Cum ajungi bolnav de plictiseală. Ce sunt opioidele endogene, moleculele miracol care ne vindecă

FOTO doxologia.ro

Plictiseala este una dintre cele mai complexe şi chinuitoare emoţii. Dacă nu învăţăm cum să o depăşim, ne poate conduce către acţiuni extrem de nesănătoase. Plictiseala poate duce la depresie şi comportamente disfuncţionale

Fiecare dintre noi a trăit un episod de plictiseală, uneori de mai multe ori în aceeaşi zi. Deşi poate părea un fenomen banal, cu care ne confruntăm adesea, lucrurile nu stau deloc aşa. Potrivit psihologului Stelian Chivu, plictiseala este, de fapt, un conflict între nevoia unei acţiuni intense şi lipsa acesteia.

De cele mai multe ori, rutina ne duce la plictiseală, dar şi anumite expresii şi programe mentale negative pe care mulţi dintre noi le-au preluat de-a lungul anilor din familie sau societate. ”Mor de plictiseală”, ”nu mai pot de plictiseală” sau ”totul mă plictiseşte”, sunt doar câteva dintre expresiile pe care le auzim adesea.

”Plictiseala este o stare afectivă, neplăcută, care creează dificultăţi de concentrare şi lipsă de interes faţă de ceea ce facem. Este şi o expresie: <<născut plictisit şi obosit>>, pe care o întâlnim la foarte mulţi tineri”, explică psihologul Stelian Chivu.

Plictiseala de calibrare şi plictiseala reactivă

Plictiseala îmbracă cinci forme. Prima este plictiseala comună şi este cea mai întâlnită în societatea de astăzi. Este amplificată de indiferenţă şi oboseală, iar tot ce vrei să faci este să stai în casă şi să leneveşti.

A doua categorie este plictiseala de calibrare şi este mult mai inconfortabilă. Aceasta creează stări de moleşeală şi nemulţumire, nelinişte, frustrare, neplăcere şi lipsă de motivaţie.

A treia categorie este plictiseala căutării, care este destul de periculoasă. ”Este atunci când încerci să-ţi ocupi mintea cu ceva şi nu reuşeşti, iar pe acest fond se amplifică neliniştea, apare inpulsivitatea şi nu te mai satisface nimic. Se instalează apoi şi frustrarea şi neplăcerea”, spune psihologul Stelian Chivu.

A patra categorie este plictiseala reactivă şi are efecte extrem de negative asupra organismului. Persoana în cauză simte o puternică stare de nefericire, nervozitate şi o agresivitate la cote foarte mari. Ce o face şi mai periculoasă este sentimentul pe care ţi-l dă, că nu ai scăpare. Pe acest fond, stresul se acumulează rapid, iar până la boală nu mai e decât un pas.

Boreout vs. burnout

A cincea categorie este plictiseala apatică care aproape că te bagă în depresie. ”Cel în cauză este realmente dărâmat, devitalizat şi este în stare să renunţe la tot. La el nu mai funcţionează nicio motivaţie. Se instalează ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte <<boreout>>, adică bolnav de plictiseală. Este exact opusul sindromului <<burnout>>, adică epuizarea care se instalează datorită muncii”, explică psihologul Stelian Chivu.

Ce e de făcut

Nu putem fugi de plictiseală, şi nici nu ne putem obişnui cu ea, pentru că va deveni un mod de viaţă şi, mai rău, se va croniciza. De regulă, activităţile rutiniere, care nu aduc nimic nou în viaţa noastră, duc la plictiseală.

Persoanele care au ajuns la nivelul patru sau cinci de plictiseală, pot fi diagnosticate şi cu ajutorul electroencefalogramei, care va scoate în evidenţă faptul că partea dreaptă a creierului este puternic afectată.

Pentru a scăpa de plictiseală este suficient să facem lucruri noi, care să ne scoată din starea de confort. ”Creierul va secreta opioide endogene, care vor genera satisfacţie, plăcere, având efecte analgezice şi euforice. Opioidele pot fi produse de corpul uman sau pe cale chimică, acestea din urmă fiind numite opioide exogene”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Opioidele endogene sunt molecule mici care sunt produse în mod natural în sistemul nervos central şi în diferite glande în tot corpul, cum ar fi glanda hipofiză şi glandele suprarenale. Prin aceste două mecanisme, peptidele endogene opioide produc multe efecte în corpul uman, variind de la prevenirea diareei, euforie şi până la ameliorarea durerii şi analgezie.

Nu este indicat să consumăm opioide exogene deoarece creierul va deveni leneş şi vom deveni dependenţi de consumul acestora. În lupta împotriva plictiselii şi postura corpului este importantă. Oamenii plictisiţi sunt, de obicei, înconvoiaţi şi încruntaţi, respiră greu şi preferă izolarea.

Cel mai bine este ca organismul să producă singur opioidele, iar asta se poate face uşor şi prin diverse căi. Duşurile scoţiene, adică rece-cald, plimbările în natură, socializarea şi determinarea de-a duce un lucru la bun sfârşit sunt alte câteva modalităţi simple prin care putem combate eficient plictiseala.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Psiholog: „În noi stă puterea de a ne sabota sau vindeca“. Care sunt cuvintele antidot al eşecului

Tot mai mulţi copii fug de acasă, în pandemie. Psiholog: „De ce te-ai dus?“, „Mi-a zis «Zâna mea!»“