Cum a reuşit o româncă să conducă o policlinică de top din Germania: „M-am prezentat la clinică singură, cu trei flori în mână, fără pile şi relaţii“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Liliane Michels
Liliane Michels

Liliane Michels, unul dintre românii care fac medicină de vârf în Germania, conduce o policlinică specială din Tübingen, la care majoritatea pacienţilor sunt copii. Pentru că  a practicat până la 39 de ani în România şi este de 24 de ani în Germania, înţelege exact de unde vin diferenţele între sistemul sanitar de acolo şi cel din România şi, mai ales, cauzele exodului fără precedent al medicilor români.


A plecat în Germania acum aproape un sfert de secol, împreună cu soţul neamţ şi cu cei doi copii mici, fără să ştie o boabă de germană. Ţara sa de adopţie i-a dat şansa să urmeze specializarea pe care şi-o dorise dintotdeauna, dar pe care România i-a refuzat-o: ORL.

Nu i-a fost uşor până să ajungă la nivelul practicării unei medicine de înalt nivel şi la un statut profesional, care a avut în spate o asiduuă perfecţionare, dacă luăm în calcul doar faptul că după doctorat, a urmat şi specialitatea de foniatrie şi pedaudiologie, susţinând examene chiar şi la vârsta de 53 de ani. Nu s-a rupt niciodată însă de ţara sa natală. La ora actuală este coordonatorul departamental programului Erasmus pentru România la Eberhard Karls Universität Tübingen şi-i sprijină pe studenţii şi rezidenţii români care vor să facă, la rândul lor, medicină de vârf. 
 

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Liliane Michels îşi arată îngrijorarea faţă de avalanşa de medici români care îşi părăsesc ţara, însă mărturiseşte că înţelege perfect ce-i determină pe aceşti specialişti sau viitori specialişi să întoarcă spatele sistemului sanitar românesc.

Adevărul: Cum se explică, din punctul Dvs. de vedere exodul acesta al medicilor români către Germania? 

Dr. Liliane Michels: Din discuţiile purtate cu cei tineri, motivul principal este, la ora actuală, sistemul sanitar însuşi. Medicina a fost şi rămâne în toată lumea o elită: concurenţă mare la admitere, în Germania se intră cu numerus clausus 1 curat (adică 10). Asta înseamnă multă muncă în anii de liceu şi un bacalaureat de excepţie! Candidaţii sunt printre cei mai buni. Examenul de admitere pe vremea mea era cuplat cu o muncă de pregătire de cel puţin doi ani! 
 

“Nu poţi să îi înveţi pe rezidenţi şi studenţi la nivel european cu mâinile goale”

Astăzi s-au schimbat lucrurile: durata lungă de 6 ani, urmată de alţi minimum 5 pentru specializare, nopţile nedormite în gărzi, lucratul la sfârşit de săptămână, examenele grele, cursurile de perfecţionare pe tot parcursul vieţii pentru a fi la curent cu toate noutăţile etc, i-a îndepărtat oarecum pe absolvenţi de această meserie. 

ADEVĂRUL: Dincolo de salarizare şi condiţiile materiale, sunt şi alte lucruri care îi determină pe aceşti oameni să lase în spate sistemul sanitar românesc ? 

Dr. Liliane Michels: După toată munca despre care am vorbit, ce îi aşteaptă pe medici în ţară?! Lipsa de respect, salarizare proastă, nivel de pregătire profesională mediocru – pentru că nu poţi să îi înveţi pe rezidenţi şi studenţi la nivel european cu mâinile goale: fără instrumente, aparatură şi mijloace adecvate! Plus o mentalitate greşită, moştenită, a unei părţi a populaţiei, lipsită de educaţie sanitară în ceea ce priveşte adresabilitatea la medic, respectarea tratamentului, a factorilor de risc etc, care se aşteaptă ca doctorul trebuie să "mă facă bine", să fie la cheremul meu 24 de ore din 24! Pentru asta eu îmi permit să îl agresez verbal şi fizic, să îl desconsider, să îl invidiez pentru poziţia lui de medic, uitând că eu nu aş fi fost capabil să practic această meserie din N motive... 

  Aş sublinia două motive ale acestui exod: salarizare proastă şi lipsa de respect. Şi cu asta am spus multe: nu poţi pretinde de la un medic să dea totul şi să fie plătit pentru asta mai prost ca în alte meserii! Sigur că s-a ajuns la un sistem de tip mafiot, unde fiecare îşi compensează veniturile cum găseşte el de cuviinţă! Nu înseamnă că îl încurajez, dimpotrivă, dar trebuie să va întrebaţi de ce s-a ajuns aici!   

