Mărturii uimitoare despre creativitate: „Richard Ford, care a luat Premiul Pulitzer, spune că dislexia l-a ajutat să scrie“
0„Ca să creăm, trebuie să ne situăm în spaţiul dintre ce vedem în lume şi ce ne dorim, privind în faţă respingerea, durerea, războiul, moartea. Este un loc teribil“, crede scriitoarea şi jurnalista Julie Burstein. În cartea sa despre creativitate, despre care a vorbit la una din conferinţele TEDx, povesteşte cum a ascultat poveştile de viaţă ale unor artişti şi care au fost răspunsurile pe care le-a găsit legat de creativitate.
„Când am început să scriu o carte despre creativitate, mi-am dat seama că paşii erau inversaţi. A trebuit să las de la mine chiar la început şi a trebuit să mă cufund în poveştile a sute de artişti, scriitori, muzicieni şi cineaşti. Pe măsură ce ascultam acele poveşti, mi-a fost clar cum creativitatea ia fiinţă din experienţele zilnice, mai des decât aţi crede, inclusiv a lăsa de la tine“, povestea, în februarie 2012, la o conferinţă TEDx, Julie Burstein, scriitoare şi jurnalistă americană.
Documentându-se pentru cartea sa, „Spark: How creativity works“/„Scânteia: cum funcţionează creatiivtatea“, a descoperit pe propria piele că modul potrivit de a învăţa orice este prin poveşti şi că un lucru despre care toţi credem că e uşor de făcut – acela de a fi atenţi la ce se întâmplă în jur – devine tot mai greu. Artiştii pe care i-a intervievat i-au mărturisit că cele mai puternice lucrări vin din cele mai dificile momente ale vieţii şi că au fost nevoiţi să trăiască şi să depăşească cea mai veche experienţă umană, pierderea.
Ca să-şi nuanţeze ideile din discurs, Julie Burstein a creionat experienţele de viaţă a mai multor artişti, din care le subliniem pe cele ale unei cineaste din India şi a unui romancier dislexic din SUA.
„Cineasta Mira Nair povesteşte cum a crescut într-un orăşel din India numit Bhubaneswar: în orăşel erau cam 2.000 de temple.
Jucam cricket mereu. Am crescut cumva între bolovani.
Cel mai mult m-a inspirat şi m-a condus pe calea care m-a făcut în final cineast trupa de teatru ambulant care venea în oraş unde mergeam să văd lupta fabuloasă dintre rău şi bine, întruchipată de două persoane din mediul şcolar, fără pregătire, dar cu multă pasiune, era uimitor. Ştiţi ce spun legendele populare ca Mahabharata şi Ramayana, cele două cărţi sfinte, din care se spune ca se trag toate în India. După ce am văzut Jatra, teatrul popular, am ştiut ca vreau să mă urc pe scenă şi să joc.
(...) Romancierul Richard Ford vorbeşte despre o problemă din copilărie cu care se luptă şi în prezent: Am învăţat încet să citesc, am mers la şcoală citind doar minimul şi nici în prezent nu pot citi în gând mult mai repede decât cu voce tare, dar sunt şi avantaje în a fi dislexic. Când m-am împăcat cu cât de încet trebuia, să fac asta, am început treptat să apreciez calităţile limbajului şi propoziţiilor care nu sunt doar aspecte cognitive sau de limbaj: sincopele, sunetele cuvintelor, felul în care arată cuvintele, unde se termină paragrafele sau rândurile. Nu eram atât de dislexic încât să nu pot citi.
Eram doar nevoit s-o fac foarte încet şi, zăbovind asupra acelor fraze, am descoperit celelalte calităţi ale limbii, ceea ce cred că m-a ajutat să scriu. Richard Ford, care a primit premiul Pulitzer, spune că dislexia l-a ajutat să scrie. A trebuit să accepte acest „neajuns", folosesc acest cuvânt intenţionat. Nu a trebuit să-şi învingă dislexia. A trebuit să înveţe din ea. A trebuit să asculte muzica limbajului“, povestea Julie Burstein la TEDx.
Intervenţia ei a fost tradusă în română de Doina Zamfirescu şi Ariana Bleau Lugo.
Îşi încheie prelegerea cu propria ei imagine despre creativitate: un vas de ceai japonez, numit raku, vechi, frământat dintr-un bulgăre de lut, admirat şi datorită imperfecţiunilor sale.
„Vă las să admiraţi altă imagine a unui vas de ceai japonez. Se află la Galeria Freer în Washington, D.C. Are mai mult de o mie de ani şi încă vedeţi urmele degetelor artistului. Vedeţi însă, că acest vas s-a spart în câteva locuri în acest timp îndelungat. Însă persoana care i-a redat forma, în loc să-i ascundă crapăturile, a decis să le evidenţieze, aurindu-le. Acum vasul este mai frumos, aşa spart,decât iniţial şi ne putem uita la aceste fisuri, pentru că ele ne spun că toţi trăim, în ciclul creaţiei şi distrugerii, al contolului şi renunţării, al adunării cioburilor pentru a face ceva nou. (...)
Raku e o metaforă minunată pentru procesul creativităţii. Găsesc în ea tensiunea dintre ce poţi controla şi ce trebuie lăsa de la tine; are loc mereu, fie că am de produs un show radio sau am de negociat, acasă, cu copiii mei adolescenţi“, mărturiseşte invitata TEDx.
Mai puteţi citi:
„Sunt aproximativ 86 miliarde de neuroni în creierul nostru, distribuiţi neuniform. Felul cum sunt distribuiţi contribuie la funcţia lor de bază. Putem începe să cartografiem funcţiile creierului, putem începe să le legăm de celulele individuale“, explică omul de ştiinţă Allen Jones, CEO la Institutul Allen pentru Ştiinţa Creierului. Acesta coordona, în iulie 2011, când a vorbit la o conferinţă TEDx în SUA, un proiect despre cartografierea creierului uman, de creare a unui atlas al creierului uman.
Directorul studiului Harvard al Dezvoltării Adulţilor, psihiatrul şi profesorul Robert Waldinger, a vorbit la o conferinţă TEDx din noiembrie 2015, în SUA, despre ce ne menţine fericiţi şi sănătoşi pe măsură ce îmbătrânim. Banii şi faima, veţi spune, însă studiul american, desfăşurat pe aproape opt decenii şi care implică 724 de bărbaţi, arată cu totul altceva.
Se încarcă comentariile...
