Primul avion românesc. Cum a fost creată „maşina de zburat cu corp în urmă de săgeata“

Maşina de zburat cu corp în urma de săgeata FOTO Historia.ro

În 1910, Aurel Vlaicu a zburat cu primul avion construit în România. Brevetul cu numărul 2.258 a fost înregistrat de Vlaicu cu numele de „maşina de zburat cu corp în urmă de săgeată“.

Inventatorul primului avion românesc a fost pionierul aviaţiei româneşti, Aurel Vlaicu, cel care a visat încă din copilărie să creeze un aparat care să se ridice de la sol. Vlaicu a studiat la Universitatea din München, unde a obţinut în 1907 diploma de inginer. După facultate s-a angajat la uzinele Opel. După un an de muncă la uzine, Vlaicu s-a întors în satul său natal şi a construit un planor cu care a făcut câteva zboruri.

La îndemnul prietenului său Goga, s-a mutat la Bucureşti în 1909 şi a început să facă primii paşi pentru îndeplinirea visului. După ce şi-a anunţat intenţia a primit susţinere de la Ministerul de Război. Inginerul Vlaicu a fost trimis la Arsenalul Armatei, unde urma să construiască primul avion cu motor din România. Înarmat cu schiţe şi planuri de lucru şi s-a apucat de muncă titanică. Ion Ciulu, unul dintre mecanicii care a făcut parte din echipa lui Vlaicu povestea într-un interviu radiofonic din 1982 cum a început povestea primului avion românesc:

”A venit cu planuri, cu schiţe şi am început lucrarea. A dat schiţe să se lucreze la partea lemnoasă, la atelierul de lemnărie. După aceea a venit la mecanică şi a dat iar schiţe pentru diferite piese, tendoare. Eu am lucrat la tendoare, prima dată. Erau de sârmă făcute, nu erau tendoare cumpărate, erau din sârmă de oţel, îndoite, lipite cu alamă şi le filetam. A trebuit să facă întâi scule pentru ele, trebuia [folosit] atelierul de focoase, care avea strunguri, să facă piuliţele de alamă. Şi aşa am lucrat încet, încet. Ăsta a fost primul avion care s-a făcut în Ţara Românească”. Motorul avionului a fost adus de Aurel Vlaicu de la Paris.

Avionul s-a montat bucată cu bucată în ţară şi după o muncă care a durat luni bune şi a fost finalizat în luna mai a anului 1910. Prima probă s-a făcut în atelierele de la Arsenalul Armatei. Odată montat, avionul a fost dus în Aerostaţia de la Cotroceni. Aici s-a amenajat o platformă specială pentru depozitarea maşinii şi au început încercările de zbor. După mărturia lăsată de mecanicul care a participat la facerea avionului lui Vlaicu, ridicarea maşinii de la sol n-a fost o treabă uşoară: ”A început cu el să facă rulaj pe câmp, dar ba se defecta una, ba alta, până când l-am pus la punct”.
 
Vlaicu a fost la un pas să-şi piardă viaţa la primul zbor

Pe 15 iulie 1910 avionul botezat cu numele de Vlaicu I s-a ridicat de la sol, sub privirile mulţimii adunate să vadă minunea. La eveniment au asistat şi reprezentanţii familiei regale, prinţii Carol şi Niculae, prinţesele Elisabeta şi Marioara. Zborul a fost un scurt. Avionul s-a ridicat aproximativ 20 de metri înălţime, după care a căzut şi s-a rupt. Vlaicu a fost scos de sub aripile avionului prăbuşit şi a scăpat cu răni uşoare. Maşinăria a fost dusă din nou în hambar şi în următoarele două săptămâni piesele stricate cu prilejul primului zbor eşuat au fost înlocuite şi maşinăriei i s-au adus îmbunătăţiri. 

Următoarea ridicare de la sol a fost un succes. Despre primul zbor făcut cu Vlaicu I, inventatorul avea să declare într-un articol intitulat "Impresii din văzduh": "Bucuria cea mai mare, însă, am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. Zburasem. Şi asta era principalul." Brevetul cu numărul 2.258 a fost înregistrat de Vlaicu cu numele de „maşina de zburat cu corp în urmă de săgeata“.

Vlaicu II i-a adus moartea
 
Aurel Vlaicu a început construcţia celui de-al doilea avion românesc, rămas în istoria sub denumirea de Vlaicu II în 1911. În anul următor, cu Vlaicu II inventatorul român a participar la mitingul aerian de la Aspen Austria şi a câştigat cinci premii. Vlaicu a visat să traverseze în zbor Munţii Carpaţi cu maşina creată de el. Pe 13 septembrie 1913 avionul Vlaicu II, pilotat chiar de inventatorul său a decolat de la Bucureşti. Vlaicu voia să treacă peste Carpaţi şi să aterizeze. Lângă Câmpina avionul s-a prăbuşit, iar Aurel Vlaicu şi-a pierdut viaţa.