Pentru că românul este dispus să dea bani pe maşini scumpe, pe restaurante, haine de lux, tutun dar pe sănătatea lui şi a copiilor lui nu dă doi bani! Altfel, de mult ar fi protestat alături de medici şi nu împotriva lor, împotriva unui sistem sanitar bolnav.  

“În Germania nu poţi pretinde să fii tratat de un profesor dacă nu eşti asigurat privat”

ADEVĂRUL: Ce ar trebui schimbat în România, din punctul Dvs. de vedere, astfel încât acest fenomen să nu se acutizeze şi mai tare, şi să nu ne trezim peste ceva timp că nu mai avem, aici, în ţară, medici?

Dr. Liliane Michels: Nu am înţeles care sistem sanitar european a fost copiat sau imitat în România! Atâta timp cât nu se încurajează privatizarea sistemului de asigurări medicale, care aduce bani caselor de asigurări pentru cei bolnavi, nu se va schimba nimic! 
 

Monopolul socialist, ca în Franţa, al unei singure asociaţii de asigurări nu este soluţia ideală! Familia mea cu doi copii plăteşte, de peste 20 de ani, 1700 de Euro pe lună pentru o asigurare privată! Este clar că are parte de îngrijiri medicale de cea mai bună calitate şi că are pretenţia să fie tratată de un profesor! În Germania nu poţi pretinde să fii tratat de un profesor dacă nu eşti asigurat privat. Nu înseamnă că eşti tratat mai prost sau că un profesor îi vede doar pe cei cu bani. Este totul stabilit de lege, doar un anumit procent! Dar tu, ca pacient, nu poţi avea legal această pretenţie! Ca să se îndrepte ceva trebuie schimbat/adaptat sistemul de învăţământ şi educaţie şi cel sanitar, pentru că că merg mână în mână! O separare a celor care lucrează în clinici şi spitale de cei care lucrează în cabinete. Adică mai multă independenţă şi încredere în specialiştii noştri. 

“Operaţii bune pot face şi specialiştii din provincie”

ADEVĂRUL: Cu ce ar putea fi convinşi medicii români care au părăsit ţara să se întoarcă înapoi, acasă, şi cu ce argumente ar putea fi motivaţi studenţii români să-şi dorescă să profeseze în ţara lor?

Dr. Liliane Michels: Guvernul acordă 50.000 fiecărui român din diaspora care doreşte să se întoarcă pentru a-şi deschide o afacere! Frumos! Nu ştiu dacă ar ajunge să îşi deschidă un cabinet particular... ar fi frumos dacă 6000 de medici români care lucrează doar în Germania s-ar întoarce cu ceea ce au învăţat, acasă! Dar nu ar fi mai bine să fie sprijiniţi întâi cei care au rămas? Adică pentru cei care optează să rămână în spitale, să o facă, restul să îşi deschidă cabinete pe bani ieftini! De ce se acordă bani europeni numai pentru cabinete în rural?! 
 

Populaţia trebuie lămurită că sunt şi medici foarte buni care nu sunt profesori, întrucât  cariera universitară este o opţiune personală. Pentru cei din învăţământ  trebuie să fie clar că universităţile din toată lumea au două priorităţi: pregătirea studenţilor şi a specialiştilor şi cercetarea! Operaţii bune, dacă se schimbă mentalitatea pot face şi specialiştii din provincie! Îmi amintesc de mari chirurgi din oraşul meu natal (Drobeta Turnu Severin) şi de patologia abordată... Chapeau! 

În Germania, cercetarea este totdeauna cuplată cu publicaţii în reviste internaţionale de impact care ridică Ranking-ul universităţii! Şi aduce, în funcţie de succes, bani! Bani aduc şi studenţii străini! Modelul dual de studiu preclinic la noi în ţară şi clinicul la ei este un model de succes! Ei au mulţi studenţi şi puţini profesori - la noi este invers! O facultate absolvită la Timişoara şi Tübingen (e doar un exemplu) ridică prestigiul primei şi uşurează munca celei de a doua! Ungurii, cehii, slovacii o fac de mult! Universităţile nu trebuie politizate! Este nesănătos să promovezi sau să schimbi garnitura odată cu schimbările politice.

“Şi generaţia mea a avut vise!”

ADEVĂRUL: Dincolo de contextul politic diferit al perioadei în care aţi părăsit ţara, personal şi profesional, ce v-a determinat să lăsaţi în urmă România?

