Camino. Prima zi

Camino de Santiago este un pelerinaj care se desfăşoară în Spania. Are mai multe rute posibile, toate terminându-se în oraşul Santiago de Compostela.

După ce, în 2013, am fost pe El Camino del Norte, anul acesta a venit rândul unei rute mai dure, aparţinând Via de la Plata, care uneşte Sevilla de Santiago.

Păi, ne-am pus rucsacurile în spate şi-am plecat. Prima zi, din Salamanca spre El Cubo de Tierra del Vino.

După cinci kilometri, evident, ne-am rătăcit: săgeţile spuneau una, ghidul alta. Am „câştigat” şapte kilometri la o etapă deja de 35 de kilometri. Deja se făcuse cald ca naiba. Cum am ieşit dintr-un sat, am ajuns în mijlocul unui lan, la o răspântie fără marcaje. „La orizont, se văd turlele bisericii Santa Maria” scria în ghid. La orizont se vedea doar orizontul.

Doi francezi ne-au depăşit şi ne-am luat după ei. Peste vreo oră, s-au oprit într-un sat. Timp de vreo şase ore, am mers pe o cărare paralelă cu autostrada. Nicio casă. Am întâlnit doar un marcaj, sub un viaduct. Spre stânga „Mai scurt, fără apă”, spre dreapta „Mai lung, cu apă”. Aveam apă. Am luat-o la stânga. După alte trei ore, nu mai aveam apă. La orizont, se vedeau câteva case, un teren de fotbal cu gazon artificial. Ne-am apropiat: erau case de vacanţă, cu un teren mic de fotbal şi o piscină goală. Ştiţi ce înseamnă pustiul deplin? Acela în care sunt case pustii. Nu doar că nu era nicio fiinţă acolo, în afara muştelor, ci că până şi furtunul cu care se stropea grădina era crăpat de uscăciune.

Ne-am gândit să intrăm pe autostradă şi să facem autostopul până la cea mai apropiată localitate. Imposibil. În primul rând, autostrada era mărginită de un gard înalt de plasă, în al doilea rând era riscant, în al treilea oricum nu ar fi oprit nimeni. Cam asta înseamnă să fii cu desăvârşire rătăcit şi izolat în mijlocul civilizaţiei. Erau zeci de oameni, la numai câţiva metri, dar de fapt erau la metri/secundă.

Apropo de şosele. Spaniolii or avea ei o rată a şomajului de peste 20 la sută, dar au şi 16.583 de kilometri de autostrăzi. La acest capitol, sunt pe locul al cincilea în lume, după SUA, China, Rusia şi Canada, şi pe primul în Europa. Prin comparaţie, germanii au 12.917 kilometri.

De multe ori, drumul local, şoseaua şi autostrada merg în paralel. Vorba unui român cu care ne-am întâlnit:... citiţi continuarea pe blogul personal adriangeorgescu.ro.