Ziua Mondială a Educaţiei – între urări şi mult pesimism

Data de 5 octombrie este dedicată Educaţiei. O zi mondială în care nu se sărbătoreşte educatorul (5 iunie), ci toată Educaţia. Acel proces prin care toată lumea se dumireşte asupra propriei fiinţe şi a locului pe care îl are, şi-l doreşte sau îl va găsi.

Pentru că este duminică, Ziua Mondială a Educaţiei nu poate fi marcată distinct în activitatea şcolară astăzi. Poate în zilele ce urmează, însă nu te poţi gândi ca profesor, în timp ce vrei să transformi o idee într-un proiect realizabil, care ar fi motivaţia prin care să te încurajezi să fii optimist şi să trasmiţi şi altora acelaşi optimism?

Astăzi, profesorii optimişti îşi transmit urări, mesaje motivaţionale, speranţe de mai bine. Cei pesimişti se gândesc încă la salariul de mizerie, trădările propriilor miniştri şi milioanele lor din conturi, datoriile profesorilor la C.A.R., frigul din şcoală, frigul de acasă, frica de a da drumul la calorifer să nu consume curent electric, dar şi la bugetul pentru Educaţie pentru anul următor, mult mai mic decât în prezent, în condiţiile în care, multe goluri financiare sunt acoperite în continuare de părinţi, iar paza şcolilor nu poate fi asigurată din fonduri proprii.

Sunt prea mule probleme să fac o listă fără teama de a-mi scăpa ceva şi, totuşi, să mă credeţi pe cuvânt, că încă mai sunt profesori care se abţin să nu mai creadă în viitor. Chiar dacă se enervează sau se vaită de lipsuri, încă mai au energia să-şi facă urări de Ziua Educaţiei. Pentru că ei sunt cei care îşi adună fărâma de energie să modeleze suflete şi, chiar dacă nimeni nu mai crede în generaţii ale viitorului, încă mai putem salva geniile nevinovate.

Pentru că acesta este sensul viitorului, chiar dacă cei care decid viitorul nu par sau nu vor să priceapă. Fără dramul de optimism al unora dintre noi, totul s-ar prăbuşi. Ne agăţăm de acel minim de resurse, pentru că cei mici nu au vina adulţilor ingraţi ce aruncă Educaţia la coada listei de priorităţi şi uită că de fapt educaţia este permanentă, pe tot parcursul vieţii.

Ziua Mondială a Educaţiei trebuie sărbătorită de toată lumea, chiar în fiecare zi, nu doar pe 5 octombrie. Educaţia reprezintă sensul vieţii, nu doar în sens filosofic, ci în toate sensurile reale, fizice şi spirituale, chiar dacă un om educat, deseori, nu este şi fericit.

Dar, pentru evoluţie nu ne putem baza pe cei „fericiţi şi săraci cu duhul” pentru că nu vom putea amăgi „prăpastia” să se lase acoperită cu nisipul adus de vântul „deşertăciunii”.

Ziua Mondială a Educaţiei probabil că se sărbătoreşte cu relaxare şi fast în alte ţări unde aceasta este la loc de cinste şi unde profesorii sau oamenii care au ceva important de spus sunt cu adevărat respectaţi. Deocamdată, la noi sunt doar dispoziţii de marcare a Zilelor. „Faceţi, dar vă interesează cu ce!” Educaţia încotro? Pe cărare, pe cărare... pân` la rectificarea următoare!

„Să ai curajul să spui da
Să ai curajul să spui nu
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, acelaşi Tu !
Să ştii să crezi
Când unii te înşeală,
Să te ridici
Când alţii te doboară,
Să poţi păstra
Ce alţii vor s-alunge,
Să ştii să râzi
Când sufletul îţi plânge
Şi cald tu să rămâi,
Chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i arta
De-a învinge.” (Arta de a învinge, Rudyard Kipling)