Şantajau şi ameninţau şomeri ca să contracteze credite bancare. Martorii la înşelăciuni refuză să depună mărturie

Şomerii contractau credite sub ameninţarea şantajului Foto: arhivă Adevărul

Procesul penal în care sunt judecate 24 de persoane pentru păgubirea mai multor bănci gălăţene cu aproape 200.000 de lei este unul dintre cele longevive dosare de acest gen aflat pe rolul instanţelor din România, dosarul intrând deja în al patrulea an de cercetare judecătorească pentru că martorii nu vor să se prezinte la audieri.

Pe lista acuzaţiilor aduse grupării infracţionale se numără înşelăciunea, şantajul, ameninţarea, tâlhăria şi falsul în înscrisuri. Patru persoane au ajuns iniţial după gratii, fiind vorba de Vasile Budescu, Ştefan Cătălin Puiu, Sebastian Răzvan Curatu şi Radu Mihail Mareş.

Poliţiştii au descoperit că cei patru făceau parte dintr-un grup infracţional, care a comis mai multe infracţiuni de înşelăciune, şantaj, ameninţare, tâlhărie, fals în înscrisuri în dauna mai multor persoane fizice şi bănci. 

În urma verificărilor s-a stabilit că grupul amintit a înfiinţat în perioada 2006-2009 mai multe societăţi comerciale. Apoi, cu ajutorul altor persoane, a racolat şomeri interesaţi de obţinerea unor credite bancare.

Le-au făcut acte false, ca angajaţi la societăţile lor comerciale, cu venituri legale. O parte dintre membrii grupării îi forţau pe unii dintre cei racolaţi, ameninţându-i şi şantajându-i pentru a-i determina să meargă la bancă, să semneze contractele şi să ridice banii.

Instituţiile bancare ţepuite de gruparea infracţională sunt  Bancpost, Alpha Bank, Credit Europe Bank, Unicredit Ţiriac, Raiffeisen Bank, pe listă regăsindu-se şi  SC Colectare Recuperare Creanţe SRL şi SC Eos Ksi România, acestea constituindu-se părţi civile în proces, în încercarea de a recupera măcar o parte din prejudiciu.

Judecătoria Galaţi a decis recent să readministreze probele în acest dosar, decizia instanţei fiind surprinzătoare, în condiţiile în care procesul trenează de aproape patru ani, iar majoritatea termenelor de judecată au fost pierdute pe lipsuri de procedură şi încercări de împăcare cu păgubiţii, care nu s-au mai concretizat.

În plus, au dispărut martorii la înşelăciuni, persoane fără ocupaţie, care se tem acum să depună mărturie pentru a nu avea de suferit. Aşa se face că, după patru ani de judecată, în dosar nu s-a făcut aproape nimic, şase termene de judecată fiind acordate numai pentru audierea martorilor, care nu vor să se prezinte la audieri.