Soarta tristă a şcolilor din sate: peste 400 au dispărut în Hunedoara, în 20 de ani, iar clădirile au ajuns grajduri şi ruine
0În ultimele două decenii, numărul şcolilor din satele Hunedoarei s-a redus de la 462 la doar 52, potrivit Institutului Naţional de Statistică. Multe dintre clădirile fostelor unităţi şcolare au rămas în conservare, în aşteptarea unor vremuri mai bune. Altele au ajuns grajduri şi ruine.
Doar câteva familii de vârstnici mai locuiesc în satul Sohodol, aşezat pe un versant al Munţilor Poiana Ruscă. În anii 1960, localitatea care aparţine de comuna Lelelse era locuită de 50 de familii. Avea şi o şcoală a cărei clădire, părăsită în prezent, încă mai păstrează mobilierul vechi de aproape 40 de ani. Şcoala însă nu mai funcţionează din 1982, dar fosta ei clădire poate fi văzută în centrul aşeării din Ţinutul Pădurenilor. A rămas în ruină şi, totuşi, păstrează câteva obiecte de mobilier din anii 1980, precum şi rămăşiţele unor acte contabile şi manuale. Pentru câţiva ani, edificiul a fost folosit pe post de cămin cultural, însă în satul îmbătrânit şi depopulat, oamenii au renunţat la petreceri.
Internatul din Alun
Satul Alun din Ţinutul Pădurenilor mai are doi – trei locuitori, în funcţie de anotimpul în care este vizitat. Are însă peste 50 de case părăsite, o biserică de marmură şi un drum de marmură şi piatră, unic în România. În Alun, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii 1960, în apropierea carierei de marmură. De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze.
Odată cu venirea iernii, satul aflat la capătul unui drum pavat în anii 1960 cu marmură devine un loc straniu, din care se retrag chiar şi cei câţiva bătrâni. Cei care se plimbă însă pe uliţele lui pot vedea ruinele unei clădiri impunătoare, folosită în trecut ca şcoală şi internat. În ultimii ani, pereţii au început să se prăbuşească, iar locul transformat pentru o vreme în grajd a devenit nesigur chiar şi pentru animalele care se mai adăposteau aici.
Şcoala din vârf de munte
Fosta şcoală a satului Ursici a funcţionat într-o clădire de lemn, înfiinţată cu decenii în urmă. În cătunul din Munţii Orăştiei, prea izolat pentru a mai fi racordat la reţeaua de electricitate, vechea şcoală a rămas solitară, în liniştea aşezării pustii.
Şcoala din Ursici a fost printre primele închise din Boşorod, comuna care se putea mândri cu zece astfel de unităţi şcolare care funcţionau, unele, în clădiri pe care autorităţile au reuşit să le reabiliteze. Pe rând şi celelalte şcoli ale comunei, cu excepţia celei din Boşorod, s-au închis. Satele din zonă sunt depopulate şi îmbătrânite, iar numărul familiilor cu copii mici este mic, explică Otilia Tomescu, directoarea Şcolii gimnaziale din Boşorod. Clădirile fostelor şcoli, majoritatea din anii 1950, au rămas în conservare. În trecut, şcolile satelor din zonă aveau cadre didactice calificate, iar dascălilor le convenea să se mute în satele izolate şi chiar să locuiască în ele. S-a încurajat însă, în ultimii ani, migrarea elevilor spre şcolile de la oraş în defavoarea satelor, consideră directoarea şcolii din Boşorod.
Şcolile nimănui
Un raport al Institutului Naţional de Statistică oferă amănunte despre declinul învăţământului din mediul rural, în judeţul Hunedoara. În satele din judeţul Hunedoara, în anul 1996 exsitau 462 de şcoli, iar anul trecut, numărul lor era de doar 52. Peste 140 dintre ele s-au desfiinţat în perioada 1999 – 2000, iar alte peste 200 au fost închise în anii 2002 – 2003. În 1992, în judeţul Hunedoara existau 742 de unităţi şcolare (creşe, grădiniţe de copii, şcoli primare şi gimnaziale, şcoli speciale primare şi gimnaziale, licee; grupuri şcolare, şcoli de arte şi meserii profesionale, de maiştri, postliceale şi instituţii de învăţământ universitar), iar până în anul 1998, numărul lor a ajuns la 773. În ultimele două decenii, numărul unităţilor şcolare a scăzut vertiginos, iar în 2015, potrivit Institutului Naţional de Statistică, Hunedoara mai avea 113 şcoli funcţionale.
