E nevoie de istorie în şcoli? Rectorul UBB: „La ţară, la matematică, fizică sau chimie nu înţeleg nici profesorii ceea ce predau, darămite elevii“

E nevoie de istorie în şcoli? Rectorul UBB: „La ţară, la matematică,
fizică sau chimie nu înţeleg nici profesorii ceea ce predau, darămite elevii“

Rectorul UBB, academicianul Ioan-Aurel Pop  FOTO UBB

„Toate programele de istorie trebuie schimbate, fiindcă, în acest moment, ele nu respectă specificul - esenţa - disciplinei, adică diacronia şi plasarea evenimentelor în spaţiu”, afirmă academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul UBB.

Universitarul clujean militează pentru păstrarea Istoriei în programa şcolară. Acesta consideră că ar fi „o eroare fatală” scoaterea ei – cum propune una dintre programele şcolare-cadru – şi că programele şcolare (la Istorie) trebuie schimbate deoarece „nu aduc înaintea elevilor trecutul din cele mai vechi timpuri până azi, pe ţări, zone geografice, şi epoci, ci aduc tratări sociologico-politice, pe mari teme, din care succesiunea evurilor, a curentelor culturale, a regimurilor politice etc. sunt excluse”.

Istoricul povesteşte, într-un interviu pentru ”Adevărul”, de ce consideră că Istoria nu trebuie să dispară din programele şcolare şi cum ar structura programa şcolară dacă ar avea ocazia.

De ce avem nevoie de disciplina Istorie în programa şcolară?

Istoria cuprinde toată experienţa de viaţă a omenirii şi formează o mare parte din cultura generală a fiecăruia dintre noi. Fără studiul istoriei rămânem fără cunoaşterea vieţii semenilor noştri, adică ne dezinteresăm de esenţa noastră care este viaţa. Dragostea pentru trecut nu este altceva decât dragoste de viaţă. Iar dacă nu iubim viaţa - ceea ce este contra naturii umane - se cuvine, totuşi s-o ştim, s-o pătrundem, să medităm asupra ei. A nega istoria ca materie de studiu este ca şi cum, ca indivizi, ne-am respinge amintirile. Fără amintiri, un om este bolnav, iar o comunitate care-şi respinge memoria, adică istoria, devine bolnavă… Pe de altă parte, aşa cum amintirile ne definesc ca persoane, istoria ne ajută să ne definim drept comunităţi. Nu ne putem identifica drept români în Europa şi în lume fără istorie!  

Cu ce ajută predarea istoriei în şcoli?

În şcoli, istoria oferă cunoştinţe, deprinderi de comparaţie şi problematizare, abilităţi de orientare în societate, în Europa, identificarea monumentelor, aprecierea creaţiilor artistice, culturale şi ştiinţifice etc. De exemplu, la istorie se învaţă ce este un regim politic monarhic, dictatorial sau democratic, la istorie se învaţă ce este drama, comedia, tragedia, care sunt principalele grupuri de popoare europene, ce sunt limbile pe care le vorbim, ce sunt scolastica, umanismul, clasicismul, iluminismul etc.
De la istorie învăţăm să deosebim o clădire romanică, de una gotică sau de una bizantină ori de alta barocă. Fără istorie, devenim orbi şi muţi, adică ne mişcăm prin lume abulic, fără nicio orientare. Natural, disciplina istorie nu se face singură, ci prin profesori dăruiţi, iar aceştia nu mai prea există, fiindcă apostolatul s-a dus demult, iar perspectivele sunt sumbre de pe la finele anilor 90 ai secolului trecut. Din ce să trăieşti dacă te faci profesor de istorie? Această chestiune se poate însă remedia repede, prin recâştigarea demnităţii meseriei (misiunii) de dascăl de istorie.

De câte ore credeţi că ar fi nevoie pentru predarea acestei discipline la gimnaziu şi liceu?

Dacă vorbim de gimnaziu, atunci este nevoie de cel puţin două ore pe săptămână, iar la clasa terminală (a VIII-a, să zicem) chiar de minim trei.

Orice dascăl ştie că la disciplinele cu o oră pe săptămână nu se poate face notarea ritmică şi obiectivă, nici ascultarea şi nici transmiterea de cunoştinţe noi.

La liceu, s-ar cuveni ca istoria să dispună tot de câte două ore pe săptămână la toate profilurile, mai puţin la uman şi la clasele speciale (socio-umane, studii clasice), unde ar trebui introduse câte 4-5 ore pe săptămână sau chiar mai mult. Ştiu că, de prin anii comunismului (după 1976, dacă nu mă înşel), s-au desfiinţat studiile clasice, care erau permise anterior în câteva mari oraşe şi care dădeau certitudinea că putem produce încă buni cunoscători de latină şi greacă, de istorie greco-romană, adică şi de traducători, de viitori cercetători, de comparatişti, de paleografi etc.
Ele – adică aceste studii clasice şi umaniste avansate – ar trebui reintroduse la liceu în mare grabă, dacă nu dorim să ne barbarizăm cu totul şi să nu vorbim în dodii, fără reguli şi fără respect pentru limba şi cultura română şi europeană.   

Programa şcolară e destul de încărcată. Cum aţi organiza-o dumneavoastră?

La gimnaziu, nu aş pune decât materii mari, de bază, cu câte 2 până la 4-5 ore pe săptămână - română, matematică, de la o vreme fizică, apoi, mai târziu, chimie, biologie, istorie, geografie, limbi străine, educaţie fizică - şi apoi câteva vocaţionale - şi religie. Nu aş lăsa materii opţionale  - cum să alegi singur la vârsta de 11-14 ani? - decât vocaţionalele, unde i-aş testa pe elevi ca să văd care ce aplecare are. Toate celelalte aşa-zise materii – despre care se vorbeşte acum în necunoştinţă de cauză – le-aş face conţinuturi în programele disciplinelor existente sau ore de aprofundare pentru cei interesaţi sau dotaţi, făcute după-amiaza. Acestea ar fi discipline facultative, în cadrul cărora aş pregăti performanţa, concursurile de felurite tipuri, aş cultiva talentul.

Ar ieşi patru-cinci ore obligatorii pe zi, iar rezultatele ar fi şi mai bune dacă aş reduce programele la strictul necesar, astfel încât peste două treimi din clasă să înţeleagă totul de la oră, de la profesor.

Azi, la ţară, la matematică, fizică sau chimie, nu înţeleg nici profesorii (necalificaţi!) ceea ce predau, darămite elevii! Iar la oraş, în unele şcoli, sunt profesori care lucrează numai cu „vârfurile”, lăsând restul claselor de izbelişte, la cheremul ignoranţei sau al meditatorilor (pe care puţini părinţi şi-i pot permite).

Şcoala de stat trebuie să fie de masă, adică să fie inteligibilă pentru aproape toţi elevii (mai bine mai puţin şi temeinic, decât mult, greu şi de neînţeles), pe de o parte şi să cultive preferenţial, pe grupuri, excelenţa, lucrând cu supradotaţii, pe de altă parte.      

Nu ar fi mai potrivit ca profilurile reale (din licee) să aibă o oră de istorie pe săptămână şi cele umane câte 2-3, în funcţie de profil?

Eu am şi o experienţă italiană, iar în Italia funcţionează încă – după buna şi verificata tradiţie de la umanism încoace – liceele clasice (pe lângă cele ştiinţifice). Să ştiţi că istoria, la profilul clasic, se face şi în 5-6 ore pe săptămână. La restul profilurilor, istoria trebuie făcută tot în două ore pe săptămână, chiar cu riscul de a elimina din opţionalele de prisos.
Eu nu înţeleg de ce trebuie neapărat discipline ca istoria Europei, istoria comunismului, istorie recentă, educaţie civică, educaţie antreprenorială etc., când la disciplina numită, simplu, Istorie (Istoria României sau Istoria universală) se învaţă şi ce este Europa, şi deceniile comuniste, şi evenimentele de după 1989, şi ce sunt constituţiile, ce e cetăţenia, care sunt drepturile şi libertăţile omului, ce sunt moneda, cambia, plusvaloarea, concurenţa, profitul?
La nevoie, la liceu, în una-două dintre clase, disciplina se poate chema „Istorie şi studii sociale” sau altminteri şi ar putea avea conţinuturi adecvate.

Toate programele de istorie trebuie schimbate, fiindcă, în acest moment, ele nu respectă specificul (esenţa) disciplinei, adică diacronia şi plasarea evenimentelor în spaţiu.

Azi, temele de la istorie nu aduc înaintea elevilor trecutul din cele mai vechi timpuri până azi, pe ţări, zone geografice, şi epoci, ci aduc tratări sociologico-politice, pe mari teme, din care succesiunea evurilor, a curentelor culturale, a regimurilor politice etc. sunt excluse.  

Dacă aerisirea programelor şcolare se poate face, cum vor să ne convingă unii, prin introducerea de noi materii – „moderne”, „postmoderne” etc. – şi prin reducerea orelor de română, istorie, geografie şi prin eradicarea unicei ore de latină – atunci trebuie să ne pregătim încet să ne mutăm în păduri, cu câte-o tabletă în mână, pe care s-o alimentăm de la energia eoliană ori de la dinamul unei biciclete! Să nu luăm cărţi cu noi, fiindcă ele, toate, vorbesc despre trecut (chiar şi atunci când prevestesc viitorul!) şi trecutul nu ne mai trebuie, să mergem să cerşim şi să ne pregătim de „somnul raţiunii”. Minţile ni se vor întuneca încet şi vom ajunge unelte vorbitoare, aşa cum erau sclavii din antichitate (despre care, oricum, nu se mai învaţă nimic!). Iluminiştii – acei „înapoiaţi” din secolul al XVIII-lea – credeau că prin şcoală şi cultură se ajunge la libertate! Iar ei şi generaţiile următoare au dezvoltat şcoala, care clădea edificiul de cultură generală şi ne conducea spre libertate.

Fără limbă, istorie, umanioare în general, ne vom afunda tot mai mult în ignoranţă şi vom ajunge supuşii - era să zic „mecanici”, ca-n trecut, dar azi se zice „digitali” - ideali. Poate că asta se şi doreşte la scară globală, iar unii de pe la noi, naivi sau nu, pregătesc cu tenacitate acest destin pentru urmaşii noştri.

Vin şi eu cu tragica vorbă a lui Nicolae Iorga, scrisă cu 24 de ore înainte de a muri în mod violent: „De ce sunteţi aşa grăbiţi?”, fiindcă în anii mulţi cât a fost în şcoala noastră istorie, limbă şi cultură ne-am păstrat, ne-am salvat şi ne-am primenit! Aşa, cu noi directive, ca pe vremea lui Stalin, vom intra sigur în „somnul raţiunii”, care – oare se mai ştie asta? – „naşte monştri”. 


Mai puteţi citi:

De ce avem nevoie de istorie? „Când vorbim de analfabetism nu mai vorbim azi de cei care nu ştiu scrie şi citi, ci de cei care nu se ştiu informa la timp“  

Educaţia trebuie să ţină pasul cu vremurile pe care le trăim şi să creeze cetăţeni care să gândească singuri şi să se adapteze din mers. „Asta nu înseamnă că îl voi transforma într-un fel de robot care să muncească şi să-şi uite propria identitate. Nu sunt cetăţean european ca să-mi neg originile. Faptul că sunt român mă face să fiu cetăţean european. Iată de ce este importantă studierea Istoriei“, spune Călin Felezeu, istoric turcolog.

Dascălii cer introducerea Istoriei ca materie obligatorie la Bacalaureat pentru toate profilele. Cum a ajuns această materie „Cenuşăreasa” şcolii româneşti

Mai mulţi profesori de istorie din ţară au semnat un memorandum pe care îl vor trimite autorităţilor cu putere de decizie prin care solicită ca Istoria să fie predată 2-3 ore la fiecare clasă, dar şi să devină disciplină obligatorie la BAC la toate profilele. Despre ce mai cer dascălii şi de ce cred aceştia că e nevoie de mai multe ore de Istorie, ”Adevărul” a discutat cu unul dintre semnatarii actului, turcologul Călin Felezeu.

citeste totul despre: