De ce se găsesc cochilii de scoici şi melci în dealurile României

Calcarul alb de Năeni este foarte apreciat de constructori, pentru aspectul aparte dat de fosilele marine din structura sa. Îl găsim pe faţada Palatului Parlamentului, dar şi în alte construcţii importante. Specialiştii spun că straturi formate prin sedimentarea cochiliilor de scoici şi melci pot fi văzute la suprafaţă pe crestele unor dealuri înalte din Subcarpaţii de Curbură.

Toate dealurile Buzăului au în subsolul lor fosile marine, la adâncimi care diferă în funcţie de altitudine. Dacă la baza formei de relief, stratul de rocă este la peste trei, patru metri adâncime, urmare a depunerilor consistente de aluviuni, în vârf, calcarul cu scoici şi melci este la suprafaţă.

”În structura petrografică a zonei colinare, piemontane şi montane a judeţului Buzău găsim scoici, găsim cochilii de melci şi diferite animale marine care la un moment dat ele s-a constituit şi formau un recif. Găseşti scoici şi cochilii de melci şi în vârful muntelui, la Târcov, găseşti şi pe dealul Istriţa. La Târcov e în vârful muntelui, la suprafaţă, iar la Pietroasele şi la Năeni e la un metru adâncime. Şi în sol găsim astfel de cochilii, în ceramica presitorică. Floseau pământul de atunci şi se strecurau impurităţi”, explică arheologul Daniel Costache, arheolog.

Cochiliile de scoici şi melci din conţinutul său dau valoare calcarului de Năeni. Clădiri emblematice ale ţării au fost placate cu rocă din carierele Buzăului, iar simbol al bogăţiei din subsolul dealurilor Subcarpaţilor de Curbură este Bisericuţa dintr-o piatră, de pe înălţimile dealului Colarea. 

http://driftersguild.blogspot.ro

Ceea ce o face unică, atât în ţara noastră cât şi în Europa este faptul că lăcaşul este construit în exterior şi în interior din calcarul de Năeni. Catapeteasma bisericii şi toate decoraţiunile interioare sunt făcute din calcarul de Năeni.  

”Straturile de fosile marine îi dau calcarului un aspect diferit, mai ales dacă este cum trebuie tăiată şi finisată. Din astfel de rocă este construită biserica dintr-o piatră, de la Năeni, şi a fost faţetată Casa Poporului”, precizează Daniel Costache.

De ce sunt cochilii de scoici la peste 300 de kilometri distanţă de Marea Neagră?

Originea fosilelor marine în subsolul dealurilor de curbură coboară cu multe milioane de ani în urmă, în perioada în care cea mai mare parte a contientului se afla sub ape. ”Marea Sarmatică a fost aici. În zona noastră ar fi fost o subdiviziune a Mării Sarmatice, numită Paratethys. Până în urmă cu peste două milioane de ani a fost fund de mare, unde în decursul unei perioade foarte mari de timp s-au depus resturi de vieţuitoare marine. Tot într-un proces îndelungat, s-a ridicat scoarţa şi apele s-au retras, rămânând mările de astăzi”, explică Daniel Costache, de la Muzeul Judeţean Buzău.

Sursa: wikipedia.com

Marea Sarmatică sau Marea Paratethys a fost o mare continentală închisă apărută ca rezultat al ridicării lanţului Alpino-Carpato-Hymalaian şi care s-a întins între zona Europei Centrale şi Munţii Tian-Şan din Asia Centrală. Existenţa ei s-a derulat în Cenozoic.

”Marea Sarmatică s-a format ca urmare a fragmentării Oceanului Tethys, al cărui ultim vestigiu de astăzi este domeniul mediteranean. Delimitarea ei s-a realizat în timpul Oligocenui (33,9 – 23,03 MA î.e.n), prin separarea apelor ei septentrionale de cele sudice prin ridicarea munţilor Alpi, Carpaţi, Dinarici, Taurus şi Elbruz. În timpul existenţei ei, Parathetys s-a reconectat – intermitent, cu Oceanul Tethys sau cu succesorii săi, Marea Mediterană sau Oceanul Indian. Începând din Pliocen (5,333 – 2,58 MA î.e.n.) adâncimea ei s-a micşorat progresiv, astfel că din fragmentarea ei într-o serie de bazine de mai mică întindere, au rezultat Marea Aral, Marea Caspică şi Marea Neagră, care au evoluat separat”, aflăm de pe Wikipedia.com.