Ce este agrafobia, frica anormală de contacte sexuale. Specialiştii spun că boala afectează un număr mare de oameni

Agrafobia este o teamă anormală legată de abuzuri, abuz sexual şi viol, sau relaţii abuzive. Tulburarea poate fi legată de o experienţă proprie din trecut, însă poate fi declanşată şi în contextul în care persoană în cauză a avut doar calitate de martor sau spectator, după ce a vizionat un film, spre exemplu.

Frica anormală faţă de abuzul sexual poate avea la baza o traumă emoţională asociată unei experienţe personale, însă poate fi la fel de bine cauzată şi de dezinformare, îndoctrinare, impunerea unor conduite pline de zel sau poate apărea, pur şi simplu, după vizionarea unor scene la televizor sau la cinema. 

”Principalul simptom al acestei tulburări este nevoia excesivă, iraţională, de a evita contextele (situaţii, activităţi sau persoane) care sunt asociate cu declanşarea acestei frici. În situaţia în care persoana este expusă stimulului fobic, apar simptome specifice, ce pot include anxietate extremă, panică, agitaţie, dificultăţi de respiraţie sau respiraţie rapidă, bătăi neregulate ale inimii, transpiraţie excesivă, greaţă, incapacitatea de a articula cuvinte sau fraze, etc.", explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Manipularea exercitată de părinte şi legătura cu instalarea fobiei 

În general, fobiile apar dintr-o combinaţie de evenimente externe (evenimente traumatice trăite în trecut de persoana afectată) şi predispoziţii interne, ce ţin de ereditate sau genetică, de exemplu. Multe frici specifice se formează în relaţie cu un eveniment intens emoţional, faţă de care persoana dezvoltă mecanisme de apărare pentru a depăşi contextul cu potenţial traumatic (convingeri personale negative, reacţii emoţionale şi comportamentale). 

“Aceste reacţii fobice sunt învăţate şi fixate la nivel de răspuns comportamental. În timp însă, persoana suprageneralizează această frică într-o manieră neadaptativă, aplicând-o că reacţie unică la contexte de viaţă care nu mai reprezintă un pericol real. Legat de această fobie, o situaţie specifică este întâlnită în cazul copiilor şi adolescenţilor. În cadrul disputelor intense dintre părinţi privind custodia copilului sau pentru a declanşa o investigaţie a poliţiei, un părinte în dorinţa de răzbunare, manipulează propriul copil cu scopul de a aduce o acuzaţie falsă împotriva celuilalt părinte. Această formă de abuz emoţional stă la baza condiţionării fobice şi are un impact profund negativ asupra dezvoltări copilului şi formării sale ca un adult adaptat şi funcţional”, mai explică renumitul psiholog. 

În funcţie de intensitatea fricii şi nivelul de invalidare a persoanei este necesară intervenţia psihoterapeutică. Fără ajutorul unui psiholog specialist, această fobie se poate agrava în timp, provocând dificultăţi în plan personal şi relaţional, sunt de părere specialiştii.