Olandezul care a căutat în gunoaie alături de romii de la Pata Rât: „Nu le mai ţin predici. E prea uşor să le vorbeşti frumos şi apoi să-i laşi să moară de foame“
0
Bert Looij (56 de ani) este de 19 ani „îngerul păzitor” al romilor din „Dallas-ul” Clujului, unde trăieşte o comunitate de 700 de suflete care au rămas fără niciun venit după închiderea rampei de la Pata Rât. Milioane de euro şi zeci de proiecte ale unor ONG-uri nu au făcut ce a reuşit olandezul. El a renunţat la predici, şi-a suflecat mânecile şi a muncit cot la cot cu romii.
Într-un oraş precum Cluj-Napoca, al cărui trecut şi prezent sunt legate de film, parcă nu te miră foarte tare existenţa unui cartier numit Dallas. Serialul care le-a făcut cunoştinţă românilor, în primii ani de după Revoluţie, cu viaţa luxoasă a unei familii de petrolişti texani i-a inspirat pe clujeni. Zona pestriţă, aflată la câteva sute de metri de rampa de gunoi a oraşului, unde casele erau construite din carton şi celofan, iar în loc de gazon, oamenii aveau în curţi mormane de gunoaie, a fost botezată, ironic, Dallas.
Cei circa 700 de romi de aici nu caută petrol în măruntaiele pământului, ci scormonesc după deşeuri reciclabile la groapa de gunoi. Dacă la începutul secolului al XX-lea, capitala Transilvaniei era un mic Hollywood al Europei, unde a debutat celebrul regizor Michael Curtiz, în iunie 2015, la Cluj, debutează, tot în cinematografie, un alt Michael, de fapt un Mihai, Mihai Seplecan. Fost şofer al instituţiei, tânărul de 33 de ani ajunge preşedinte al Consiliului Judeţean, iar în timpul liber îşi pune mustaţă falsă şi pălărie şi se joacă de-a actoria într-o peliculă în care are rolul de agent al Siguranţei în anul 1940.
Ca o nefericită coincidenţă, în aceeaşi lună iunie, Consiliul Judeţean şi Dallasul devin actori într-o realitatea cu accente dramatice. Instituţia închide rampa de gunoi care reprezenta singura sursa de venit a romilor din zonă. Brusc, 720 de oameni, mulţi dintre ei fără buletine şi fără nicio calificare, rămân fără o pâine pe masă. „Famelie mare” – aproape că nu există gospodărie în jurul căreia să nu roiască 4-5 copii-, remuneraţie zero, după buget.
Alex Fechete lucrează la un ONG pentru romii din Pata Rât
„Nu cred că poate exista un loc în Europa mai sărac decât Pata Rât. Şi este un lucru bun că putem veni în ţara voastră să lucrăm. Pentru că dacă trăieşti lângă o groapă de gunoi, e uşoar să uiţi că Dumnezeu i-a făcut pe toţi oamenii egali”
Alex Fechete, naratorul serialului „Vin românii”
Cel mai sărac loc din Europa
„Nu cred că poate exista un loc în Europa mai sărac decât Pata Rât. Şi este un lucru bun că putem veni în ţara voastră să lucrăm. Pentru că dacă trăieşti lângă o groapă de gunoi, e uşoar să uiţi că Dumnezeu i-a făcut pe toţi oamenii egali”, spunea Alex Fechete, în documentarul „Vin românii”, realizat în 2014, în timp ce pe ecran rulează imagini cu o coastă de deal plină de gunoaie, peste care sunt răsfirate case sărăcăcioase.
