Traseul spre Lacul Albastru, nesemnalizat
0
Lacul Albastru din Baia Sprie a devenit unul din cele mai mediatizate obiective turistice, datorită culorii sale schimbătoare. Cu toate acestea, pentru turiştii străini sau cei neobişnuiţi cu zona e dificil să-l găsească, pentru că indicatoarele lipsesc cu desăvârşire.
Deşi autorităţile locale au încercat să pună indicatoare pentru ca obiectivul artistic să poată fi găsit de vizitatori, din păcate, în scurt timp, acestea au dispărut ori au fost vandalizate, după cum explică Karin Lachner, din cadrul Centrului de Informare Turistică Baia Sprie.
„Anul trecut am avut un proiect pe fonduri europene pe o sumă mică, ce viza doar reamenajarea traseului, punerea de panouri publicitare, dar toate au fost vandalizate. A fost la Lacul albastru un panou cu informaţii despre traseu, floră, faună şi tot ce-i de văzut, dar toate au fost vandalizate”, spune ea. De asemenea, mai arată ea, au fost montate băncuţe şi mese pentru turişti, iar la izvorul de apă minerală (borcut) care se află în apropiere a fost construit un foişor, însă destinul lor a fost acelaşi, în scurt timp au fost demontate şi puse pe foc.
Singurul indicator care îi poate duce la renumitul Lac albastru este cel cu bulină albastră, un marcaj turistic specific zonei montane. „Urmează să omologăm traseul cu bulină albastră şi o să punem un panou chiar acolo, la biserică, pentru cei care urcă. Anul trecut a fost re-marcat, iar acum avem şi hartă pentru zona Baia Sprie. Marcajul cu bulină albastră începe din spatele bisericii romano-catolice şi este vizibil cam din trei în trei metri. Dar cine vrea să ajungă acolo trebuie să ştie acest mic detaliu, că e vorba de un marcaj punct albastru. E zonă montană şi e specific marcajelor de munte”, mai arată Karin Lachner.
Traseu destul de dificil, printre case de mineri
Traseul spre Lacul albastru nu este foarte dificil, însă nici unul foarte uşor, din cauza unei porţiuni de drum foarte abrupte. Se poate ajunge cu maşina până la biserica romano-catolică, de unde, mai spune reprezentanta Centrului de Informare Turistică, este recomandat să se continue drumul pe jos. „Traseul este de aproximativ 20-30 de minute, printre case minereşti, pe străzile vechiului oraş Baia Sprie. Drumul urcă aproape pieptiş pe străzile abrupte. Sunt foarte multe case minereşti, e chiar frumoasă zona, după care se ajunge la liziera pădurii şi de acolo încă aproximativ 20 de minute, dar sunt trepte amenajate prin pădure. Nu e un traseu foarte dificil, dar nu e nici foarte simplu, din cauza porţiunii de drum dintre case, care e foarte abruptă”, mai spune ea. Drumul printre casele minereşti poate fi făcut şi cu maşina, însă pentru că străduţele sunt foarte înguste, este recomandat să se circule la pas, pentru a nu se crea haos.
Odată ajuns la lac, imaginea care se deschide merită tot efortul. Lacul căruia i-a mers vestea ca „unic în Europa” are o culoare turquoise rar întâlnită. Explicaţia este simplă, este vorba despre anumiţi compuşi sulfuroşi şi cupru care, în lumina soarelui, dau această nuanţă total aparte. În plus, se ştie că lacul îşi schimbă culoarea în funcţie de anotimp, de lumina soarelui sau de temperatură.
Lac format în urma prăbuşirii „Galeriei Domnişoara”
Lacul s-a format în jurul anului 1919-1920, în urma prăbuşirii unei galerii miniere numite „Galeria Domnişoara”, iar în locul respectiv s-a acumulat apă şi din cauza infiltraţiilor de diferiţi compuşi solubili, sulfuroşi, cupru etc, culoarea este total aparte. „E foarte important de ştiut că nu tot timpul anului se păstrează această culoare deosebită. Este lacul care îşi schimbă culoarea, pentru că primăvara, imediat după ce se topeşte zăpada şi până în luna mai, are culoarea aceea deosebită de turquoise şi atunci e cel mai bun moment de a-l vizita, după care, în timpul verii - pentru că se face mai cald şi începe să se colmateze şi lumea, din păcate, face baie în el - începe să-şi schimbe culoarea în verzui, pentru ca toamna, după ce se tulbură bine, să devină maroniu, de-a dreptul. Deci cel mai bun moment pentru vizitare e primăvara”, mai spune Karin Lachner.
Lacul Albastru a fost declarat rezervaţie naturală prin H.C.L. nr 204/16.03.1977 şi este în custodia Administraţiei Parcului Natural Munţii Maramureşului
Crăpătura zorilor, galerii medievale suprapuse, săpate pe vericală
Tot pe Dealul Minei, acolo unde este situat Lacul albastru mai poate fi văzută „Crăpătura zorilor”, o fostă exploatare minieră pe verticală, unică cel puţin în judeţ. Chiar dacă nu este indicată vizitarea ei fără un ghid, se pare că locul merită văzut datorită formaţiunilor impresionante dezvăluite de exploatarea minieră din evul mediu, fiind vorba de două galerii miniere, săpate pe verticală, una peste alta. „Crăpătura Zorilor este o exploatare minieră din perioada medievală, are aproximativ opt metri şi are pereţi verticali abrupţi, dând senzaţia că te afli într-un canion. Aici se mai poate vedea cum se săpau galeriile, una peste alta pentru scoaterea aurului, tipul acesta de excavaţie fiind unic, cel puţin în Maramureş”, mai spune Karin Lachner. Ea a mai arătat că în Baia Sprie sunt toate condiţiile pentu organizarea aşa-numitului turism tematic, mai precis cel cu tematică minieră. Aici mai pot fi văzute ruinele unui fost puţ numit „Puţul Francisc”, dar şi alte galerii de suprafaţă, precum şi mica rezervaţie de pini.
Mai puteţi citi:
Cum erau descurajate consumul alcool şi comportamentul imoral la sat pe vremuri
Se încarcă comentariile...