În Deva, de la 51 de unităţi şcolare înregistrate în 1992, numărul lor a ajuns la 12 anul trecut. În municipiul Hunedoara, de la 57 de unităţi şcolare, numărul lor s-a redus la 9, iar în Călan, de la 20 a ajuns la doar una.
Comune fără elevi
Majoritatea localităţilor hunedorene din mediul rural mai au doar câte o şcoală, deşi la începutul anilor 1990, în comuna Vaţa de Jos existau 19 şcoli, în Pui existau 17, în Ilia 15, în Bretea Română 14 unităţi şcolare, în Beriu şi Sântamaria Orlea 13, în Certejul de Sus 12, în Boşorod 10. În comunele Bătrâna, Cârjiţi şi Bunila nu mai există şcoli. La începutul anilor 1990, în judeţul Hunedoara erau înregistraţi peste 100.000 de preşcolari, elevi şi studenţi, iar până anul trecut numărul lor a scăzut la 66.000, arată statisticile. În municipiul Deva, populaţia şcolară a scăzut de la 17.000 în 1992, la 11.800 în 2015, în Hunedoara de la 17.800 în 1992 la 10.900 în 2015, iar în Petroşani, de la 14.400 la 11.115.
În comuna Bătrâna, din 2002 nu mai există nici şcoli nici elevi, în Bulzeştii de Sus din 2006, în Bunila din 2009, iar în Cârjiţi din 2013. În ultimii zece ani numărul calculatoarelor din şcoli a crescut, totuşi, de la 4.000 la aproape 7.000, arată raportul Institutului Naţional de Statistică.
Vă recomandăm şi:
Sătenii din Bătrâna, o comună cu patru sate în care mai trăiesc 100 de oameni, au de câteva luni uliţele asfaltate şi de curând acces la internet, deşi aşezarea de munte este greu accesibilă. Primarul a trebuit să ducă o muncă de convingere cu unii dintre localnici, care s-au temut că asfaltul le va strica pitorescul aşezării, văzută ca un adevărat paradis rural, dar unul al vremurilor trecute.
Tradiţiile arhaice ale Anului Nou păstrate în satele din zona Hunedoarei
Cel mai important ceremonial prin care locuitorii satelor hunedorene serbau trecerea în noul an era cel al „îngropării Anului vechi”. Între tradiţiile vechi din zona Hunedoarei se găseşte şi cea a calendarului din ceapă.
Satul hunedorean Alun mai are doar un singur locuitor, însă îi uimeşte pe turiştii care ajung aici nu doar prin liniştea şi frumuseţea locului, dar şi prin drumul de marmură, de aproape zece kilometri, construit în anii ’60, care duce spre localitate.
Supravieţuitoarele blocului fantomă construit în munţi
Două femei locuiesc într-o fostă zonă industrială de lângă Hunedoara, în apropierea carierei de dolomită din cătunul Crăciuneasa. Bătrânele au rămas unicele locatare ale unui bloc ridicat de comunişti în mijlocul sălbăticiei.
FOTO Ţinutul Pădurenilor, locul de poveste al Hunedoarei
Ţinutul Pădurenilor oferă turiştilor experienţa unei întoarceri imaginare în trecut. Puţine lucruri au schimbat în ultimele decenii înfăţişarea satelor şi modul de viaţă al localnicilor, oameni ospitalieri, păstrători de tradiţii arhaice.
La începutul anilor 1960, comuniştii au hotărât transformarea unei văi de la poalele Ţinutului Pădurenilor, străbătută de râul Cerna, într-un lac de acumulare din care urma să fie aprovizionată Hunedoara şi combinatul siderurgic al municipiului. Patru sate hunedorene au fost strămutate din vale, iar oamenii au fost nevoiţi să îşi demoleze casele, şcoala, muzeul şi bisericile şi să îşi înfiinţeze gospodării noi în altă parte.
Vadu Dobrii, în trecut unul dintre cele mai prospere sate din Ţinutul Pădurenilor, a devenit un loc aproape inaccesibil din cauza drumurilor impracticabile care îl leagă de localităţile învecinate. Izolarea satului a făcut ca numărul localnicilor să scadă treptat. Mai puţin de zece familii mai trăiesc aici.
Se încarcă comentariile...