Realitatea l-a contrazis pe naratorul controversatului serial realizat de Channel 4, există un loc mai sărac decât Pata Rât pe care le-a prezentat-o britanicilor, speriaţi că romii le vor mânca lebdele din Hyde Park. Este vorba despre Pata Rât, după ce groapa de gunoi s-a închis. „Pe mine şi pe romii din comunitatea celor aduşi din oraş nu ne-a afectat pentru că noi nu trăiam de acolo. Sunt însă aproximativ 700 de persoane care nu au ce să mănânce pentru că rampa era singura sursă de venit, singurul lucru pe care-l ştiu face este să recicleze deşeuri ”, spune Alex pentru „Adevărul” la câteva zile după închiderea gropii de gunoi. Deşi a devenit o mică vedetă în Anglia şi a primit chiar şi anul acesta oferte de muncă, Pepe, cum îi spun locuitorii din Pata Rât, a rămas acasă. El lucrează în cadrul unui proiect norvegian de incluziune a romilor ce locuiesc în jurul rampei de gunoi, făcând legătura dintre comunitate şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară a Zonei Metropolitane Cluj.
Alex din „Vin românii” dă un exemplu
Alex Fechete, îmbrăcat cu cămaşă hawaiană şi pantaloni scurţi, supraveghează lucrările de amenajare la o cişmea cu apă din „Dallas”. Platforma de acces a fost betonată şi a fost ridicată o copertină din lemn. „Lucrez pentru ajutorarea oamenilor de aici. Ne străduim să dăm câteva exemple pozitive ca pe viitor imaginea romilor sa fie puţin îmbunătăţită. Romii trebuie să muncească de două ori mai mult ca să demonstreze ceva, fie că vorbim de sport sau de o slujbă”, spune Alex. Comunitatea din Pata Rât, adică circa 2.000 de suflete, este împărţită ca Infernul lui Dante pe mai multe cercuri ale mizeriei. Sunt romii de pe Cantonului şi comunitatea adusă de pe strada Coastei în 2010, din care face parte şi Alex, care trăiesc independent de rampă. Apoi este Dallas-ul - 124 de familii care locuiesc în casele amenajate de fundaţia unui olandez , şi romii care trăiesc efectiv pe groapa de gunoi în colibe improvizate – 19 familii. Afectaţi de închiderea gropii de gunoi sunt membrii ultimelor două comunităţi.
Viorica Ciorba nu ştie ce va pune pe masa familiei la cină.
Bani din gunoaie
Iuliana are 65 de ani şi locuieşte în Dallas încă de la înfiinţarea comunităţii. Niciunul dintre cei opt copiii ai ei nu au reuşit să-şi găsească un loc de muncă după închiderea rampei la sfâtşitul lunii iunie. „Majoritatea celor care locuiesc în Dallas trăiau din rampa de gunoi. Majoritatea se şi îmbrăcau de aici. De când s-a închis nu au nicio posibilitate. Unii s-au angajat, majoritatea nu. Nu avem niciun drept, nu avem ajutor social, majoritatea nu avem buletine, nu avem şcoală şi nu avem calificări”, spune femeia. Ea crede că rampa de gunoi oferea posibilitatea unei vieţi rezonabile pentru romii de aici: „aveai mâncare, puteai să duci copiii la şcoală, în fiecare zi făceai câte 40-50 de lei”. Femeia spune că romii de la Pata Rât au nevoie de un loc de muncă şi atât: „Nu cred că vor merge la cerşit sau la furat, pentru că nu-s capabili de asta, sunt foarte respectoşi. Ei vor să muncească. Am îmbătrânit aici şi pe majoritatea îi cunosc”.
Pastorul olandez
Când o întreb cine a ajutat cel mai mul comunitatea, atât ea, cât ceilalţi gură-cască din jur, spun la unison: „Domnu Bert ne-a ajutat cel mai mult”. „Când a venit el aici erau numai gunoaie, el ne-a făcut case, ne-a făcut grădiniţă, ne ajută când avem nevoie”, completează Iuliana. Lambertus Johannes Looij (56 de ani), adică „domnu Bert” este într-adevăr un personaj de film. Spun asta pentru că existenţa unui astfel de om în România este aproape ireală. De profesie tâmplar, Bert trăia, în anii 90, o viaţă liniştită în Olanda, într-un orăşel de lângă Maastricht. După ce a vizitat în 1992 România, prin intermediul unei fundaţii care aduce ajutoare, Bert a decis că e nevoie de el aici. Pe când avea în jur de 35 de ani a vândut tot şi s-a mutat Ardeal. A avut mai multe proiecte de binefacere în România, dar de 19 ani este la Pata Rât şi vrea să stea aici „până se stinge lumina”.