Dr. Liliane Michels: Democraţia noastră este una tânără, de 20 şi ceva de ani, politică stufoasă, educaţia politică deficitară. Să nu uităm că au fost necesari 50 de ani să se distrugă un sistem sănătos şi că sunt necesari alţi 50 pentru a reveni la normal. 

Ăsta a fost unul din motivele emigrării (din fericire, legale) al familiei noastre. Am dorit odată să trăim şi "normal"! Noi am fost generaţia oropsită, care timp de 10 ani după terminarea facultăţii nu a avut voie să înveţe o specialitate! Pentru că doamna Ceauşescu a decis că examenele de intrare în specialitate la medici sunt prea scumpe. S-a creat un hiatus imens, specialiştii au îmbătrânit, specialiştii tineri au lipsit... În schimb, au fost obligaţi toţi cu miile să practice medicină generală! Vă daţi seama ce înseamnă pentru un medic să îşi rateze profesional cei mai buni ani?! O acţiune criminală, mai ales pentru populaţie!
 

Oricum fiecare are înclinaţiile lui. Nu poţi fi în acelaşi timp un radiolog de excepţie şi un internist bun. Dar asta nu a interesat pe nimeni, nu cred că interesează nici astăzi, altfel ar fi găsit demult un alt criteriu de selecţie decât examenele alea de rezidenţiat cu alegerea specialităţii în funcţie de medie! Nepotul meu a dat trei rezidentiate numai ca să ajungă la specialitatea pe care şi-a dorit-o! Câţi reuşesc însă să îşi permită să rămână fideli chemării lor? 

Liliane Michels, medicul român care conduce o policlinică din Germania: “Românul este dispus să dea bani pe maşini scumpe, haine de lux, tutun dar pe sănătatea lui şi a copiilor lui nu dă doi bani!
Liliane Michels, medicul român care conduce o policlinică din Germania: “Românul este dispus să dea bani pe maşini scumpe, haine de lux, tutun dar pe sănătatea lui şi a copiilor lui nu dă doi bani!

Dr. Liliane Michels

Şi generaţia mea a avut vise! Puţini au reuşit să urmeze specialitatea pe care şi-au dorit-o, fie afară fie în ţară! Au fost copii buni între ei, excepţionali aş spune! Învăţam cu toţii ca demenţii în fiecare vară pentru un secundariat (rezidenţiat) care a avut loc abia după... 1989! Ori noi am absolvit în '81, stagiatura în 1984! Eu am vrut totdeauna să mă fac doctor "de muci" (ORL-istă). Mentorul meu spiritual, regretatul Dr. Golumba de la Clinica ORL Timişoara, mi-a fost conducător la lucrarea de diplomă despre cancerul de laringe. Am lucrat aproape 3 ani ca stagiară acolo, la clinică. Am schimbat cu alţi colegi stagiile între noi, unii au făcut numai chirurgie, alţii interne, ginecologie etc. Unii universitari au închis ochii pentru că au înţeles că stagiaturile alea au fost nişte găselniţe pentru un ministru al sănătăţii care avea două fete şi nu voia să le lase la ţară... Oricum eram singura stagiară şi vreo 3 rezidenţi, am învăţat foarte mult! În ziua de azi se calcă în picioare... şi scriu în actele bolnavului la foile de observaţie. La sală sau la pacient sunt doar privilegiaţii. 
 

În fine, după 3 ani, deşi ştiam, am avut publicaţii, făceam gărzi cu dublare de către specialist la domiciliu, am făcut operaţii singură sub observaţia unui primar... M-am întors la medicina generală, pentru că nu am avut voie să dăm examen de intrare în specialitate! După 8 ani (după '89) am dat examenul de medic specialist de medicină general, după care am decis să plecăm în Germania, legal, soţul meu fiind de etnie germană. Aveam 39 de ani, doi copii de 5 şi 7 ani şi nu ştiam o boabă de germană! Eu vorbeam alte limbi străine, iar în oraşul meu nu au fost atunci şcoli germane! 

“Era clar că sunt tobă de carte”

ADEVĂRUL: Cum v-a primit sistemul sanitar german. Aţi găsit acolo ceea ce speraţi atunci când aţi părăsit România şi, mai ales, cât de greu v-a fost să obţineţi un post?

Dr. Liliane Michels: Am intrat imediat timp de 8 luni la un curs intensiv de limbă pentru cei cu studii superioare. Apoi am primit o bursă de 6 luni ca repatriat (dubla cetăţenie am păstrat-o însă cu toţii până în ziua de azi). 

Am urmat un seminar special pentru medici unde am fost întrebată ce specialitate aş fi dorit să învăţ... Într-un moment (fericit) de sinceritate am spus ORL! M-au întrebat: “Şi de ce nu o faceţi? Aici nu e România sau Paraguay, puteţi face ce doriţi". Nu îmi venea să îmi cred urechilor! La 39 de ani? Într-o ţară şi într-o limba străină?! 

