FOTO Mănăstirea „Sfântului Ardealului“: cum a ajuns Prislopul unul dintre cele mai iubite locuri din Transilvania

FOTO Mănăstirea „Sfântului Ardealului“: cum a ajuns Prislopul unul dintre cele mai iubite locuri din Transilvania

Mii de oameni vin în fiecare duminică să se roage în Mănăstirea Prislop. D.G ADEVĂRUL.

În fiecare zi, în apropierea Sărbătorilor de Paşte, mii de oameni trec pragul mănăstirii Prislop. Pelerinii din întreaga ţară încep să ajungă o dată cu răsăritul soarelui. Vin pentru a se lăsa cuprinşi de atmosfera de sărbătoare şi linişte, pentru a depune flori şi a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca, cel supranumit "Sfântul Ardealului".

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Mulţi dintre cei care ajung aici păstrează credinţa că suferinţele lor vor dispărea sau îşi vor găsi liniştea datorită preotului Arsenie Boca, de numele căruia este legată istoria Mănăstirii Prislop.

"La Prislop vin pelerini din întreaga ţară pentru a se ruga la mormântul părintelui şi pentru că ştiu de minunile acestuia, şi au credinţa că vor fi ajutaţi dacă ajung aici“, explică preotul Gabriel Miricescu.

Povestea unei ultime spovedanii la părintele Arsenie Boca

Anişoara Crăciun (83 de ani) l-a cunoscut pe preotul Arsenie Boca în anii 1950, când părintele era stareţ al Mănăstirii Prislop, iar calvarul persecuţiilor din regimul comunist începea să se răsfrângă asupra lui. De atunci, preotul Arsenie Boca i-a fost duhovnic femeii, iar ceea ce a marcat-o cel mai mult pe aceasta a fost harul părintelui. Anişoara Crăciun a rămas cu o amintire impresionantă despre părintele Arsenie Boca.

L-a întâlnit pentru ultima dată la Prislop, în vremea postului Paştelui din 1989, în anul în care preotul a decedat. Femeia venise să se spovedească şi nu ştia că părintele se află acolo. Maicile din Prislop au înştiinţat-o de prezenţa duhovnicului, care însă nu mai purta hainele preoţeşti şi avea barba rasă. Era urmărit şi hărţuit permanent de Securitate.

Locul unde timpul pare că s-a oprit
„Maicile mi-au spus ca, atunci când o să îl văd, să aplec capul, iar dacă el va ridica mâna dreaptă, înseamnă că poate sta cu mine pentru a îmi asculta spovedania. L-am întâlnit şi mi-a făcut semnul. Câteva minute mai târziu ne-am aşezat pe una din băncile din faţa bisericii şi am vorbit. Era ora douăsprezece, mă uitasem la ceas. De emoţii, nici nu mai ştiam ce să vorbesc. Apoi, mi-a spus că el se va retrage în chilie şi ne-am luat rămas bun, dar mi s-a părut totul ciudat. Parcă trecuseră doar câteva minute în care am vorbit şi mă miram că a stat atât de puţin cu mine, deşi nu îl mai văzusem de ani buni. Însă când m-am uitat la ceas, am văzut că trecuseră aproape trei ore, pe nesimţite“, îşi aminteşte Anişoara.

Vă recomandăm şi:

FOTO Povestea satelor strămutate pentru lacul Cinciş şi a statuilor misterioase, salvate de furia apelor

Arsenie Boca, omul lui Iisus, cel care a dus o lumânare aprinsă prin furtună


 

Mii de oameni vin săptămânal în pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca. D.G.

Imagini din aceeasi galerie
  • Mii de oameni vin săptămânal în pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca. D.G.
  • Autocarele cu pelerini încep să sosească odată cu răsăritul soarelui, iar până la orele prânzului, cei trei kilometri ai drumului care leagă Silvaşul de Sus de mănăstire sunt ocupaţi de maşini şi de autocare parcate. D.G.
  • Anişoara Crăciun a rămas cu o amintire impresionantă despre părintele Arsenie Boca. D.G.
  • În curtea mănăstirii, fiecare dimineaţă de duminică e o sărbătoare trăită la intensitate maximă. D.G.
  • Mănăstirea Prislop pare izolată într-o vale răcoroasă, departe de civilizaţia cu care ne-am obişnuit, de forfota din oraşe şi de atmosfera încărcată a acestora. D.G.
  • Mulţi dintre cei care ajung aici păstrează credinţa că suferinţele lor vor dispărea sau îşi vor găsi liniştea datorită preotului Arsenie Boca, de numele căruia este legată istoria Mănăstirii Prislop. D.G.
  • Pentru mulţi dintre creştinii care ajung aici, mănăstirea se identifică cu imaginea de sfânt a părintelui. D.G.
  • Oamenii aprind candele şi se roagă pentru cei dragi. D.G.
  • Pelerinii vin la Prislop şi pentru liniştea mănăstirii. D.G.
  • În fiecare duminică din apropierea Sărbătorilor de Paşte, mii de oameni trec pragul mănăstirii. D.G.
  • Oamenii aşteaptă zeci de minute la rând, pentru a depune flori şi a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca. D.G.
  • Răbdarea este cuvântul de ordine al pelerinilor care ajung la mormântul părinteui. D.G.
  • „Pare destul de greu să ajungi la mormântul părintelui. Urci până la el şi pare o povară pentru oamenii bătrâni şi bolnavi, dar ştim că la întoarcere suntem mai uşuraţi şi pentru că poteca pe care mergem coboară, dar şi fiindcă am apucat să ne rugăm la părintele Arsenie Boca“, spune Maria, una dintre vârstnicele obişnuite cu pelerinajele la Prislop. D.G.
  • Nimeni nu se calcă în picioare, nimeni nu se grăbeşte să ajungă în faţa celorlalţi la mormântul acoperit de flori al celui considerat „sfântul Ardealului“. D.G.
  • Chiar dacă drumul pare istovitor, răsplata pe care o primesc pelerinii e pe măsură.  D.G.
  • Oamenii îngenunchează în faţa zidurilor bisericii. D.G.
  • Atmosfera este una de sărbătoare la Prislop. D.G
  • Mănăstirea a devenit, după moartea lui Arsenie Boca, un adevărat centru de întâlnire al pelerinilor. D.G.
Distribuie imaginea
citeste totul despre: