Cum au ajuns orele de educaţie sexuală un proiect atât de greu de implementat în România. „Şcoala e doar un instrument la îndemâna potentaţilor din Biserică“
0Elevii vor face ore de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală. În timp ce specialiştii spun că este o decizie bună, clericii critică măsura.
Preşedintele României a promulgat recent Legea 45/2020 prin care autorităţile sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.
Imediat, Biserica Ortodoxă Română şi cea Romano-Catolică au criticat această lege susţinând că este „un atentat asupra inocenţei copilului” (BOR) sau „o încălcare a drepturilor părinţilor” (Biserica Romano-Catolică)
Specialiştii spun, însă, că elevii au nevoie de acest lecţii în contextul în care copiii au acces facil la informaţii luate de pe internet, nefiltrate şi neverificate. În plus, România stă rău în statisticile privind numărul de adolescente care rămân însărcinate, ajungând chiar la avort. Desigur, informaţiile furnizate în cadrul acestor ore trebuie să fie adaptate nivelului de dezvoltare pentru fiecare grupă de vârstă şi să vină din partea unor specialişti.
Necesitatea educaţiei sexuale
Psihologul Bogdan Papacostea arată că elevii au nevoie de aceste ore de educaţie sexuală. „Mă uit la statistici şi văd că suntem în top când vine vorba de sarcini nedorite la adolescente, că suntem pe primul loc când vorbim de avorturi şi de boli cu transmitere sexuală. Este limpede că ne confruntăm cu o carenţă educaţională. Aceste date statistice devoalează un eşec major al educaţiei religioase şi morale pe care românii o primesc de 30 de ani. Nu pare să fi avut vreun efect în societate, nu vedem tinerii mai ponderaţi sau mai atenţi la viaţa lor sexuală, cu tot ce presupune ea.”
Şi Elena Stambuli (foto dreapta), psiholog şcolar, spune că aceste ore de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală, sunt necesare pentru elevi. „Este necesar să înţelegem că educaţia sexuală reprezintă un proces de autocunoaştere şi o modalitate de prevenţie a unor consecinţe negative. De fapt, acesta este scopul acestor ore, să eliminăm, pe cât posibil, consecinţele nedorite. Lipsa orelor de educaţie pentru viaţă poate determina copiii să îşi imagineze lucruri care nu au nici o legătură cu realitatea”.
În societate, educaţia vine cu precădere din trei surse: Familia, Şcoala şi Biserica. Doar că, educaţia sexuală, din cauza unei pudori stranii, nu mai ajunge la copii. „Familia nu o face pentru că este pudică sau nu ştie cum să o facă, Biserica nu o face pentru că este pudică, în schimb inhibă educaţia (ea dă mesaje în conformitate cu învăţătura creştină, precum virginitatea, cuminţenia), iar Şcoala care, de multe ori vedem că este doar un instrument la îndemâna potentaţilor din Biserică, se supune orbeşte, fără demnitate. O dovadă este mecanismul binecuvântărilor care controlează învăţământul religios la toate nivelurile, inclusiv cel universitar”, adaugă Bogdan Papacostea.
Internetul, „sursa” de informare
Deoarece familia, şcoala sau biserica nu abordează aceste teme, elevii îşi satisfac curiozitatea căutând informaţii pe internet sau din anturaj. „Informaţiile pe care le au, nu sunt mereu cele corecte şi care să îi poată ajuta. Ei culeg informaţii nefiltrate, de cele mai multe ori nepotrivite vârstei şi nivelului de dezvoltare, iar acestea pot influenţa negativ dezvoltarea psiho-emoţională şi chiar viaţa adultului de mai târziu”, spune Elena Stambuli.
Lumea virtuală este plină de tentaţii şi pericole, iar elevii au acces la internet încă de la vârste foarte fragede. „Cine îşi imaginează că aceşti copii sunt nişte îngeraşi inocenţi care habar nu au ce este acela internet şi pornografia pe internet, se înşală amarnic. Problema este că nu ştiu detalii care nu apar pe aceste site-uri: ce boli poţi să contactezi, anatomie şi altele”, adaugă psihologul Bogdan Papacostea.
Bisericile condamnă educaţia sexuală
Deşi nu există deocamdată o programă stabilită pentru aceste ore, nici nu este precizat exact cine sunt specialiştii care le vor susţine în faţa elevilor, Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică au condamnat această legiferare.
Bisericile fac asta pentru că „pot. Ele îşi fac numărul, îşi fac datoria. Problema este că avem, în această privinţă, un Stat slab, iar simbioza Stat-Biserică este bolnăvicioasă. Biserica primeşte salarii şi fonduri de la Stat, iar Statul este supusul Bisericii din punct de vedere electoral. Iar de aici nu rezultă nimic bun”, explică Bogdan Papacostea (foto dreapta).
Psihologul şcolar Elena Stambuli consideră că Biserica respinge aceste ore în baza unor preconcepţii conform cărora educaţia sexuală vizează promovarea unui stil de viaţă libertin, lucru total neadevărat.
„Reprezentanţii bisericii ar trebui să înţeleagă faptul că în şcoli nu se va încuraja actul sexual început la o vârstă fragedă, dimpotrivă , la o anumită categorie de vârstă, promovează ideea că metoda cea mai bună de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi a sarcinilor nedorite este abstinenţa sexuală. În cadrul acestor activităţi, elevii vor învăţa schimbările care se produc în organism în perioada pubertăţii, vor învăţa să se accepte, să comunice pozitiv şi mai ales, să se informeze corect, din surse credibile. Vor învăţa să fie conştienţi de importanţa deciziilor luate în mod corect, la timpul potrivit şi că acestea influenţează, cu siguranţă, viitorul lor.”
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
