Mocăniţa Transilvaniei. Povestea trenului cu abur cu ajutorul căruia maghiarii transportau armament
0
Acum 100 de ani s-a pus în funcţiune ruta care lega Bistriţa-Năsăud de Mureş şi care a ajuns, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, să lege şi Târgu Mureş de Budapesta. De mai bine de doi ani, Mocăniţa Transilvaniei a fost transformată într-un tren turistic, ce vine să îi vrăjească pe pasagerii săi cu peisaje de vis. Cu plimbări, gogoşi, pâine cu usturoi şi boia şi vin de Teaca a fost marcat şi centenarul trenuleţului cu abur.
Weekendul acesta gara comunei Teaca, momentan locuită de un fost angajat al CFR, a avut parte de mai mulţi oaspeţi decât tot anul trecut. Un grup de voluntari, în frunte cu Cristian Moldovan, au marcat cei 100 de ani de când sunetul mocăniţei se aude în Bistriţa-Năsăud şi Mureş. Alături i-a fost şi Cristian Răspopa, omul de afaceri mureşean care se încăpăţânează să transforme trenul cu aburi într-unul turistic.
Evenimentul s-a desfăşurat chiar în Gara Teaca, fiind presărat cu gogoşi şi pâine cu usturoi şi boia pregătite chiar de localnice. De asemenea, a putut fi gustată ţuica din zonă, precum şi Feteasca Albă de Teaca, făcută după metode tradiţionale tot de către un localnic.
Gara Teaca găzduieşte de sâmbătă un muzeu dedicat căilor ferate, de unde nu lipsesc chipiurile, lampele şi nici uneltele folosite în urmă cu jumătate de deceniu pentru repararea şinelor de cale ferată.
La eveniment a luat parte şi Mihaela Ulmean, o bucureşteancă de 42 de ani, care a venit însoţită de trei dintre copiii săi. A pornit de la mare şi a ales să-şi încheie concediul în inima Transilvaniei, cu o plimbare cu mocăniţa, spre încântarea copiilor săi de 2, 10 şi 7 ani.
„E prima dată când ne plimbăm cu mocăniţa. Am vizitat şi Sighişoara astăzi şi ne bucurăm că avem ocazia să încheiem ziua cu o plimbare cu mocăniţa”, precizează Mihaela Ulmean.
Evenimentul a continuat cu o plimbare cu mocăniţa până în Valea Lupului, unde cei prezenţi au putut să guste gulaş la ceaun şi s-au putut relaxa pe muzică populară. Seara a fost proiectat filmul „The Doge`s Palace”, iar cei care au dorit au putut să rămână peste noapte acolo, cu cortul. Dimineaţa, micul dejun a fost luat în Comlod, la doi paşi de castelul conţilor Teleki, o bijuterie arhitecturală ce va fi reabilitată şi pusă în valoare în următorii ani.
Mocăniţa Transilvaniei, folosită de maghiari pentru transportul armamentului
Ruta pe care a circulat preţ de un secol, cu mici întreruperi, Mocăniţa Transilvaniei a fost începută în 1914 şi deschisă un an mai târziu. În perioada austro-ungară, aceasta era folosită să transporte persoane şi marfă la Târgu Mureş.
În anul 1918, aceasta trece în administrarea statului maghiar, care o cumpără de la CFR. În perioada celui De-al Doilea Război Mondial, maghiarii folosesc această rută pentru a lega Târgu Mureş de Budapesta. În anul 1940, în doar trei luni a fost construit un tronson ce leagă Viile Tecii de Lechinţa, asigurându-se astfel legătura cu Budapesta. Prin intermediul acestei rute, maghiarii reuşeau să-şi asigure transportul de armament în zonă.
Ruta a funcţionat până în anul 1995, reuşind să reziste datorită faptului că în Târgu Mureş şi în Lechinţa funcţionau două fabrici de zahăr care atrăgeau mulţi navetişti. Cu trenurile cu aburi care utilizau acest traseu se transporta sfecla de zahăr, precum şi alte cereale produse de populaţia din zonă.
Decenii, trenuleţul cu aburi a dat ora exactă în Teaca
Dacă în 1940, ruta se întindea pe 100 de kilometri, momentan mai sunt practicabili doar 35 de kilometri. Practic, în prezent, Mocăniţa leagă localitatea Râciu din Mureş de comuna Teaca din Bistriţa-Năsăud. Aceasta circulă doar ocazional, fiind mai mult un tren turistic decât un mijloc de transport.
Peisajele superbe, tunelul de vegetaţie, căprioarele care-ţi ies în cale, precum şi spectaculosul castel de la Comlod vin să asigure succesul acestui tren cu aburi. Traseul dus-întors se face în câteva ore bune cu tot cu opriri, viteza medie fiind de doar 35 de kilometri pe oră.
Victor Mureşan, care este unul dintre puţinii mecanici de mocăniţă din România, spune că în ultimii 25 de ani de când practică această meserie, a văzut pe acest traseu căprioare, mistreţi, cerbi, iepuraşi şi chiar şi un râs, animal întâlnit extrem de rar în zonă.
Ilie Vultur, fostul primar al comunei Teaca, spune însă că mocăniţa a fost mult mai mult pentru oamenii din zonă decât un tren.
„Fiind copil, aşteptam sosirea mocăniţiei. În fiecare zi la ora 18:15 minute ştiam că soseşte mocăniţa şi ştiam exact cât e ceasul, pentru că mocăniţa era de o punctualitate ieşită din comun. De regulă mergeau sătenii la Târgu Mureş cu produsele agricole să le vândă acolo, pentru că era o piaţă foarte bună. Mergeau cu mocăniţa, ajungeau seara, înnoptau acolo, iar a doua zi la ora 14:00 se întorceau tot cu mocăniţa. Era singura cale transport”, îşi aminteşte Ilie Vultur, prezent şi el la aniversarea a 100 de ani de când prima mocăniţă a mers pe această rută.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
