Alb/Negru

O poveste fără nicio morală. Ziarele au scris mai întâi că făcea parte dintr-un clan cu oarecare celebritate la nivel de capitală. Nimic mai greşit. Nu era decât o confuzie de nume.

În timpul liber (de fapt nu făcea mare lucru nici în celălalt timp) se urca în troleibuz şi venea din Drumul Taberei în Cişmigiu unde se uita la jucătorii de table (pesemne nu avea destulă răbdare pentru şah) de sub arcadele de glicină şi iederă; le asculta radiourile vechi portabile şi discuţiile ruginite despre politică. Sau intra şi el în joc.

Apoi au mai scris despre răzbunare mafiotă şi despre „legătura italiană” sau „legătura chinezească”, dar nici asta nu avea nicio legătură cu realitatea. Părea doar, dacă te uitai de la o anumită distanţă. Nu şi de aproape.

O strânsese de gât cu cearşaful, urcat peste ea şi apăsându-i spatele cu genunchii. Un nod simplu, cel mai simplu, în jurul gâtului. Apoi, fără niciun motiv, îi legase mâinile la spate (deja era moartă) cu capetele cearşafului. Şi o lăsase aşa. Mai lăsase trei amprente pe marginea chiuvetei din baie.

Totul a plecat de la sex. Sau de la dragoste? În fine...

După două-trei zile într-un apartament închis şi încins, corpul era umflat ca un balon negru. Din cauza gazelor ţiuia ca un ochi de aragz pornit fără flacără. Era întins pe burtă pe canapeaua rabatată, cu o pernă lângă cap. Pe masă erau două farfurii, două pahare, o sticlă cu băutură, nişte resturi de mâncare. Pe noptieră un CD cu un film porno la care probabil că se uitaseră.

Părinţii ei plecaseră în weekend la ţară. În Bucureşti era prea cald. Aşa că îl chemase pe la ea. El ieşise din tură (lucra într-un fel ca agent de pază) şi venise la ea seara. Luase pe drum ceva de mâncare şi băutură. O sunase. Ea îl aşteptase în faţa blocului pentru că interfonul era stricat.

Au urcat împreună. Au mâncat şi au băut, au făcut sex pe canapeaua rabatată. În timp ce adormea, ea a spus: „Ionuţ, tot pe tine te iubesc...”. De fapt asta n-o ştim decât de la el (care credea că Ionuţ nu mai există în viaţa ei). A zgâlţâit-o de umăr dar, până să se trezească, ea a repetat „Ionuţ”...

Când l-am dus în apartament pentru reconstituire, a căzut în genunchi cu faţa în palme. I-am scos cătuşele ca să ne poată arăta cum a făcut-o. Erau cele mai fierbinţi zile din vară şi pe canapea, în locul corpului, înfloriseră viermii.

Ionuţ a vorbit discret. Să nu se afle. Era însurat. Într-adevăr se întâlneau când şi când. Rar...

La un moment dat am spus câteva cuvinte pentru un reportaj TV legat de caz. Vorbim uneori mult despre lucrurile de care ne temem, care ne stârnesc curiozitatea sau care ne uimesc. Mi-aş fi dorit să nu spun nimic despre sex. „Ai pronunţat cuvântul sex de n (mi le-a numărat!) ori!”, mi-a spus un prieten. „Şi cum adică, o relaţie bazată exclusiv pe sex nu poate fi o relaţie profundă?” Se pare că zisesem ceva de genul ăsta ca să explic relaţia ei cu Ionuţ. Sau cu celălalt, cu eroul nostru?

De fapt Ionuţ avea cu ea o relaţie bazată doar pe sex, iar ea avea cu eroul nostru o relaţie bazată doar pe sex. În timp ce ea avea o relaţie de dragoste cu Ionuţ, iar eroul nostru avea o relaţie de dragoste cu ea. Şi a rămas atât: „Ionuţ, pe tine te iubesc”, replica ei povestită de eroul nostru care o strânge de gât.

Odată am văzut un profesor care a pus o studentă să citească pentru alţi studenţi cu voce tare o declaraţie asemănătoare cu aceea a eroului nostru. Cu scenele în care făceau sex. Sau dragoste.