Localitatea din România al cărei nume este atribuit frecvent locuitorilor din Hawaii sau Polinezia

Iconostasul impresionant al bisericii din localitatea maramureşeană FOTO Adevărul

O localitate din Maramureş cu o istorie de aproape 700 de ani are un nume care este folosit, arată cercetătorii care i-au studiat trecutul, în locuri aflate la mii de kilometri distanţă de România.

Biserica ortodoxă din Seini este impresionantă datorită dimensiunilor mari ale iconostasului din piatră, cu o înălţime de nouă metri şi lăţimea de 11 metri, iar grosimea de 85 de centimetri. Istoria localităţii este însă şi mai interesantă, la fel ca şi originea denumirii localităţii.

Lăcaşul a fost renovat în 2012, iar preotul paroh de atunci, Georghe Pop, alături de fiul său, preotul Tomel Pop, care mai slujeşte şi acum, s-au implicat foarte mult în reablitarea lăcaşului de cult. Istoria lui, deloc liniştită, a fost expusă de cei doi preoţi în monografia oraşului Seini – Cartea Cetăţii Zynir” -  la care au lucrat amândoi.

„Primul document scris despre localitatea Seini îl avem din anul 1341. Domeniul Cetăţii-Castrum Zynir – cuprindea întreaga Ţara Oraşului şi pe Someş în sus până la Buşag şi în jos, Roşiori, Pomi, Lipou, Apa, Odoreu. Seiniul a fost distrus în 1605 de Basta, în 1580, 1677 şi 1717 de tătari, iar de foc în anul 1848. Populaţia Seiniului a participat la răscoala lui Gheorghe Doja, la Revoluţia din 1848 şi la Unirea din 1 Decembrie 1918”, arată preotul Gheorghe Pop.

„În jurul anului 1580, biserica împreună cu toate casele au fost distruse de către năvălitorii tătari. Românii s-au retras în munte până a trecut pârjolul, apoi revenind s-au stabilit în gura Vâii Boci, unde era o poiană mare străjuită de un codru des de stejari. Aici în jurul anului 1600 şi-au ridicat o nouă biserică din lemn, în care s-au rugat până în anul 1882, când înmulţindu-se, populaţia s-a extins pe un teritoriu mai vast, tăind pădurile, mărind astfel suprafaţa pământului arabil”, continuă părintele în textele sale.

Până în anul 1840, mai arată preotul Gheorghe Pop, în bisericuţele de lemn au slujit, pe rând mai mulţi preoţi, iar după anul 1840, părintele George Maniu este cel care a pus bazele unei noi biserici din piatră în mijlocul comunei, fiind un înflăcărat patriot şi un intelectual de seamă al timpului.

Construcţia actualei biserici a început în anul 1866, sub preoţia lui George Maniu, fiind terminată de protopopul Alexiu Berinde, după ce George Maniua trecut la cele veşnice.

„Părintele Alexiu Berinde fiind şi arhitect, a extras planul de contrucţie a bisericii, el însuşi participând la toate lucrările. În anul 1882 după o muncă asiduă, în condiţii social-economice deosebit de grele, biserica este dată în folosinţă cu turnul încă neconstruit, din lipsă de fonduri. După 42 de ani, în 1924 s-a terminat construcţia turnului şi s-a făcut iconostasul din piatră albă cioplită. Trecând la cele veşnice, în anul 1924, lui Alexiu Berinde îi urmează fiul său Mihai Berinde, sub a cărui păstorire se pictează biserica, doar câteva scene pe bolte, în anul 1946”, mai informează preotul.

După pensionarea părintelui Mihai Berinde, mai arată el, din anul 1948 şi pînă în 1982 a păstorit părintele protopop Aurel Babiciu, perioadă în care s-au făcut reparaţii la biserică, casa parohială şi cantorală. Din anul 1982 şi până în urmă cu doi ani a activat preotul Gheorghe Pop, ajutat de fiul său Tomel-Gheorghe Pop, care în prezent slujeşte alături de preotul Codre Ionel Bogdan.  

Denumirea schimbată de zeci de ori

În secolul XIII, Seini este amintit sub denumirea de ”Castrum Zynir”, iar în decursul istoriei este găsit sub denumirea Seini, Szeiny, Symir, Waralya sau Zynirwarallia. Potrivit aceleiaşi surse, în 1465, Seiniul urta denumirea de astrum Waral, în 1490 Castrum Zynir, în 1599 Waralia, în 1808 Opidum Szinyevarallya, în 1828 Szinyr Varallya, în 1885 Szinyer-Varalja, iar în 1913 este întâlnit în documente su denumirea de Szinerrvaralja.

Ca o curiozitate, autorii mai arată că, datorită tehnologiei şi comunicaţiilor moderne, au putut afla că numele „Seini“ este frecvent atribuit ca prenume sau nume de familie locuitorilor din Hawaii, Gana şi Polinezia, mai ales în insulele din estul Australiei, care formează regatul Tonga.

Aceiaşi autori arată că ”seină” este termenul folosit în limba română pentru a defini o varietate de struguri vineţii, iar ”săini”, atunci când vorbesc de oi, se referă la o oaie sură.

Mai puteţi citi:

Mărul, fructul care face minuni cu digestia. Terapie naturistă cu oţet de mere şi miere de albine