Crăciun „de hoinar”, cu banane prăjite proaspăt culese din curtea casei şi băutură de la tomberonul supermaketurilor
0Dacă pentru mulţi Crăciunul înseamnă mese îmbelşugate alături de familie, pentru Victor Perdevară, un bistriţean de doar 26 de ani care anul trecut în aprilie a pornit în călătoria vieţii lui, sărbătorile de iarnă nu sunt deloc festive şi înseamnă doar experienţă de viaţă. Crăciunul l-a prins la peste 25 de grade, într-o comunitate de hipioţi din Cipru, cu băutură de la tomberon şi banane prăjite culese din spatele casei.
Victor Perdevară este un bistriţean de 26 de ani, absolvent de Studii Europene, pe care până în urmă cu câţiva ani îl definea voluntariatul şi spiritul civic. De un an şi aproape jumătate, Victor este definit chiar de numele său de familie „Perdevară”.
În 1 aprilie 2013, chiar de Ziua Păcălelilor, tânărul a pornit în drumeţia vieţii lui. A pornit de acasă cu 270 de lei şi cu o donaţie de 150 de euro primită de la câţiva prieteni din Satu Mare.
Bagajul său este compus doar din câteva cărţi în limba engleză, câteva haine, lucruri ce ţin de igiena personală, o pompă de bicicletă şi un cort pe care Victor l-a folosit în situaţii de forţă majoră.
De mai bine de un an şi jumătate Victor se plimbă prin Europa cu bicicleta (Foto: arhivă personală)
În primul an de „expediţie” care s-a dovedit a fi un amalgam de întâmplări ciudate, hazlii şi chiar înfricoşătoare, Victor abia dacă a cheltuit 1000 de euro. A reuşit să parcurgă cu ajutorul bicicletei mii de kilometri şi a văzut ţări pe care le admirase până atunci doar pe Internet.
Pentru mâncare şi adăpost, Victor presta diverse munci, de la îngrijitul legumelor şi plantelor până la curăţenie sau spălat vase. Toate aceste întâmplări vor vedea şi lumina tiparului la începutul anului viitor. Povestea bistriţeanului o puteţi citi aici.
Crăciunul care pe majoritatea dintre noi ne prinde alături de familie, pe Victor l-a prins în 2013 tocmai în insula Cipru, alături de un grup de hipioţi.
„Mă întâlnisem cu o tipă pe care am văzut-o în Slovenia în 2010. Auzisem că ea stă în sudul insulei Cipru, aşa că i-am dat un mesaj. Mi-a dat un cadou de Crăciun trei zile la un hotel, mi-a plătit mâncarea, tot. După trei zile, mi-a pus o plasă cu mâncare în mână, mi-a urat Crăciun Fericit şi descurcă-te Victore.. ”, îşi începe povestirea tânărul.
În 23 decembrie dimineaţa, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, Victor era singur, cu bicicleta sa în Cipru. Şi-a adus aminte de o adunare de hipioţi la care participase în Grecia, unde a auzit despre o fermă numită Gaia Urania, care a fost donată de un grec unui grup de hipioţi.
Toată ziua a căutat acest loc, iar spre seară l-a găsit din întâmplare. Victor îşi aminteşte că erau peste 20 de persoane la ferma repectivă din mai multe colţuri ale lumii: Ucraina, Israel, Rusia, Belgia, Franţa, Macedonia şi Chille.
Masa era servită de pe jos, inclusiv de Crăciun (Foto arhivă personală)
Deşi Ajunul Crăciunului l-a prins în grupul de hipioţi, Victor spune că nu a simţit spiritul sărbătorilor, asta pentru că la ferma din Cipru era o sărbătoare continuă. Vedea în faţa ochilor acea viaţa boemă, simplă, cu muncă puţină şi deşi parte greu de crezut cu multă organizare.
„Nu s-a simţit Crăciunul cum îl simţim noi în România, cu miros de sarmale pe scară şi cu urători care să te colinde”, spune Victor.
Friptura de porc şi sarmalele, înlocuite cu banane şi avocado
„Am cules banane verzi de pe plantaţia din spatele casei şi am făcut banane prăjite. Am făcut şi guacamole, pentru că avocado de asemenea nu era o problemă. Aş fi vrut să le fac o mămăligă, dar nu am găsit făină de care trebuia. Am mai pregătit tahini (n.r. o pastă din seminţe de susan), brânză halloumi sau humus”, prezintă meniul Victor.
În afară de fructele culese chiar din grădină, restul preparatelor, precum brânza halloumi, destul de piperată ca preţ, a provenit din tomberoanele supermarketurilor.
Adesea, grupul de hipioţi vizita tomberoanele supermarketurilor, pentru a vedea şi recupera produsele aruncate care mai puteau fi consumate. Multe produse erau aruncate chiar dacă potrivit termenului de valabilitate încă mai puteau fi consumate o săptămână bună. O făceau nu pentru că nu aveau ce mânca, doar trăiau la o fermă, ci tocmai pentru a salva şi valorifica mâncare.
„La o săptămână după Crăciun am mers să vedem cam câtă mâncare aruncă supermarketurile cipriote după sărbători. Am mers la trei supermarketuri şi două brutării. Am rămas surprinşi să vedem câte prăjituri şi fructe bune erau aruncate, lăzi întregi de fructe bune erau aruncate. Am avut un şoc”, explică hoinarul.
Masa de Crăciun (Foto: arhivă personală)
Berea din tomberon a ţinut locul şampaniei de Revelion
Revelionul l-a prins în aceeaşi locaţie, iar prima zi din 2014 şi-a petrecut-o relaxându-se în mare. Masa de Revelion a fost plătită aproape în exclusivitate de un hipiot din Rusia. Cu toate acestea, băutura a provenit tot de la tomberoanele supermarketurilor.
„Noi nu am avut şampanie, am avut în schimb bere. Am găsit bere în tomberoanele supermarketurilor. În Europa de Vest găseşti bere într-un ambalaj din carton. Dacă se rupe acel carton, ei aruncă berea la tomberon. E foarte serioasă treaba. Am întâlnit chiar o tipă care profita de chestia asta. Povestea că mergea în supermarketurile din Spania, rupea ambalajul şi ieşea din magazin fără să cumpere nimic. Mergea mai apoi în spate la tomberon şi aştepta ca angajaţii să o arunce”, povesteşte Victor.
Anul acesta, Victor a făcut Crăciunul acasă, în România, alături de familia sa. A ajuns în 22 decembrie, după ce a făcut autostopul. Spune că nu îi era dor de mâncarea de Crăciun, ci doar de adunările acelea în care se face bilanţul anului ce urmează să se încheie şi nu de „burta mare” pe care o facem de sărbătorile de iarnă.
Vă mai recomandăm:
Avocat britanic, călare de la Moscova la Sighişoara pentru paralimpici
După aproape 15 de ani petrecuţi în sala de judecată, un avocat britanic a pornit în aventura vieţii sale. Acesta parcurge călare 2200 de kilometri, de la Moscova până la Sighişoara. Avocatul îşi doreşte să strângă fonduri pentru paralimpici, după ce la ultimele jocuri olimpice desfăşurate la Soci, aceştia l-au impresionat până la lacrimi.
Mocăniţa Transilvaniei m-a vrăjit iremediabil. Peisajele sălbatice oferite, pădurea pictată în culori de toamnă şi căprioarele care ni s-au alăturat pe traseu îmi confirmă faptul că acum 100 de ani când se amenajau căi ferate se ţinea cont în alegerea rutelor şi de frumuseţile acestei ţări.
Se încarcă comentariile...
