Adică pe banda de adăpat electric, după una-două de maşini şi una de biciclete, exact aia ne mai lipsea.

La adăpatul cu electroni stăteau trei vehicule, unul negru, mic şi cocârjat, fără ferestre, în spatele lui un cogeamite cabriolet roşu ca para focului, cu fotolii de piele albă, de la a cărui bară din spate începea un coupé albastru ca cerul, care nu se mai termină. Tot cu fotolii albe de piele, asta le era comun, aşa cum Lache şi Mache, distinşii lor proprietari, aveau de când lumea un numitor comun. Nu erau de mult timp proprietarii acelor milioane pe roţi şi a altor milioane fără roţi, dar în saltele, că băncile e periculoase şi hrăpăreţe. Nu erau nici măcar de prea mult timp distinşi, uite aşa se schimba lumea.

- Bună, Mache!

- Cum e, Lache?

- Cum să fie, bucurie, liru', liru', Bragadiru, du-mă mă cabriolet, la nevasta şi Chalet! Şi tu, Mache?

- Îmi lansez acum Coupé-ul, că m-aşteaptă cu dineul, că am, Lache, oaspeţi mari, la Penthauz în Voluntari!

- Văd că ţi-ai luat şi tu electrică de tot, Mache, mon cher, ai ajuns la vorba mea. Ai dat-o p'aia şmecheră cu matahala de motor cu benzină cu opt cilindri pe puntea din faţă şi ale două electrice în spate.



- Nu dragă Lache, tot d-aia că înainte, dar i-am schimbat culoarea, şi asta are în plus şi ştecher, deh, model mai şmecher. Uite-te pe portbagaj, nu mai scrie Hybrid, acuma scrie Plug In!

- Bravo mă, Mache, adică acuma poţi s-o foloseşti şi pe glia lu' tactu' de la Tărtăşeşti, să te-admire tot satu' cu aşa un plug albastru.

- Nu mă, Lache, vezi că nu eşti la zi? Plug In, adică bag-o, mă!

- Mă Mache, ruşine să-ţi fie, mă, ai nevastă şi copii acasă, şi p'ormă, lung o fi coupé-ul ăsta al tău, da´prea turtit ca să te zbenguieşti în el cu…

- Mă Lache, fantezia ta s-a bolânzit de la atâţia electroni care zburda prin DC, nu mon cher, Plug In, adică poţi s-o bagi şi la priză, chiar cu motorul cu pistoane în faţă şi cu alea electrice în spate.  



- Da' de ce îţi trebuie ţie priză aia de afară, Mache? A mea are doar motor electric şi bateria aia foarte mare, mie îmi trebuie priză, dar ţie? Cilindri tăi îşi sug benzina din rezervor, dau cuplu la roţi, şi pe lângă asta mai încărca cu generatoru' şi bateria pentru cele două propulsoare electrice din spate. Acum, hodoronc şi ştecher? Uite aşa ai vrut tu, mă

- Mache, să te făleşti că acum ai o scroafă cu lâna merinos care dă lapte şi ouă, şi care-şi mai băga şi coada´n priză, să-i lucească ochii!

- Lache, prostolache, fraier mai eşti ma! Păi altfel cum mi-aş mai ţine mândreţea asta de automobil pe Calea Victoriei, la CEC, lângă a ta? Păi fără ştecher la vedere, cuplat la coloana aia futuristă de pe trotuar, ca a ta, aş fi în parcare interzisă pentru atâtea ore de birou. Ar trebui să vâr frumuseţe de coupé la beciul de sub zgârie nori, unde pute a igrasie. Şi cine s-ar mai holba la el ca la iahturile de la Monte Carlo? Şi unde mai pui că până la Herăstrău pot să merg doar pe electric, la fel ca tine. Şi dacă primăriţa ar da, netam-nesam, vreo ordonată de urgenţă, că prin centru, de mâine, circuli pe roţi numa' fără emisii de loc, cu bou' sau cu metrou', mută-ţi şefule birou'. Hibridul meu dinainte ţinea doar 2-3 kilometri pe electric, că avea bateria mult mai mică, atât cât putea să o încarce dinamul când ăla cu pistoane avea timp şi de asta. În asta nouă bateria e mult mai mare, nu chiar panou de beton ca a ta, da' vreo 10-15 kilometri tine.

- Stai amice Mache, că nu prea iese! Ce-am avut şi ce-am pierdut? Eu am o tonă de baterie şi ajung până la Bragadiru doar cu ea. Tu ai o tonă de fiare, rezervoare, baterii şi motoraşe. E adevărat, bateria ta mai mică o încarci mai repede decât pe a mea. Doar că îţi trebuie parcarea asta centrală şi gratuită, aşa că rămâi pe fir toată ziua, ca şi mine.

- Mă Lache, mă, mă faci să cad pe gânduri şi mă doare. Când erai tu mititel, taică-tău din Măgurele scotea praful din şosele doar cu iapa la şareta, aia da cabrioleta! Acum ditamai motorul, bateria cât tractorul…

- Lasă, Mache, nostalgia, cu căruţa n'ajungeai tu într-o oră până pe Calea Victoriei, din Voluntari.

- Mă Lache, dar nici măcar cu atâtea motoare şi motoraşe nu ajung din Voluntari până pe Calea Victoriei într-o oră, prin cârnaţii ăia de fiare care se mişcă din toate direcţiile ca nişte rame leşinate?

- Mon cher Mache, da' dacă ne face primăriţa, uite aşa peste noapte, o bandă de echitaţie, pe lângă alea de maşini, de biciclete şi de parcat electricele, la început una experimentală, de la tine din Voluntari până la Cişmigiu, aşa…

- Păi, mă Lache, nu moare căluţu' de la primăria din Voluntari până la aia de la Cişmigiu?

- Nu, amice Mache, că-i ajutăm cu un motor de drujba, d-ăla mic şi urlător, la osia din spate, şi cu un rezervor de benzină sub capră. Ca la hibridu´tău, da´ ceva mai bio. Pe Calea Victoriei ăla de drujba tace mâlc, trage doar căluţul, complet nepoluant!

- Hodoronc, Lache! Păi şi când flatulează mârţoaga? Ce, metanu' nu-i poluant? Le iau foc ţigările în gură la amploiaţii grăbiţi cu pasu´ spre birou. Şi cu emisia de particule din maţele calului cum e? Îi puneţi săculeţ sub fese, că la Viena? Şi înapoi? Din Calea Victoriei până la Herăstrău s-o opinti el. Dar până-n Voluntari?

- Mă Mache, d-aia avem drujba pe osia din spate: de la Herăstrău încolo îi dăm drumul să împingă, aşa ajungem la tracţiune hibridă, cu repartizarea tracţiunii pe toate rotile, nu-i aşa şi la a ta stimabile?

- Cum hibridă, ce roţi, Lache?

- Stai să vezi, mă Mache, e ca la a ta aia supersofisticată: dacă-i dai drumu' la drujbă să urle, să vezi ce se sperie calu´, de frică ar ajunge şi la Ploieşti!

- Mă Lache, ştii ceva, hai până vizavi la Caru' cu Bere să dezvoltăm subiectu' la o baterie de vin.

- Păi şi acasă cum mai ajungem, Mache?

- Păi luăm şi noi un Uber, şi de n-o fi, cu vreun taxi..

- Ba' mai bine sunăm la nea Costică, el e conducător autonom…