Am fost sfătuiţi să ne prezentăm personal cu CV-urile. Venind din est, la ora aia nu aveam noi nicio şansă. Colegii germani aveau stagii făcute în America, Elveţia, Africa de Sud… Mulţi lucraseră deja ca studenţi în ture de noapte în clinici, ca să primească un post (în Germania nu se dau examene de admitere în specialitate). 

Ei bine, pe scurt m-am prezentat la clinică, singură, la adjunctul şefului, cu 3 flori în mână, necunoscând pe nimeni, fără pile şi relaţii, fără recomandări... Şi cu o germană învăţată în 8 luni. 

Pe ei îi interesa însă că ştiam mai mult decât un un student, deci "produceam" imediat, că lucrasem deja în specialitate, că aveam deja copii şi nu aş mai fi lipsit datorită gravidităţii, dar şi că, având bursă, nu trebuiau să mă plătească! 

Au fost 6 luni cu bursă, apoi jumătate de normă plătită de ei 6 luni, apoi o bursă de 50 de mărci pe lună  pe care am procurat-o de la o asociaţie, "Medici ajută medici"! 

Apoi, iar 6 luni post de doctorand... Doi ani am lucrat Full Time, indiferent de plată, apoi s-a eliberat un post de rezident. Am făcut acolo specialitatea (examenul de sfârşit se dă în alt oraş şi clinică,  cu alţi profesori şi comisie! Cărţile de specialitate erau peste tot şi aveai voie să te uiţi de câte ori aveai nevoie în ele. Nu învăţatul pe de rost era baza...Fiecare a avut posibilitatea să între la sală şi să urmărească live cele mai complicate operaţii. 

Examenul de specialitate a fost o conversatie colegială! Era clar că sunt tobă de carte... Am făcut doctoratul, apoi am mai făcut şi specialitatea de foniatrie şi pedaudiologie! Din nou examen de specialitate! Cu alţi profesori, la 53 de ani. ORL-işti sunt 5000 în Germania, pedaudiologi 300! 

“Nu câştig rău, cam cât un europarlamentar”

ADEVĂRUL: Aţi ajuns la un nivel profesional de invidiat. Consideraţi că satisfacţiile sunt pe măsura efortului depus în aceşti ani?

Dr. Liliane Michels: Sunt de 24 de ani în Germania şi de 22 de ani la această clinică... Sunt Oberärztin adică fac parte din Staff- ul imediat după şef şi conduc o policlinică specială unde majoritatea pacienţilor sunt copii cu patologie din ambele specialităţi: tulburări de auz, de vorbire, de voce, de deglutie... Îmi place mult ceea ce fac. Am lucrat foarte greu şi foarte mult, doi ani am navetat 140 de Km pe zi cu doi copii mici, gărzi, sfârşituri de săptămână... Dar mi-a plăcut! 

Nu câştig rău, cam cât un europarlamentar, dar nu cu mult mai bine ca un coleg cu un cabinet particular! La clinică nu muncim pentru bani, ci pentru "puncte"! Practicăm o medicină de elită care îţi dă satisfacţia lucrului bine făcut! 

“Oare aş fi făcut mai mult dacă rămâneam?”

Din punct de vedere profesional, nu regret că am plecat... I-am ajutat pe cei din specialitatea mea aşa cum am putut! Răspund de Erasmus pentru România la Universitate. Am avut o mobilitate şi schimb bilateral extraordinar la nivel de studenţi, docenţi, specialişti! Medicii tineri au lucrat cu burse în cercetare în clinicile germane, apoi au deschis laboratoare în ţară. 
 

Din 2001 avem un program susţinut de DFG (Institutul de Cercetare German) în care docenţii germani au organizat împreună cu ai noştri congrese, simpozioane, cursuri! Au fost traduse cărţi de specialitate în limba română! Pot să spun cu mândrie că specialiştii noştri sunt cunoscuţi în Germania şi că puţini dintre colegii şi profesorii din cele 35 de universităţi germane nu ne cunosc ţara! O parte a şcolii de ORL germane a fost în mod benevol preluată aici. 
 

Nu ar fi fost posibil fără interesul şi seriozitatea colegilor de acasă. Am bucuria că am făcut ceva şi pentru mine, dar şi pentru cei de acasă. Oare aş fi făcut mai mult dacă rămâneam? Povestea mea este doar una dintre cele 6000 de povestiri ale unui medic român din străinătate.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite