare de abuz, dar nu sexual. Prea multe n-am putut afla de la ea, având în vedere situaţia ei medicală şi faptul că uitase deja limba română. M-am bucurat enorm că am putut s-o strâng din nou la piept şi atât”, a mărturisit mama Paulei.
Se încarcă comentariile...