Bert Looij îi ajută de 19 ani pe romii din Dallas. A cupărat terenul unde locuiau şi le-a făcut case.
„Când am venit aici, lumea spunea că romii put. <<Ok, am zis, hai să le facem duşuri şi atunci se vor spăla, pentru că e cam greu să te speli dacă nu ai apă>>”
Bert Looij
„Romii put?”
Când a trecut pe lângă rampa de gunoi, văzând mizeria şi sărăcia în care trăiau oamenii a întrebat: „De ce nu face nimeni nimic pentru aceşti oameni?”. Răspunsul primit - „este imposibil să lucrezi cu romii de aici” - l-a convins să stea. Bărbatul, îmbrăcat şi el într-o cămaşă hawaiană şi cu şapcă în cap, vine să inspecteze lucrările la cişmea. Când vede aparatul de fotografiat începe să-şi verse năduful: „Când presa scrie că vin cerşetori de la Pata Rât în oraş mă deranjează. Nu e adevărat. Scriu asta oameni care nu au fost aici. Omenii de aici nu merg la cerşit. Romii sunt harnici. Pot să muncească toată ziua fără să se plângă şi fără să ceară apă”. Romii se uită la el cu admiraţie. Este singurul care i-a privit ca pe nişte egali, ca pe nişte oameni care merită respectaţi. „Când am venit aici, lumea spunea că romii put. <<Ok, am zis, hai să le facem duşuri şi atunci se vor spăla, pentru că e cam greu să te speli dacă nu ai apă>>”. Şi a avut dreptate. După ce a fost amenajat un container pentru duş, în Dallas poţi vedea haine la uscat, iar romii de aici se spală.
Un om a făcut mai mult decât milioane de euro
Milioane de euro s-au cheltuit pe fonduri europene, norvegiene şi locale pentru ajutarea comunităţilor de la Pata Rât. ONG-urile şi Primăria Cluj-Napoca ştiau că rampa de gunoi trebuie închisă încă din 2005 şi au pregătit proiecte peste proiecte pentru integrarea romilor. Banii s-au dus, iar în momentul închiderii gropii de gunoi, toată lumea a fost luată prin suprindere, 720 de oameni s-au trezit fără niciun venit.
„Am cinci copii şi nu lucrez nici eu, nici soţul. Rampa era unica sursă de venit. Dacă n-avem şcoală nu ne ia nicări. Am fost să cotăm de lucru. Tăţi au zis lăsaţi CV-ul şi vă sunăm. N-a mai sunat nime. Murim de foame cu copiii. N-avem nicio sursă de venit”, susţine Ciorba Viorica. Singura speranţă a celor nevoiaşi a rămas „domnu Bert”. Un singur om cu suflet a reuşit să facă mai mult decât ONG-urile şi autorităţile locale cu milioane de euro . A cumpărat terenul pe care romii îşi făcuseră cocioabe improvizate din cartoane, le-a construit case modulare din lemn, le-a făcut o clădire unde a fost amenajată grădiniţa, şcoala şi biserica, a rezolvat alimentarea cu apă, a săpat canalizarea. Sujba lui full time a lui Bert este Dallasul.
Bert lucrează cu liderii romilor din Pata Rât
„Eu nu mai predic la public. E prea uşor aşa. Să vin duminică dimineaţa, să fac o predică frumoasă şi apoi să las oamenii să moară de foame. Eu predic aici, chiar acuma. Le arăt oamenilor că Dumnezeu îi iubeşte adevărat”,
Bert Looij
„Eu nu mai predic la public. E prea uşor aşa”
Fişa postului pe care singur şi-a făcut-o cuprinde de la strângeri de fonduri în Olanda sau în România, la construirea de case cu ajutorul voluntarilor şi până la cumpărarea de Pampers pentru cei nevoiaşi. Practic, Bert este acolo unde este nevoie de el.
