Călugărul dezamăgit că n-a murit la Revoluţie: „Mergeam în calea tancurilor să mă strivească, dar toate se fereau din calea mea"
0
În decembrie 1989, chiar înaintea plecării lui Ceauşescu spre Piteşti, ieromonahul Ştefan Gănceanu, de la Mănăstirea Curtea de Argeş, a ţinut să fie în mijlocul mulţimii ieşite în stradă. ÎPS Calinic Argeşeanul povesteşte despre dezamăgirea călugărului care n-a „reuşit” să moară în vâltoarea Revoluţiei.
Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului a mai postat, pe Facebook un fragment din volumul semnat Calinic Argeşeanul "Toată vremea-şi are vreme", în care arhiepiscopul relatează despre dezamăgirea călugărului Ştefan Gănceanu care s-a întors viu, şi nu mort "ca un erou", aşa cum îşi dorea ieromonahul Mănăstirii Curtea de Argeş.
ÎPS Calinic povestise, într-un fragment publicat anterior, şi cum a încercat să-l oprească pe părinte să pornescă spre Bucureşti în acele vremuri tulburi şi cum îndârjirea călugărului a fost mai aprigă.
„<<Vreau să mor pentru Ţară!>>. (...) Dorea să se răzbune pe cei care l-au umilit mereu şi mai ales atunci când a studiat în străinătate şi a fost, poate, silit să colaboreze împotriva conştiinţei sale, cu oamenii regimului totalitar, comunist şi ateu", se arată în volumul citat.
Călugărul Ştefan Gănceanu a ajuns, într-adevăr, în mijlocul revoluţionarilor şi-n haosul evenimentelor în care spera să moară erou.
"Românii de toate vârstele erau chemaţi la arme. Doritorii de a-şi apăra ţara primeau arme şi muniţii în neştire, chiar şi cei care nu făcuseră armata. Răpăiala zgomotoasă şi lăsarea cartuşelor în voia lor băga lumea în sperieţi. Nu puteai să ieşi nicăieri. Orice apariţie era însoţită de înfricoşătorul cuvânt: “terorist”, aceasta însemnând ţinta precisă a celor ce trăgeau cu arma, chiar dacă unii puneau atunci, pentru prima dată, mâna pe obiectul omorâtor.", mai relatează Calinic.
„Nu m-a binecuvântat Dumnezeu, ca să ajung erou!"
Dezamăgirea călugărului la întoarcerea în mânăstire e ralatată cu ironie de ÎPS Calinic:
“Se vedea după păşit că este tare necăjit, după cum se jăluieşte un cântec românesc.
Când l-am văzut, m-a apucat o mare bucurie.
– Bine ai venit, revoluţionarul nostru monahal!
– Am venit degeaba. Doream să mor în revoluţie, ca să devin erou, dar n-am reuşit.
– Ce trebuia să reuşeşti?
– Mergeam în calea tancurilor şi a taburilor ca să mă strivească, dar toate se fereau din calea mea. Camarazii mei de-a stânga şi de-a dreapta cădeau ucişi de gloanţe, iar mie îmi zburau doar pe la ureche. Nu m-a binecuvântat Dumnezeu, ca să ajung erou!" se mai arată în fragmentul citat.
„Medita la cartuşele care nu l-au nimerit”
Nu doar că n-a sfârşit în Revoluţie, aşa cum şi-a dorit, dar a avut parte şi de un tir de mustrări din partea lui Calinic Argeşeanul, care i-a reproşat că a căutat moartea cu lumânarea, în chiar buricul Bucureştilor.
"– A ştiut Dumnezeu că tu cauţi moartea pentru mândria nebună de a fi erou, dar atunci când dictatura şi prigoanele erau în floare, nu ai zis nici pâs. Iată că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se deştepte şi să trăiască. (...) Ceea ce ai dorit şi ai făcut dumneata, putea avea iz a sinucidere. La Socola încă mai sunt locuri. Din clipa aceea s-a baricadat în chilie şi n-a mai vrut să stea de vorbă cu nimeni. Probabil că medita la cartuşele care nu l-au nimerit sau la tancurile care nu l-au turtit!", mai relatează Calinic în volumul "Toată vremea-şi are vreme".
Se încarcă comentariile...
