Meşterul măştilor care alungă diavolul. „Sunt vesele şi triste, ca viaţa noastră“
0Şerban Terţiu (62 de ani), din Chiricarii Nerejului, un cătun de munte din Ţara Vrancei, spune că s-a născut cu „cârlanul“ în mână, aşa cum şi-a botezat cuţitul ondulat cu ajutorul căruia crestează lemnul pentru a da viaţă minunatelor măşti pe care le confecţionează.
La vârsta de 62 de ani, Şerban Terţiu este printre puţinii artişti populari creatori de măşti tradiţionale din România, din lemn şi piele. Meseria a moştenit-o atât de la bunicul său, Ion Amăriei, zis Ursu, cât mai ales de la tatăl său, Pavel Terţiu, renumit în epocă pentru meşteşugul său.
De altfel, el foloseşte şi astăzi uneltele de lucru ale străbunilor, dacă ne referim la sfredel, cuţitoaie, ferăstrău şi coarbă, o mică maşină de găurit pentru coarnele de berbec sau de capră pe care le ataşează măştilor.
De o modestie rar întâlnită, Şerban Terţiu ne spune cu convingere că nu i-a plăcut niciodată să vorbească despre el, deşi este conştient de talentul pe care l-a moştenit de la tatăl şi de la bunicul său şi cu care a fost înzestrat.
Meşterul duce măştile lucrate de el în lemn pe la târguri şi pe la expoziţiile din ţară, unde sunt extrem de bine apreciate. Într-o astfel de împrejurare l-am întâlnit şi noi pe Şerban Terţiu, mai precis, la standul pe care organizatorii Festivalului Viei şi Vinului de la Focşani l-au creat special pentru el. Politicos, ca o gazdă bună, meşterul ne povesteşte despre întreg procesul tehnologic pe care îl parcurge pentru a da o formă oarecum umană unei bucăţi de lem cioplit.
„MĂŞTI DE TOATE FELURILE“
„În general, atunci când muncesc, folosesc lemn de esenţă moale, precum ulm, tei, plop. Lemnul îl scobesc, exact ca la sculptură, până iese un chip uman. Îi ataşez nas, mai drept sau foarte cârn, după cum îmi vine, pentru că la mine nicio mască nu seamănă cu alta. Ulterior, lemnul îl vopsesc, îi pun coarne de berbec sau de capră şi după aia îl îmbrac cu blană. Pentru barbă şi păr folosesc păr de capră, iar la spate îi pun pielicică de oaie, care acoperă capul celui care poartă masca“, ne dezvăluie Şerban Terţiu din secretele meseriei de meşter de măşti tradiţionale din lemn.
Materia primă, respectiv pielea de oaie, şi-o procură de la localnicii din satul său, Chiricarii Nerejului, bucuroşi că au cui să-i vândă aceste produse, puţin căutate de clienţi.
„Cumpăr piei de la ciobani, le ţin în apă caldă, apoi le spăl şi le întind la uscat. Este şi aici un mic secret, astfel încât blana să fie uşor de lucrat. Am tipare pentru blană, decupez şi îmbrac masca. Dinţii măştii îi lucrez din daltă şi lipesc peste ei boabe de fasole“, zice meşterul.
Confecţionarea unei măşti tradiţionale nu este deloc floare la ureche, iar de multe ori, Şerban Terţiu îşi ocupă mai mult de o zi să ducă la bun sfârşit o lucrare. Mărturiseşte că este o activitate pentru care a ajuns la performanţa de a o face şi cu ochii închişi, după ce prin mâinile sale au trecut sute, dacă nu mii de măşti, pentru că spune că le-a pierdut şirul.
„Fiecare mască este unicat. Am măşti vesele, care râd, am şi măşti triste, adică de toate felurile, aşa cum este lumea asta a noastră. Este adevărat, se vând mai bine astea vesele. Străinii sunt topiţi după măşti. Odată, eram la târg, la Sibiu, şi a venit un străin. Nu vorbea româneşte, dar avea traducător cu el. A zis că vrea să cumpere o mască, iar când i-am spus preţul, a cerut cinci. Pentru el era o nimica toată, dar a apreciat foarte mult munca. La o mască de lemn mai dichisită, lucrez şi o zi. Eu o vând cu 100 de lei“, ne spune Şerban Terţiu.
Când participă la târguri, întotdeauna în calitate de invitat, rotunjeşte veniturile familiei şi din munca soţiei sale, care lucrează ştergare şi covoare la războiul de ţesut. Iar culorile pentru lâna pe care o foloseşte sunt toate obţinute în mod natural, din coji de ceapă, frunze de dud, soc, coji de nuci şi alte plante.
Împreună, soţii Terţiu au patru fete, din care trei sunt la casa lor. Probabil că dacă ar fi avut şi un băiat, acestal-ar fi urmat în meşteşug pe tatăl său, dar nu are niciun regret din acest punct de vedere.
24 DE ÎNVĂŢĂCEI VOR DUCE MEŞTEŞUGUL MAI DEPARTE
De mai mulţi ani, prin calitatea sa de meşter popular la Şcoala Populară de Artă, predă arta confecţionării măştilor populare unui număr de 24 de elevi de la el din sat, lucru de care este tare mândru. Speră ca măcar unul dintre ei să deprindă la adevărata valoare tainele realizării măştilor şi să-i ducă tradiţia mai departe.
Cele mai reuşite măşti le păstrează în colecţia sa personală, care cuprinde măşti de sărbătoare, dar şi măşti de moarte, cum le spune.
MĂŞTI PENTRU DANSUL MORŢII
În cele peste două decenii de când este meşter popular cu patalama, Şerban Terţiu a colindat ţara în lung şi în lat, iar într-un singur an a avut ocazia să însoţească membrii ansamblului „Chipăruşul“, din Nereju, în Franţa. În comuna vrânceană a existat până în urmă cu câteva decenii un obicei precreştin, cunoscut drept „Dans al morţii“ sau „Chipăruşul“, de unde vine şi numele ansamblului, care era nelipsit de la priveghiuri.
„Toate măştile purtate de cei 12 membri ai ansamblului sunt făcute de mine. Obiceiul spune că în timpul priveghiului la morţi, bărbaţi cu feţe acoperite de măşti tradiţionale din lemn, legaţi unul de altul cu lanţuri, joacă în faţa casei celui mort. În faţa unui foc mare, ei îl înconjoară şi sar peste el. Se spune că aşa se purifică sufletul mortului înainte de a intra în lumea veşnică. Măştile sunt purtate pentru a alunga diavolul“, ne spune Şerban Terţiu.
Premii întâi la olimpiade naţionale
Primele participăriale artistului Şerban Terţiu la expoziţiile de artă populară din ţară datează din anul 1988. A fost prezent cu lucrările sale la Muzeul Satului şi la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, la Braşov, Sibiu, Piteşti, Constanţa, Oradea, Cluj-Napoca, Timişoara, dar a avut şi expoziţii personale în mai multe muzee din ţară şi în cadrul târgurilor meşterilor populari organizate de Ministerul Culturii. Cu elevii pe care îi îndrumă a câştigat premiul I la Olimpiada Naţională a Meşteşugurilor Populare de la Sibiu, iar timp de cinci ani la rând, între 2007 şi 2011, a fost distins cu acelaşi premiu la concursul de Meşteşuguri Tradiţionale organizat în capitala Vrancei, la Focşani. Din anul 1996 este meşter popular, secţia Artă Populară, specialitatea Măşti Populare, în cadrul Şcolii Populare de Artă.
Mai citiţi:
Măştile sculptate în lemn ale artistului popular Pavel Lupaşc, unice în ţară
Se încarcă comentariile...
