Coristul care şi-a descoperit vocaţia în lumina reflectoarelor. „În viaţă poţi să pleci de la dusul unei tave şi să ajungi cineva“

La doar 24 de ani, Costel Donose este actor la secţia de revistă a Teatrului Naţional de Operă şi Operetă ”Nae Leonard” din Galaţi, după ce şi-a început cariera cântând în corul instituţiei de cultură. Este şi solist de muzică populară, dar abordează cu uşurinţă şi alte genuri muzicale, având propria formaţie cu care cântă.

GALERIE FOTO

Costel Donose (24 de ani), în prezent actor la secţia de revistă a Teatrului Naţional de Operă şi Operetă ”Nae Leonard” din Galaţi, nu s-a gândit niciodată că va ajunge să joace opere celebre. A urmat Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin” din Galaţi, iar talentul l-a propulsat rapid în rândul actorilor români cu un potenţial de afirmare foarte mare.

Şi-a început cariera ca simplu corist la teatru, a primit apoi mici roluri în diverse piese, iar acum, după cinci ani de când a fost angajat la teatru, joacă alături de nume grele ale actoriei gălăţene şi naţionale pe scena Muzicalului gălăţean. ”Am ajuns din spatele tuturor în faţa tuturor, dacă pot spune aşa. Cântam în cor, iar acum joc alături de colegii mei de la teatru”, ne dezvăluie cu emoţie tânărul cum şi-a început cariera de actor. A absolvit şi Şcoala de Arte din Galaţi, secţia muzică populară.

”Mi-a plăcut dintotdeauna ce-i al nostru, autohton”, ne spune simplu artistul. A câştigat mai multe premii la festivalurile de muzică populară când era copil şi ne mărturiseşte că ”microbul” vine de la tatăl său, care este lăutar cu state vechi. Cântă foarte bine cu vocea, având şi o formaţie, din care face parte şi fratele său, cu care participă la diverse evenimente, interpretând muzică populară, dar şi alte genuri de muzică. ”Prima dragoste nu se uită niciodată. Asta este pentru mine muzica populară”, ne mărturiseşte Costel.

Mai cântă din când în când şi la trompetă, instrument pe care l-a studiat un an la liceu, însă ne dezvăluie că îşi găseşte mereu refugiul în muzică pentru că acolo are parte de liniştea interioară de care are nevoie. Actoria l-a ajutat să se redescopere atât ca artist, cât şi ca om. A ajuns dintr-un tip introvertit, care nu ieşea prea mult în evidenţă, să îşi exprime personalitatea prin intermediul pieselor pe care le joacă pe scenă. Îi place să aducă puţină nebunie în viaţa celor cu care interacţionează ca să îi facă să simtă că trăiesc cu adevărat şi să privească altfel viaţa.

Unul dintre cei care au crezut în talentul său şi l-a încurajat mereu să îşi trăiască visul şi să urce pe scenă a fost Virgil Tăbuş, un coregraf de dansuri populare, de a cărui nume se leagă ansamblul ”Doina Covurluiului” şi ansamblul ”Ciobănaşul”. ”Mulţi spun că ce am eu este un har, e ceva ce nu are multă lume. E ca un zvâc interior, nu ştiu cum să îl descriu altfel”, ne descrie puţin artistul din starea interioară care îl încearcă când urcă pe scenă.

12 spectacole pentru copii într-o săptămână

Deşi în cor nu poţi face prea multe în afară de interpretarea partiturii pe care o ai, tânărul a dovedit că se poate. A fost remarcat şi i s-a oferit şansa să joace în piese de teatru, iar prestaţia lui nu a dezamăgit. ”În viaţă poţi să pleci de la dusul unei tave şi să ajungi cineva. Ce îmi place la actorie este că poţi să experimentezi mai multe stări. Nu este chiar uşor să intri în pielea unui personaj, aşa cum poate s-ar crede la prima vedere. E mai geu la început, dar apoi, pe măsură ce joci într-un spectacol, reuşeşti să înţelegi ma bine personajul şi să te adaptezi la rol”, ne dezvăluie artistul cum se vede profesia de actor prin ochii lui.

Îi place că rolurile pe care le joacă îi oferă ocazia să se descopere puţin câte puţin, iar acest lucru se întâmplă în faţa publicului, de care nu poţi niciodată să îţi ascunzi trăirile interioare. Nu are preferinţe când vine vorba de roluri, dar crede că îl prind mai bine rolurile amuzante, în care lumea râde şi este antrenată în viaţa uşor agitată a personajelor sale, cum este şi rolul pe care îl joacă în piesa ”La calul bălan”.

A ajuns  să joace într-o săptămână şi 12 spectacole pentru copii şi crede că cei mai buni critici sunt micuţii. ”Dacă nu reuşeşti să le atragi şi să le menţii atenţia, s-a terminat. Spectacolele pentru copii sunt mult mai antrenante, ieşi din ele stors de energie. Este suficient să pierzi unul dintre ei şi ceilalţi îl vor urma”, trage concluzia artistul după ce a interpretat numeroase roluri în faţa a sute de copii.

Ce model de urmat le oferă românilor

La origine, teatrul a pornit din dorinţa oamenilor de a crea noi modele de urmat. Totul a început în Grecia antică, unde se jucau piese de teatru în care erau interpretaţi eroi străvechi, care aveau demnitate, onoare şi pentru care nu exista compromisul, ca o reacţie la societatea coruptă şi lipsită de principii care exista atunci. Nu vorbim numai de personaje de teatru, ci de personalităţi, de modele care inspiră oamenii să devină ca ele.

Menirea artiştilor care urcă pe scenă a rămas şi astăzi aceea de a oferi modele de urmat oamenilor atunci când acestea nu se mai găsesc în societate, mai ales în perioadele de criză. ”La noi e mai greu cu schimbarea. Până se va întâmpla ceva, cred că ne merităm soarta. Noi mergem pe principiul că dacă nu am făcut odată nimic, nici nu o să facem de acum încolo. Cred că lucrurile se vor schimba, însă doar atunci când situaţia va fi foarte gravă. Trebuie să ne trezim odată la realitate şi să începem să acţionăm toţi. Eu încerc să evit situaţiile tensionate. Îmi creez o bulă a mea şi sunt mereu optimist, zâmbitor. Cred totuşi că dacă am fi puţin mai buni şi ne-am respecta în primul rând pe noi, i-am respecta şi pe cei din jurul nostru, iar asta ar trebui să fie baza de la care pornim”, ne oferă tânărul actor un model de urmat.

Visul său este să joace pe scena unui teatru din Bucureşti. ”Nu îmi doresc să joc într-un spectacol anume. Le las să vină de la sine. Cred că aşa este cel mai bine, să te şi surprindă puţin, aşa cum se întâmplă şi cu viaţa”, ne mărturiseşte tânărul actor.