„Nu planificăm pe termen lung. Ne ocupăm de situaţiile care se întâmplă zilnic. Luna trecută, cineva a donat 4.000 de kilograme de cartofi. Acum, vorbesc cu un prieten olandez care are o lucrare la Floreşti şi este de lucru pentru romi. Apoi, avem o înormântare şi nu găsesc un loc de veci. Trebuie să mă duc ca un cerşetor să mă rog pentru un loc de veci. Sunt multe probleme”, spune Bert. El a fost crescut de mic în spirit religios şi este pastor, dar a renunţat să predice. „Eu nu mai predic la public. E prea uşor aşa. Să vin duminică dimineaţa, să fac o predică frumoasă şi apoi să las oamenii să moară de foame. Eu predic aici, chiar acuma. Le arăt oamenilor că Dumnezeu îi iubeşte cu adevărat”, explică Bert.
Cea mai impunătoare clădire din Dallas este grădiniţă, şcoală şi biserică. IMobilul a fost ridicat cu ajutorul domnului Bert.
„Las că trăim azi, mâine vedem ce va fi”
„Foarte des am auzit în ultimi ani că sunt câteva milioane de euro din fonduri europene pentru Pata Rât, dar n-am văzut prea mulţi bani”, susţine Bert. Într-adevăr, pe hârtie, au fost bani şi încă mai sunt. 3,6 milioane de euro este suma cu care a fost finanţat din fonduri europene proiectul POSDRU „Împreună pentru un început sigur!”. Proiectul derulat între 1 aprilie 2011 şi 31 martie 2014 a pornit de la necesitatea integrării romilor din Pata Rât. Proiectul a inclus regiunile Nord-Vest şi Vest. Ce efect direct a avut asupra comunităţii din Pata Rât? „Au fost formate şi angajate 17 persoane”, susţine Aurel Mocan, directorul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Medicală a Primăriei Cluj-Napoca, instituţia care a solicitat finanţarea.
Proiectul şi-a atins obiectivul de angajare, dar beneficiarii au fost din alte zone. De ce? „Foarte puţini au participat din Pata Rât. Atunci era rampa de gunoi deschisă şi s-au gândit: <<las că trăim azi, mâine vedem ce va fi>>”, a explicat directorul. Situaţia a fost confirmată de unul dintre liderii informali ai romilor, Hanzi Nicuşor Ştefan: „Au fost într-adevăr să-i cheme la cursuri de calificare şi nu prea s-au dus oamenii. Şi acum sunt puse la dispoziţie cursuri, eu îi îndemn şi sper să meargă.” Şi Hamzi crede că oamenii vor să muncească, dar au nevoie de ajutor la început. Pe lângă faptul că ar fi învăţat o meserie, prin proiectul european romii ar fi fost şi plătiţi pentru asta, la fel şi angajatorii acestora. Bert explică de ce crede că a eşuat proiectul la Pata Rât: „Prezentările se fac într-un limbaj academic pe care oamenii de rând, care nu au educaţie nu îl înţeleg. Am fost şi eu la ultima prezentare şi a trebuit după aceea să le explicăm în cuvinte simple”, spune olandezul.
„Împreună cu soţia mea, Margaret, am lucrat la rampa de gunoi. Am pornit o relaţie cu ei. Selectam şi noi sticle alături de ei. Când ai o relaţie, nu trebuie să-i forţezi să te aculte. Vin ei la mine şi mă întreabă: <<Domnu Bert, am o problemă, cum o rezolvăm?>>”
Bert Looij
Unii locuitori ai Dallas-ului au maşini în curţi
Secretul domnului Bert
Pe de altă parte, Bert s-a apropiat de oamenii de la Pata Rât lucrând alături de ei. „Împreună cu soţia mea, Margaret, am lucrat la rampa de gunoi. Am pornit o relaţie cu ei. Selectam şi noi sticle alături de ei. Când ai o relaţie, nu trebuie să-i forţezi să te aculte. Vin ei la mine şi mă întreabă: <<Domnu Bert, am o problemă, cum o rezolvăm?>>”. Apoi, olandezul le-a câştigat încrederea ţinându-şi tot timpul promisiunile: „Am fost corect tot timpul cu ei. Nu am făcut nicio promisiune pe care să nu o ţin. Oamenii au experienţe negative, mulţi promit şi nu fac. Noi de multe ori nu promitem, dar facem. Noi nu anunţăm că facem o casă – doar mergem şi dăm cheile”. Chiar în timp ce vorbeam cu Bert, 40 de olandezi au început să lucreze la construcţia a trei case pentru romii din Dallas. Câţi români ar renunţa la o săptămână de concediu pentru a lucra pentru romii de la Pata Rât? „Lucrez o săptămână şi un an am organizat strângerea de fonduri pentru materialele necesare. Oamenii de aici trăiesc în condiţii foarte rele. Ştiu că ce facem noi sunt lucruri mici, dar e necesar să le facem pentru a le schimba un pic vieţile”, spune Markus, unul dintre voluntarii oalndezi.
„Mulţi bani din proiectele europene merg şi la experţi, cărora le sunt decontate claculatoare, bani de mâncare, de maşini. Noi nu avem aceste cheltuieli, noi trăim pe banii noştri. Banii strânşi pentru proiect sunt pentru proiect”
Bert Looij
Experienţa din caiet şi cea de pe teren
Mai există o explicaţie a eficacităţii lui Bert: „Mulţi bani din proiectele europene merg şi la experţi, cărora le sunt decontate claculatoare, bani de mâncare, de maşini. Noi nu avem aceste cheltuieli, noi trăim pe banii noştri. Banii strânşi pentru proiect sunt pentru proiect”. Unul din proiectele care se derulează acum în zona rampei - intitulat “Pata Cluj” şi derulat de ONG-ul Primăriei - Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitara Zona Metropolitană Cluj- are o finanţare de 2 milioane de euro din fonduri norvegiene. Unul dintre scopurile principale este angajarea a 100 de oameni de la Pata Rât până în 2016, 230 de familii să obţină acces la ajutoare sociale, să fie întocmite 114 documente de identitate, 100 de familii să aibă asistenţă socială, psihologică şi legală pentru situaţiile familiale.
Pe de altă parte, în proiect este bugetată achiziţionarea a 3 maşini noi, dintre care una să fie 4x4 pentru deplasarea experţilor. Mai sunt şi cheltuielile cu cei 30 de experţi implicaţi, printre care se numără şi Alex Fechete. Doar el şi încă o persoană se ocupă de legătura dintre comunitate şi Asociaţie. „Eu nu pot să fac parte din proiecte europene pentru că nu am diplomă. Eu sunt expert din experienţă, nu din cărţi. Pentru asta nu am primit diplomă. Din păcate poţi avea experienţă pe caiet, dar când nu ai conectare, nu ai o relaţie cu oamenii aceia nu faci nimic”, concluzionează Bert. Olandezul se bucură că tineri din Asociaţie au început să-i ajute pe romi şi lucrurile încep să se schimbe.
