De ce nu trebuie să-ţi faci şeful să creadă că ţi-e frică de el. Ponturi ca să îţi controlezi la perfecţie emoţiile

Hărţuirea morală este una dintre formele de violenţă la locul de muncă de care uzează mulţi şefi în raport cu subalternii. În legislaţiile anumitor state europene, hărţuirea morală este condamnată de lege. La noi, însă, puţini sunt angajaţii care aapelează la instanţă pentru a opri abuzul de autoritate al şefului. Cei mai mulţi duc singuri propriile lupte cu teama, întrând într-un cerc vicios al compromisurilor pentru a nu-şi pierde job-ul.

“Cu fiecare proces de comunicare şi cu fiecare stil de comunicare, persoana are de ales modul în care răspunde. De asemenea, omul are capacitatea de a-şi schimba stilul şi de a se adapta în funcţie de situaţie. Când spun ,,adaptare” mă refer la capacitatea persoanei de a-şi păstra calmul, ceea ce va scădea furia interlocutorului.”, explică, pentru Adevărul, Erna Constantin, psihoterapeut - Psihoterapie integrativă şi psiholog - Psihologia resurselor umane.

 Adaptarea e necesară în  orice conjunctură  dar, mai ales, la serviciu şi, în special, când ai un şef  în cazul căruia abuzul de autoritate e regulă: e  agresiv, pedeseşte şi sanctionarea în stânga şi-n dreapta, manipulează şi chiar hărţuieşte.

“Este dificil, totuşi, atunci când angajatul are de-a face cu un şef – vânător de greşeli sau agresiv verbal. Pe de altă parte, gradul de dificultate scade în momentul în care persoana abuzată reţine un lucru important: ,,Nu este vina ta!”, pentru că fiecare are capacitatea de a alege cum să se manifeste şi cum să-şi controleze comportamentul. O cauză este incapacitatea agresorului de a fi empatic şi ceea ce face să nu poată transmite mesajele într-un mod responsabil şi funcţional. Iar acest fapt nu are nimic de-a face cu angajatul, mai ales atunci când acesta din urmă ştie că îşi face treaba cu profesionalism sau când ştie că are dreptate”, explică psihoterapeutul.

Este un atu să ai curaj să lupti pentru opiniile tale atunci când ştii că ai dreptatea de partea ta, însă felul în care faci asta trebuie să fie, potrivit specialiştilor, unul calm.

“Practicând calmul, vina şi ruşinea sunt reanalizate, înţelese sub o altă formă, ceea ce îi dă posibilitatea sentimentului de încredere să îşi reintre în drepturi.
Arta de a face faţă persoanelor dificile constă în detaşarea persoanei faţă de acei stresori emoţionali care se află în jurul cuvintelor şi gesturilor. Astfel, reformularea propoziţiilor auzite şi transformarea lor într-un limbaj funcţional poate fi o strategie prin care angajatul poate gestiona relaţia cu şeful ameninţător”, mai spune psihologul Erna Constantin.

Mai întâi, poţi face un efort să înţelegi ce  se ascunde în spatele reproşului, de unde vine nemulţumirea şi ce vrea , de fapt, şeful de la tine.
“Dincolo de critici, poate fi stabilit ce anume se doreşte de fapt. De exemplu, dacă auzim ,,Nu ai făcut bine raportul acesta!”, tendinţa este de a vedea critica în acest mesaj. Totuşi, mesajul dorit poate fi : ,,Mi-aş fi dorit să arate altfel acest raport !”. În momentul în care angajatul vede ce se află în spatele mesajului care vine spre el, acesta nu mai este la fel de ameninţător. În momentul în care şeful vine cu sugestia, angajatul poate încuraja mesajul funcţional : ,,Mi-e mai clar acum ce nu am de făcut, când ştiu ce vreţi exact>> ”, mai spune psihoterapeutul.
 
Asta nu înseamnă că trebuie să cedezi in fata autorităţii exacerbate a şefului. Să-i răspunzi însă cu aceeaşi monedă ar putea fi cea mai proastă soluţie. E greu de presupus că îi vei schimba atitudinea. În schimb, e foarte probabil să-l înverşunezi şi mai tare împotriva ta, oricâtă dreptate crezi că ai avea.

“Chiar dacă, poate, este tentant, a-i scoate în evidenţă defectele unui astfel de şef, nu facem decât să amplificâm conflictul, în schimb, calităţile motivează pe oricine. Plus că observarea calităţilor celuilalt, detemină modificarea imaginii ameninţătoare. Starea interioară se modifică şi ea şi odată ce teama este înlăturată, angajatul se poate concentra asupra propriilor puncte forte”
 
Asa nu inseamnă că trebuie să-i dai dreptate şefului doar pentru că-ţi este ierarhic superior. Dacă e vorba de exemplu, de lucruri care ce nu ţin de atribuţiile tale, poţi să-i explici, cu demnitate, ce intră şi ce nu intră în fişa postului tău, fără să accepţi un şir ulterior de compromisuri, doar ca să eviţi alte dispute.

“Respectul faţă de propria persoană poate fi susţinut prin propriul comportament. Astfel, angajatul ştie că are control şi este responsabil de propriul comportament şi nu al altora. Comportamentul celorlalţi poate fi cel mult influenţat. Şi este valabil şi invers, atunci când mesajele, indiferent de forma lor, vin din exterior către angajat. Angajatul poate alege să îşi trateze superiorul aşa cum şi-ar dori el însuşi să fie tratat şi încurajarea mesajelor pozitive creşte probabilitatea primirii lor înapoi”, mai spune psihoterapeutul.
 
Păstrarea calmului este, în fond, opţiunea care îţi va aduce cele mai multe beneficii.

“Poate fi dificil de experimentat calmitatea într-o situaţie tensionată, însă exersarea acestei stări este posibil să conducă la mai multe avantaje, în primul rând pentru propria persoană, pentru interiorul propriu, în care se dă o luptă cu frustrările, cu nedreptatea, cu furia, cu teama.
De asemenea, angajatul poate, in urma analizei personale, să ia decizia de a păstra acel loc de muncă sau de a căuta un mediu mai performant, atunci când acesta simte că a făcut tot ceea ce a depins de el şi cu toate acestea se simte copleşit de ceea ce se petrece la locul de muncă”, explică Erna Constantin. 

Cunoscutul psiholog aminteşte însă că pentru a putea gestiona furia, este necesar, mai întâi, ca ea să fie înţeleasă.