Experienţa unei tinere care a predat engleza copiilor din India. „Au o legătură specială cu Divinitatea“

Andreea Enciu, studentă la Facultatea de Kinetoterapie din Cluj, s-a folosit de tehnici creative de predare pentru a-i învăţa pe micuţii dintr-un sat sărac din India să vorbească şi să scrie în limba engleză.

GALERIE FOTO

Andreea Enciu (19 ani) este multiplă campioană la atletism şi s-a orientat către kinetoterapie din dorinţa de a ajuta persoanele care au suferit traume sau au diverse probleme fizice. În 2019, tânăra a plecat în India, prin AIESEC, o organizaţie studenţească internaţională, pentru a preda engleza copiilor într-un mediu nonformal.

Andreea mărturiseşte că a ales această ţară şi pentru a se convinge cât este mit şi cât este adevăr când vine vorba de cultura şi tradiţiile indienilor. „Am auzit că femeia este considerată inferioară bărbatului şi este tratată cu indiferenţă, dar am constatat că nu este adevărat. Din contră, am aflat că femeia cumpără bărbatul la nuntă“, spune râzând tânăra.

Marile probleme ale micilor indieni

În India, Andreei i s-au dat în grijă copii cu vârste de până în 12 ani, dintr-un sat din apropierea oraşului Jaipur, iar ea a reuşit, prin jocuri, noţiuni de matematică, desene şi vizionare de filme scurte, să îi înveţe să vorbească engleza la nivel primar. Nu a fost, însă, o misiune deloc uşoară. Deşi India este o fostă colonie britanică, iar engleza se vorbeşte în mod curent, aceasta nu poate fi înţeleasă de oricine, pentru că localnicii o vorbesc într-un dialect specific zonei. „Aveau un accent foarte pronunţat când vorbeau în engleză şi nu înţelegeam nimic din ce spuneau. Cel puţin în prima săptămână asta s-a întâmplat“, povesteşte Andreea Enciu despre una dintre provocările întâmpinate.

Studenta nu s-a lăsat descurajată şi s-a gândit la metode cât mai distractive de a-i face pe copii să înveţe cu drag. „Am mai întâlnit şi o altă problemă la aceşti copii. Cunoşteau multe cuvinte în engleză, dar nu ştiau cum să le scrie. Am început să îi învăţ zilnic cuvinte în engleză, după care le repetam cu ei. Am pus în aplicare o tehnică simplă, dar eficientă. Învăţam într-o zi denumirea în engleză a 15-20 de animale, pe muzică, iar apoi foloseam jocuri şi planşe ca să le repetăm şi să le rămână întipărite în minte“, a explicat studenta una dintre tehnicile pe care le-a folosit pentru ca micuţii să înţeleagă engleza mai uşor.

A început apoi să îi înveţe să scrie cuvintele pe care le învăţau în engleză, dar s-a lovit de un alt impediment. Micii săi elevi învăţau cuvintele, dar nu ştiau să le lege în propoziţii. Gradual, a reuşit să depăşească şi acest neajuns. „Am ridicat apoi gradul de dificultate. Le ceream să îmi spună în engleză cum se joacă un animal, câte animale au în curte şi ce fel de animale sunt, iar treptat au început să se descurce“, povesteşte Andreea.

O ţară în care totul se negociază

În timpul liber, Andreea a călătorit în mai multe oraşe din India, printre care Mumbai, Manali şi Goa, luând contact cu tradiţiile şi cultura ţării asiatice. A văzut mizeria care domină majoritatea oraşelor, dar şi splendoarea Taj Mahalului şi fericirea hinduşilor care se roagă în temple şi participă la sărbători religioase.

„Este o poluare incredibilă acolo. Mă spălam pe mâini, iar după cinci minute eram murdară. Aerul este foarte poluat“, a constatat pe propria piele tânăra. Ea a observat şi că diferenţele culturale sunt majore între diversele provincii din India. În nord, în oraşe precum Manali, oamenii sunt mai calmi şi mai politicoşi, dispuşi mereu să-ţi întindă o mână de ajutor, spre deosebire de cei din sud, care sunt mereu grăbiţi şi nu prea stau la discuţii. Există însă un obicei la indieni care se respectă cu stricteţe în orice parte a ţării: totul se negociază. „În magazine erau afişate preţurile la produse, dar când discutai cu vânzătorul, trebuia să negociezi. Nu am înţeles de ce trebuia să fac asta, dar aşa este la ei“, a spus Andreea, care şi-a însuşit în cele din urmă acest obicei.

Consideră că adevărata Indie este în Goa, capitala cele mai bogate provincii a ţării – raportat la PIB-ul pe cap de locuitor –, pentru că localnicii sunt mereu veseli şi interacţionează foarte uşor cu străinii. E nevoie de atenţie însă pentru că sunt şi localnici care vor doar să profite de pe urma turiştilor, oferindu-le spre vânzare tot felul de lucruri sau produse. ;

Multiplă campioană naţională la atletism

În 2016, Andreea Enciu a fost campioană naţională la atletism cu echipa la proba de marş pe distanţa de 3 kilometri şi vicecampioană naţională la individual pe aceeaşi distanţă. În 2017 şi 2018, a fost campioană naţională tot cu echipa la proba de 5 kilometri, iar anul trecut a fost vicecampioană naţională cu echipa la proba de 10 kilometri.

Indienii sunt săraci, dar foarte fericiţi

În Goa, statul cu cea mai mică suprafaţă din India, Andreea a fost surprinsă de curăţenia care domnea pe străzi, în total contrast cu alte provincii în care localnicii se sufocă în gunoaie, iar explicaţia este foarte simplă. Ceea ce în România ţine mai mult de voluntariat, fiind vorba de strângerea deşeurilor, în această zonă este obligaţie impusă prin lege. „O dată pe săptămână, oamenii mergeau să colecteze deşeurile de pe uscat, dar şi din apă“, a remarcat tânăra.

A observat şi câteva obiceiuri ciudate ale indienilor. Majoritatea acestora deţin motociclete pentru că nu îşi permit să cumpere o maşină. Circulaţia prin oraşe este o adevărată aventură pentru că regulile nu se respectă, iar fiecare şofer şi pieton se descurcă pe cont propriu. O altă bizarerie este claxonatul fără motiv al celor care conduc maşini, care s-a transformat într-un soi de tradiţie.

„Dacă un şofer este singur într-o intersecţie, claxonează. Eram într-o seară pe o stradă, am observat un bărbat care s-a urcat într-o maşină şi, cu toate că nu era nimeni în jur, a claxonat şi apoi a plecat“, îşi aminteşte amuzată tânăra. Cu toate că s-a lovit de multe bariere, în special culturale şi de limbă, Andreea mărturiseşte că i-ar plăcea să locuiască în India şi le recomandă românilor să viziteze această ţară pentru cultura şi tradiţiile sale vechi de mii de ani.

„A fost o experienţă de suflet. În India, oamenii nu pun preţ pe lucruri. Mulţi sunt săraci şi au o viaţă mai mult decât modestă, dar sunt foarte fericiţi. Fericirea lor vine din interior. Este impresionantă religia la indieni, în special cea hindusă, pentru că, în templele lor, toată lumea cântă şi dansează. Au o legătură specială cu Divinitatea“, încheie Andreea.