Voluntari olandezi lucrează o săptămână la Pata Rât pentru a construi case pentru romi. Un an au strâns fonduri pentru materiale de construcţii
Ce ar face Bert cu 2 milioane de euro
În ultimii ani s-au investit milioane de euro în comunităţile de Pata Rât. Primăria derulează un program în care 180 de copiii din Pata Rât primesc mâncare dacă se prezintă la activităţi educative. De asemenea, există proiectul „Şcoala dupa Şcoală” în cadrul căruia 120 de copiii de romi din tot municipiul primesc o masa şi sunt ajutaţi să-şi facă temele. În plus de aceasta, sunt circa 10 ONG-uri din Cluj care au derulat şi derulează diferite proiecte ale căror beneficiari sunt romii de la Pata Rât. În numele comunităţii s-au făcut multe proiecte şi s-au cheltuit mulţi bani. Modul în care s-au cheltuit banii lasă de dorit, din moment ce după închiderea rampei de gunoi oamenii au rămas în aer. L-am întrebat pe Bert ce ar face cu 2 milioane de euro pentru Pata Rât: „Aş înfiinţa o fabrică micuţă, aş îmbunătăţi un pic condiţiile în locuinţe”. ONG-urile însă o altă perspectivă şi un alt limbaj. Întrebată ce face acum proiectul „Pata Cluj” pentru comunitate, PR-ul Camelia Badea a spus: „Facilitare comunitară, consultări pentru nevoi de urgenţă, acces la educaţie...”. Întrebată ce înseamnă concret „facilitarea comunitară”, PR-ul a susţinut că trimite mail pentru că „e greu de explicat”.
„E treaba lor dacă nu vor să ajute. Eu când voi merge la cer şi voi fi întrebat ce am făcut, va fi acolo o mamă care va zice: <<Mi-a fost foame şi tu mi-ai dat de mâncare>>. Pentru mine e suficient. Ce fac alţii e treaba lor”
Bert Looij
I-a amendat, apoi le-a dat ajutoare
Întrebat care crede că este cea mai mare nevoie a romilor de la Pata Rât, Bert spune, fără echivoc: „Au nevoie de un loc de muncă. Nu au nevoie de supermarket sau de vile aici. Doar un loc de muncă. Patronii din Cluj care caută muncitori să bată la noi la uşă. Romii sunt harnici”. El crede că proiectele de calificare ca să aibă şanse, trebuie să le asigure un venit oamenilor şi pe perioada de învăţare.
„A scris la ziar că a venit Primăria cu pachete de alimente timp de o săptămână, dar n-a scris că a fost trimisă Poliţia să-i amendeze că n-au buletine. Pachetul a fost de 50 de lei, iar amenda de 70 de lei. Au spus că aşa e legea, dar oamenii nu au de 5 ani buletin, nu doar de acum”, spune olandezul. Lipsa buletinelor este unul dintre impedimentele cele mai mari în calea găsirii unui loc de muncă.
„E foarte greu să obţii un buletin. Am luat 6-7 oameni în maşină şi am mers să facem buletine. Cei de la Primărie au ştiut că venim şi au închis ghişeul. Eu am buletin permanent, dar a durat 7ani. Birocraţia aici e... Acum e un proiect prin care oamenii sunt ajutaţi să-şi facă buletine. E foarte bine, dar costă timp”, explică olandezul. Pe termen scurt, el crede că oamenii au nevoie de un pic de ajutor până când vor găsi un loc de muncă.
„În Cluj sunt 300.000 de oameni şi 70 de biserici. Dacă o dată pe lună ar adună fiecare biserică câteva kilograme de cartofi şi o pâine pentru oamenii de aici, s-ar termina cu foamea la Pata Rât”, spune el. El crede că la biserică nu ajunge să-i înveţi pe oameni ce scrie în Biblie, ci şi să pună în aplicare. „E treaba lor dacă nu vor să ajute. Eu când voi merge la cer şi voi fi întrebat ce am făcut, va fi acolo o mamă care va zice: <<Mi-a fost foame şi tu mi-ai dat de mâncare>>. Pentru mine e suficient. Ce fac alţii e treaba lor”, concluzionează Bert. El spune că va rămâne la Pata Rât până „se stinge lumina”.
Citeşte şi:
EXCLUSIV Eroul documentarului „Vin românii“: „Suntem mai rasişti decât englezii. Cel mai tare m-a durut când românii au susţinut că nu sunt român“
Cum trăieşte eroul serialului britanic „Vin românii“, Alex Fechete: „Când am ajuns la Pata Rât am simţit că nu mai sunt om“
Se încarcă comentariile...
